Jurisdictional conflict: Ministry of Finance's challenge to execution assigned to Oradea Court, excluding Bucharest Sector 5.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.06.2020 contestatorul Ministerul Finantelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.:

- anularea tuturor actelor de executare emise de B. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi împotriva încheierii civile nr. 115/17.01.2020 de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 şi a încheierii civile nr. 273/28.01.2020 de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020;

- admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În motivare, contestatorul a arătat că prin somaţia nr. 398/25.05.2020 emisă de B. în dosarul execuţional nr. x/2019, la cererea creditorului A. s-a pus în vedere MFP să achite sumele de bani stabilite în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 63/2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/R/2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, sentinţa civilă nr. 955/LM/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1038/A/2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014 cât şi cheltuielile de executare aferente care vor fi comunicate.

Prin sentinţa nr. 6846 din 9 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Or, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor şi unii dintre ei având sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierile pronunţate de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarelor nr. x/2020 şi y/2020 a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020

Instanţa a avut în vedere, totodată, dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora alegerea instanţei în situaţia în care mai multe instanţe sunt deopotrivă competente aparţine titularului cererii de încuviinţare a executării silite în cadrul fazei de executare, adică executorului judecătoresc, acesta înaintând solicitarea creditorilor de executare silită către una dintre instanţele competente, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale enunţate, competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare revine Judecătoriei Oradea, care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

Totodată, judecătoria a făcut referire la multiple soluţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare a fost stabilită în favoarea instanţelor care au încuviinţat executarea silită în ipoteza în care debitorii aveau sedii în diferite circumscripţii: dosar x/2020, dosar x/2019, y/2020, dosar x/2016, dosar x/2016

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa nr. 17 din 6 ianuarie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti cererea de chemare în judecată.

A constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia şi a suspendat judecata cauzei.

În motivare, judecătoria a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare." Şi a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială de ordine publică "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Faţă de aceste dispoziţii legale, judecătoria a reţinut că legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă pentru soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului. Astfel, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Instanţa a mai apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la "instanţa care a încuviinţat executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispoziţiile legale nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă "şi-a câştigat competenţa" de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Secotrului 5 Bucureşti şi Judecătoria Oradea, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea din 3 iunie 2020, creditorul prin B. a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 63/2008, irevocabilă prin decizia nr. 1136/2009 a Curţii de Apel Oradea şi a sentinţei nr. 955/LM/18.11.2014 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1038/A/2015 a Curţii de Apel Oradea.

Prin încheierea civilă nr. 273/28.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită a creditorului A. împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, MFP, AJFPB, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.06.2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat anularea tuturor actelor de executare emise de B. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi împotriva celor două încheieri de executare pronunţate de Judecătoria Oradea.

În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, se contestă executarea silită a unui titlu, ce priveşte mai mulţi debitori, dar cu privire la care este deja încuviinţată executarea silită, astfel că există deja stabilită o instanţă de executare- Judecătoria Oradea - instanţă care prin încheierea nr. 273/28.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită cu privire la titlul executoriu menţionat mai sus.

Înalta Curte reţine că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., rezultă că Judecătoria Oradea, ca instanţă de executare deja stabilită, este competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.