Cassation appeal dismissed: No civil interest to seek delictual damages where fiscal title already exists

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la data de 01.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş în numele şi pentru Statul Român, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea pârâtului la plata sumei de 424.699 RON faţă de partea vătămată Statul Român prin ANAF, reprezentând prejudiciul cauzat de pârât, prin săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen. şi a infracţiunii prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) din vechiul C. pen., precum şi la plata accesoriilor calculate până la data recuperării prejudiciului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 29, 32, 33, 94, 113 pct. 9, art. 194, art. 223 alin. (3), art. 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., art. 1349, art. 1357-1371 şi urm. C. civ., art. 27 pct. 2, art. 28 din noul C. proc. pen.

Prin sentinţa civilă nr. 3829/20.07.2018, Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş

Prin sentinţa nr. 339/14.03.2019, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins, ca lipsită de interes, acţiunea.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 98/A/27.02.2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, formulând următoarele critici:

Recurentul a arătat că în cadrul procesului penal a solicitat respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei dat de inculpatul A. şi trimiterea dosarului procurorului în vederea continuării urmăririi penale. Astfel, în ipoteza admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi a lăsării nesoluţionate a laturii civile, părţii civile din dosar i se anihilează dreptul de a beneficia de soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, cu toate garanţiile specifice acestuia.

Prin sentinţa penală nr. 122/15.09.2017, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 485 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş cu inculpatul A. şi s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Împotriva acestei sentinţe apelantul a promovat apel care, prin decizia penală nr. 600/A/21.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosar nr. x/2017, a fost respins.

Având în vedere aceste aspecte, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Scopul prezentei acţiuni este repararea integrală a prejudiciului suferit în urma infracţiunii de către partea care s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal, recurenta invocând sub acest aspect prevederile art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 din C. civ.

Pârâtul avea obligaţia de a respecta prevederile legale şi de a plăti către bugetul de stat sumele reprezentând obligaţii de plată către bugetul general consolidat, în speţă fiind îndeplinite şi condiţiile cu privire la prejudiciu, respectiv acesta este material, fiind evaluabil în bani, este cert, întinderea lui fiind stabilită de organul fiscal, astfel cum acesta a fost comunicat organelor de cercetare penală, iar întinderea accesoriilor se determină la data plăţii efective.

De asemenea, condiţia legăturii de cauzalitate este şi ea îndeplinită, întrucât prin fapta sa, respectiv aceea de a nu achita bugetului statului sumele mai sus-menţionate, pârâtul a cauzat prejudiciul individualizat mai sus.

În privinţa vinovăţiei, sunt incidente dispoziţiile art. 1357 alin. (2) din C. civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoara culpă.

Drept urmare, acţiunea este întemeiată şi are ca scop repararea prejudiciului cauzat de pârât prin faptele săvârşite.

Soluţionarea acţiunii civile rezultată din săvârşirea unei infracţiuni se face atât în cadrul procesului penal, cât şi în cadrul unui proces civil separat şi ulterior terminării procesului penal. Instanţa penală, în ceea ce priveşte rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal are printre posibilităţi şi lăsarea nesoluţionată a acesteia, iar în cazul de faţă, instanţa, în temeiul art. 486 alin. (2) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, însă faptul că judecătorul a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi a lăsat nesoluţionată latura civilă, nu înseamnă că inculpatul nu poate fi tras la răspundere, mai departe, pe altă cale.

Prin urmare, acţiunea este admisibilă şi trebuie apreciată pe tărâmul răspunderii civile delictuale, având în vedere existenţa celor patru condiţii ale răspunderii civile delictuale: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţia pârâtului, care este autorul prejudiciului constatat în bugetul de stat.

S-a mai relevat că din adresa nr. x/11.10.2019, emisă de AJFP Harghita rezultă că în urma procedurilor de executare silită demarate de această instituţie, până la data adresei, pentru debitorul A. s-a încasat suma de 422 RON. Deoarece debitorul nu are în proprietate bunuri mobile sau imobile, prin procesul-verbal nr. x/20.11.2018, acesta a fost declarat insolvabil cu bunuri sau venituri urmăribile cu o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale, conform art. 265 din Legea nr. 207/2015.

Potrivit Deciziei nr. 7/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că revine instanţei civile competenţa materială de soluţionare a acţiunilor în despăgubiri formulate de ANAF prin DGRFP împotriva administratorului unei societăţi înregistrate în registrul comerţului, în situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. În această situaţie latura civilă este lăsată nesoluţionată de instanţa penală, iar prin analogie se aplică această decizie şi în celelalte situaţii în care latura civilă este lăsată nesoluţionată de instanţa penală. Tot astfel, potrivit deciziei nr. 17/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din C. proc. pen., că în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

S-a mai arătat că în speţă nu s-a contestat cuantumul prejudiciului, iar pârâtul a recunoscut şi comiterea faptei şi încadrarea juridică a faptei, infracţiunile de evaziune fiscală fiind infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului generat consolidat.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 09.12.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 24.02.2021.

6. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât A. la data de 03.08.2020, conform dovezii de comunicare de la dosar ICCJ, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la data de 03.09.2020 (zi lucrătoare de joi).

La data de 21.08.2020 (data poştei), în termen legal, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor deduse judecăţii în motivele expres reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, excepţia lipsei de interes a acţiunii fiind reţinută în mod corect de către instanţele anterioare.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la data de 04.09.2020, iar termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinare a expirat la data de 15.09.2020.

La data de 09.09.2020 (data poştei), în termen legal, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei de nulitate, criticile formulate fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului şi a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale astfel cum au fost detaliate şi argumentate prin motivele de recurs.

În termen legal, recurentul a formulat şi punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a solicitat admiterea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul reclamantului vizează modalitatea în care instanţa de apel a apreciat asupra interesului demersului judiciar al acestuia, de a obţine despăgubiri pentru fapta culpabilă a pârâtului, în condiţiile în care, pentru acelaşi titlu executoriu, acesta a iniţiat anterior o procedură specială, în temeiul căreia a fost demarată executarea silită.

Astfel, prin cererea introductivă de instanţă întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357-1371 C. civ. şi înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 01.02.2018 (de unde cauza a fost declinată spre soluţionare la Tribunalul Mureş), reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi transmitere fictivă de părţi sociale, prejudiciu neacoperit în urma soluţionării cauzei penale.

Din actele dosarului rezultă că în cauza penală soluţionată prin decizia definitivă nr. 600/A/21.12.2017 de către Curtea de Apel Târgu Mureş, a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, iar pârâtul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi a infracţiunii de transmitere fictivă de părţi sociale. În această cauză, Statul Român s-a constituit parte civilă cu sumele reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat prin faptele săvârşite de către pârât.

În acelaşi timp cu soluţionarea cauzei penale, reclamantul a demarat procedura de recuperare a debitului datorat de către pârât.

Astfel, prin decizia nr. 251591/26 din 29.02.2012, s-a stabilit răspunderea pârâtului intimat, în solidar cu debitoarea B. S.R.L., până la concurenţa sumei de 764.554 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat. Ulterior, deşi pârâtului îi era deja angrenată răspunderea prin decizia de mai sus, raportat la faptul că, după cesionarea, de către acesta, a părţilor sociale către C., societatea şi-a schimbat denumirea din B. S.R.L., organele fiscale au emis o nouă decizie de atragere a răspunderii solidare pentru debitele societăţii în suma de 762.595 RON pentru ambii administratori, pârâtul (fost) şi C. (actual), în solidar, cu nr. 251591/27/29.02.2012. Împotriva acestor acte administrative fiscale pârâtul intimat a formulat acţiune în contencios administrativ în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Mureş care, în rejudecare, a fost respinsă (soluţie menţinută şi în contestaţia în anulare promovată împotriva deciziei de respingere).

Rezultă că reclamantul are împotriva pârâtului debitor un titlu de creanţă fiscală, executoriu, în temeiul căruia s-a şi pornit executarea silită, astfel încât, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele anterioare, nu există niciun interes în constituirea unui nou titlu executoriu, pentru acoperirea aceluiaşi prejudiciu, chiar dacă acest demers este întemeiat de această dată pe un alt temei juridic, respectiv, răspunderea civilă delictuală.

Dintre cele două proceduri prin care reclamanta putea obţine un titlu executoriu, reclamanta a ales calea procedurii speciale, prevăzute de Codul de procedură fiscală, care a fost finalizată, împrejurare faţă de care nu mai poate justifica un nou demers juridic, pe calea dreptului comun.

Deşi recurentul solicită a se constata îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, atare constatare este, de asemenea, lipsită de interes, raportat la acordul de recunoaştere a vinovăţiei realizat în cadrul dosarului penal, în care s-au stabilit faptele săvârşite, persoana care le-a săvârşit şi existenţa prejudiciului.

Pe de altă parte, recuperarea prejudiciului prin intermediul unei căi recunoscute de lege înlătură orice alt demers judiciar paralel, având acelaşi obiect, întrucât partea interesată nu poate beneficia de o dublă reparaţie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, cu sediul procesual în Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva deciziei nr. 98/A din 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24 martie 2021.