Recognition of property via 30-year acquisitive prescription: sufficiency of testimonial evidence and topographical identification for establishing public, uninterrupted possession of municipal land.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 29.03.2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primăria Sector 5 Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate dreptul lor de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 1600 mp situat în Bucureşti, Drumul Luptătorilor Antifascişti nr. 50bis.

Prin sentinţa civilă 7747/3.11.2016 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de valoarea obiectului cauzei.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 1339/2.10.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Sectorului 5 Bucureşti şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 1304/A din 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1339/02.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că a admis, în parte, cererea.

A constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1600 mp, situat în Bucureşti, Drumul Luptătorilor Antifascişti nr. 50 bis, cu următoarele vecinătăţi şi dimensiuni: la N - Drumul Luptătorilor Antifascişti - 24,5 ml, la E - proprietatea C. - 41 ml, la S - teren liber - 40,85 ml, la V - staţia D. - 63,93 ml, prin uzucapiunea de 30 de ani.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei referitoare la anularea cererii formulate în contradictoriu cu Primăria Sectorului 5 Bucureşti.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a declarat recurs.

Pârâtul a susţinut că au fost greşit aplicate prevederile art. 1846, art. 1847, art. 1890, Legea nr. 422/2001, precum şi art. 36 din Legea nr. 18/1991.

A susţinut că este corectă susţinerea instanţei de fond, în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada caracterului public al posesiei, inclusiv prin înscrierea în evidenţele fiscale, în calitate de proprietar.

În plus, a susţinut că din înscrisurile aflate la dosar, respectiv adresa emisă de Direcţia Patrimoniu, rezultă că imobilul nu se identifică cu adresa poştală şi se află într-o zona cu loturi de teren ce au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Singurele probe ale reclamanţilor sunt cele testimoniale, care nu se coroborează şi cu alte probe.

În drept au fost invocate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 1 octombrie 2020 a fost admis, în principiu recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 1304A din 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fost fixat termen de judecată la data de 25 martie 2021.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare, iar pe fond, respingerea lui, ca nefondat.

Intimaţii reclamanţi au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C..pr.civ., Înalta Curte reţine următoarele: Astfel, în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pârâtul a arătat ca instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1846, art. 1847, art. 1890 C. civ., ale Legii nr. 422/2001, art. 36 din Legea nr. 18/1991, în condiţiile în care imobilul nu se identifică cu adresa poştală, că acesta se află într-o zonă cu loturi de teren ce au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi că singurele probe ale reclamanţilor sunt doar cele testimoniale, ce nu se coroborează cu alte probe.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material) indicat de pârât ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în cauza dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Or, din enumerarea criticilor din cererea de recurs, nu rezultă că instanţa de apel ar fi încălcat sau apreciat greşit vreo normă de drept material în raport de obiectul dedus judecăţii ce vizează o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani asupra terenului în suprafaţă de 1600 mp situat în Bucureşti, Drumul Luptătorilor Antifascişti nr. 50bis, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1890 C. civ.

În ceea ce priveşte prescripţia achizitivă - uzucapiunea - Înalta Curte reţine că aceasta constituie un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale prin posesia neîntreruptă asupra unui imobil pe o perioadă şi, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1890 C. civ., pe care instanţa de apel şi-a argumentat soluţia, pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire a proprietăţii trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, anume 30 de ani şi posesia să să fie utilă, în sensul că posesia nu trebuie să fie afectată de vreunul din viciile discontinuităţii, violenţei, clandestinităţii şi echivocului.

Potrivit art. 1847 C. civ. "pentru a se prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar."

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a analizat raporturile juridice dintre părţi prin prisma dispoziţiilor legale enunţate, în condiţiile în care a reţinut că reclamanţii sunt posesori ai bunului din litigiu, că posesia exercitată are caracter util, nefiind viciată, că în ceea ce priveşte elementul intenţional, de a stăpâni bunul sub nume de proprietar, în cauză este aplicabilă prezumţia legală relativă reglementată de art. 1854 C. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că în analiza condiţiilor prevăzute de art. 1890 C. civ., instanţa de apel a avut în vedere şi expertiza în specialitatea topografie ce a avut ca obiectiv identificarea şi amplasamentul imobilului, expertiză întocmită de expert E., precum şi faptul că în apel a fost depus şi avizul OCPI - BCPI Sector 5 Bucureşti.

Prin urmare, sunt nefondate şi susţinerile pârţâtului legate de neidentificarea imobilului.

Din perspectiva celor expuse, cum niciuna din susţinerile pârâtului nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 1304A din 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU CESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 1304A din 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.