Paternity disavowal jurisdiction: exclusive territorial competence assigned to defendant's domicile over plaintiff's choice

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 13.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., prin reprezentant legal B., să se constatate că este cu neputinţă ca reclamantul să fie tatăl minorului C.; să se dispună rectificarea actului de stare civilă a minorului în sensul radierii subsemnatului de la rubrica "tată"; să se dispună schimbarea numelui minorului, din Crainic, în Vaida, după mama sa.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 54 din Codul familiei.

Prin sentinţa nr. 9488/25.09.2020, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Deva, reţinând că cererea în tăgăduirea paternităţii a fost formulată de către tatăl din căsătorie, acestuia nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 107 potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Întrucât dispoziţiile legale anterior menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, iar locuinţa pârâţilor fiind în judeţul Hunedoara, instanţa a apreciat că instanţa în circumscripţia căreia se află această localitate este competentă a soluţiona cauza, respectiv Judecătoria Hunedoara.

Prin sentinţa nr. 15/05.01.2021 Judecătoria Deva, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că pentru acţiunea având ca obiect tăgadă paternitate nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Instanţa a reţinut că pârâţii nu au formulat întâmpinare, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, Judecătoria Timişoara avea dobândită competenţa sub aspect teritorial, prin alegerea de competenţă efectuată de reclamant în condiţiile art. 116 C. proc. civ., raportat la art. 130 alin. (3) din acelaşi cod.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, pentru următoarele argumente:

Acţiunea în tăgadă paternitate obiect al litigiului în cadrul căruia s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă este supusă unei competenţe teritoriale exclusivă şi absolută, care rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Rezultă din textul legal menţionat că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial, dar, totodată, rezultă, printr-o interpretare per a contrario, că în această categorie nu sunt incluse cererile privitoare la persoane, în cazul cărora, competenţa este obligatorie, dat fiind că drepturile părinteşti nu sunt drepturi de care părţile pot dispune liber.

Cererea în tăgăduirea paternităţii a fost formulată de către tatăl din căsătorie, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., conform cărora "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei".

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Întrucât minorul faţă de care s-a solicitat tăgada paternităţii locuieşte împreună cu mama sa în judeţul Hunedoara, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află această localitate, potrivit celor arătate anterior, respectiv, Judecătoria Deva.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2021.