Negative jurisdictional conflict resolved: payment order case stays with first-seised court as jurisdictional clause waived by debtor's silence.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2019 pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr. de dosar x/2019, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitorul S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună emiterea unei ordonanţe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 5.156,69 RON la care se adaugă plata dobânzii legale, în conf.cu prev.art. 1535 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 2 din O.G. nr. 13/2011 calculată de la data scadenţei facturilor şi până la cea a plăţii efective. S-au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

În susţinerea cererii, s-a arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. x/10.04.2019 s-a obligat creditoarea să furnizeze contra cost, către cumpărător, produse alimentare. În urma furnizării de marfă s-au emis facturi care nu au fost onorate. Întrucât debitoarea nu a achitat debitul restant a somat-o să achite acest debit conform art. 1015 C. proc. civ., însă debitoarea nu s-a conformat.

Creditoarea a apreciat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care constă în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract însuşit de părţi prin semnătură.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1350 alin. (1) şi (2) din Noul C. civ., 1014-1015 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 46 din Codul Comercial.

Prin sentinţa civilă nr. 80/22.01.2020 Judecătoria Hunedoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ., care prevede "Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".

Instanţa a constatat că între părţi a fost încheiat contractul nr. x/10.04.2019, care la art. 19 prevede că "eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă iar dacă acest lucru nu este posibil, vor fi soluţionate de instanţele competente în a căror rază teritorială se află sediul vânzătorului"; iar în acelaşi contract se prevede că sediul vânzătorului este în Baciu, judeţul Cluj, aspect care reiese şi din certificatul constatator emis de ONRC .

S-a reţinut că dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că:

"Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Faţă de aceste considerente şi, având în vedere că sediul vânzătorului se află în comuna Baciu, judeţul Cluj, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Cluj Napoca.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca prin sentinţa nr. 3835 din 5 august 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Hunedoara competenţa de soluţionare a cererii. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Hunedoara şi Judecătoria Cluj-Napoca, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele considerente: Obiectul litigiului de faţă îl constituie cererea de emitere a ordonanţei de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata unei sume de bani, reprezentând preţul unor bunuri livrate de către creditoare în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/10.04.2019.

Potrivit art. 1016 noul C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.04.2019, în art. 19, părţile au stipulat ca eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contract să fie soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, să fie soluţionate de instanţele competente în a căror rază teritorială se află sediul vânzătorului. Conform art. 126 alin. (1) noul C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Aceste dispoziţii legale reglementează posibilitatea stabilirii altei instanţe competenţe teritorial decât cea de drept comun, dacă normele de competenţă nu au un caracter exclusiv, alegerea de competenţă reprezentând o prorogare convenţională de competenţă teritorială.

Potrivit art. 129 alin. (1) noul C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică sau private, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, necompetenţa este de ordine publică:- 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; -2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; -3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Art. 129 alin. (3) stipulează că în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată. Din analiza acestor norme legale, rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute la art. 117-121 noul C. proc. civ., privitoare la imobile, moştenire, societăţi, insolvenţă, concordat preventiv şi împotriva unui consumator, precum şi cele referitoare la alte drepturi de care părţile pot să dispună, competenţa teritorială este relativă.

Or, în speţă, obiectul litigiului dedus judecăţii constă în solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata unei sume de bani, izvorând dintr-un contract de vânzare-cumpărare de mărfuri. În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (2) noul C. proc. civ., norma de competenţă teritorială aplicabilă este de ordine privată.

Potrivit art. 116 noul C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar potrivit art. 130 alin. (2) noul C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În speţă, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici nu şi-a desemnat vreun reprezentant în faţa Judecătoriei Hunedoara, la termenul de judecată la care a fost discutată competenţa instanţei, fiind astfel decăzut, potrivit art. 208 alin. (2) noul C. proc. civ., din dreptul de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, se constată că renunţarea la convenţia părţilor, inserată la art. 19 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.04.2019, a avut loc odată cu sesizarea de către creditoare a Judecătoriei Hunedoara, în a cărei rază teritorială se află sediul debitoarei, iar debitoarea nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei astfel sesizate, astfel încât clauza de alegere a competenţei nu mai poate produce efectele stabilite prin contractul încheiat între părţi.

În aceste condiţii, Judecătoria Cluj-Napoca a arătat că excepţia de necompetenţă teritorială relativă nu a fost invocată de către debitoare în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Hunedoara nu o putea invoca din oficiu, motiv pentru care soluţionarea cauzei a fost declinată la Judecătoria

.Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Cluj Napoca şi Judecătoria Hunedoara, cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să emită o ordonanţă de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 5.156,69 RON la care se adaugă plata dobânzii legale, în conf.cu prev.art. 1535 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 2 din O.G. nr. 13/2011 calculată de la data scadenţei facturilor şi până la cea a plăţii efective. S-au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Suma de plată solicitată îşi are izvorul în contractul nr. x/10.04.2019, care la art. 19 prevede că "eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, vor fi soluţionate de instanţele competente în a căror rază teritorială se află sediul vânzătorului".

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Din dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., ce reglementează excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, rezultă că, şi în cazul ordonanţei de plată, competenţa este de ordine privată şi nu de ordine publică.

Cum în cauză, debitoarea nu a depus întâmpinare, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., şi cum prin dispoziţiile legale enunţate excepţia necompetenţei teritoriale relative este lăsată doar la îndemâna pârâtului, şi nu la aprecierea intervenienţilor forţaţi sau a instanţei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.