Completion of appellate judgment to award litigation costs despite incidental appeal dismissal

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19.02.2021 sub nr. x/2018/a1, petenta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 113/27.01.2021 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2018, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate cu prilejul soluţionării recursurilor împotriva deciziei nr. 219/A/23.10.2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

În motivare, petenta a arătat că prin întâmpinarea formulată la recursul lui reclamantului B. a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5730 RON, pentru care a depus dovezi, respectiv factura fiscală nr. x/13.03.2020 şi extrasul de cont din 16.03.2020, pentru suma de 2865 RON, precum şi factura fiscală nr. x/14.04.2020 şi extrasul de cont din 21.04.2020, pentru suma de 2865 RON.

Prin decizia nr. 113/27.01.2021, Înalta Curte s-a pronunţat doar cu privire la recursurile declarate de către părţi, fără a dispune cu privire la solicitarea petentei în sensul arătat mai sus, aspect care justifică formularea prezentei cereri de completare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 444 şi art. 453 C. proc. civ.

Prin rezoluţie, a fost acordat termen pentru soluţionarea cererii la data de 24.03.2021, în şedinţă publică, cu citare părţi.

Prin întâmpinarea formulată la data de 19.03.2021, intimatul B. a solicitat admiterea cererii de completare dispozitiv, cu consecinţa respingerii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât ambele recursuri au fost respinse şi nici una dintre părţi nu a câştigat procesul în această fază a judecăţii, astfel încât cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs nu se justifică.

Analizând cererea de completare dispozitiv, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, la data de 13.01.2020, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 219/A/23.10.2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

La data de 02.03.2020, a fost înregistrat, odată cu întâmpinarea, recursul incident formulat de către intimata-pârâtă A. împotriva aceleiaşi decizii. Prealabil dezbaterii recursurilor, intimata-pârâtă a formulat note scrise înregistrate la data de 25.01.2021, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 5730 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform documentelor doveditoare depuse la dosar.

Prin decizia nr. 113/27.01.2021, ambele recursuri au fost respinse, ca nefondate, fără ca instanţa să se fi pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de A..

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Aşa fiind, se constată că, deşi petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată şi a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăseşte soluţionată în dispozitivul deciziei pronunţate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate în afara încuviinţării de către instanţă a dreptului asupra acestora.

Pentru aceste motive, cererea petentei întemeiată pe dispoziţiile art. 44 C. proc. civ., de completare a deciziei nr. 113/27.01.2021 prin care au fost soluţionate recursurile formulate, se dovedeşte a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă.

Cât priveşte cererea propriu-zisă de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de parte (recurenta-pârâtă) pentru etapa recursului, aceasta va fi încuviinţată în parte, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., în mod similar cheltuielilor acordate pentru etapa judecăţii în apel şi în considerarea aceloraşi raţiuni. Având în vedere că pârâta, la rândul său, a dedus judecăţii un recurs incident care a fost respins ca nefondat, în raport de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. această parte poate fi considerată parte care a câştigat procesul doar cât priveşte apărările sale formulate la recursul principal exercitat de reclamant, astfel că nu poate fi îndreptăţită la acordarea integrală a cheltuielilor efectuate în recurs. Întrucât recurenta-pârâtă este parte căzută în pretenţii în recursul propriu formulat şi, evaluând, în ansamblu, complexitatea problemelor de drept supuse judecăţii prin cele două recursuri, Înalta Curte apreciază că aceasta este îndreptăţită la restituirea doar a unei părţi din aceste cheltuieli, respectiv a sumei de 2865,34 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A., cu domiciliul în judeţul Cluj şi domiciliul procesual ales la C., cu sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 113 din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul B., cu domiciliul în judeţul Cluj.

Dispune completarea dispozitivul deciziei, în sensul că obligă pe recurentul-reclamant B. la plata, în favoarea recurentei-pârâte A. a sumei de 2865,34 RON, reprezentând cheltuieli parţiale pentru judecata recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24 martie 2021.