Exclusion of cassation appeal in property restitution cases under Law No. 10/2001 due to finality of appellate decision

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă la data de 04.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primar general, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 165/2013, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâţilor la pronunţarea cu privire la imobilul din Bucureşti, str. x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1085/17.05.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins acţiunea,pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a luat act că părţile nu solicită cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 969/A/11.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul reclamanţilor împotriva sentinţei, ca nefondat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6,7 C. proc. civ., reclamanţii A. şi B..

Recurenţii au arătat că hotărârile instanţelor anterioare sunt netemeinice, nelegale şi nu au avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză. Recurenţii au reiterat, pe larg, aspectele de fapt ale pricinii legate de calitatea acestora de persoane îndreptăţite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001, istoricul juridic al bunurilor obiect al cererii de restituire, dovada dreptului de proprietate, calitatea de entitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001, protecţia oferită foştilor proprietari de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. De asemenea, au expus aspecte procedurale privind cadrul procesual, respectiv calitatea procesuală pasivă a unora dintre pârâţi, precum şi de modalitatea de soluţionare a unor excepţii procesuale.

În susţinerea recursului, reclamanţii au făcut ample referiri la dispoziţiile legale speciale incidente în cauză despre care au arătat că nu au fost respectate (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, Acordul internaţional nr. 7/3622/23.11.1973, Decretele nr. 134/12.04.1974, 112/30.04.1976, nr. 45/12.03.1976,dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate, decizii ale Curţii Constituţionale), indicând, cu titlu de practică judiciară, o multitudine de hotărâri, atât ale instanţei comunitare, cât şi ale instanţelor naţionale.

În raport de motivările instanţelor anterioare legate de incidenţa autorităţii de lucru judecat, au arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile acestei instituţii juridice.

Au mai arătat că hotărârea nu cuprinde o motivare conformă legii şi este dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greşită a normelor la care se face referire în memoriul de recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 02.02.2021 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi la data de 24.03.2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamanţilor A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primar general, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 165/2013, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Finanţelor Publice, de a fi obligaţi aceştia să se pronunţe cu privire la imobilul din Bucureşti, str. x.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispoziţiile motivate de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 (sau, mutatis mutandis, în cazul în care solicitarea este ca instanţa de judecată să oblige entitatea a se pronunţa asupra imobilului obiect al legii speciale de reparaţie, cum este cazul în speţă) este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia nr. 969/A/11.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte Va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B. împotriva deciziei nr. 969/A din 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B., ambii cu domiciliul în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 969/A din 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Bucureşti, prin primar general şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 165/2013, ambii cu sediul în Bucureşti, Bd. x, Ministerul Afacerilor Externe, cu sediul în Bucureşti, Alea Modrogan nr. 14, Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. x.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24 martie 2021.