Lack of procedural interest in appealing a favorable prescription ruling in software license infringement

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantele A.. şi S.C. B. S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SAP România S.R.L. şi C. S.A.: obligarea pârâtei SAP România S.R.L. la plata sumei de 3.213.000 euro, în baza art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, reprezentând licenţe SAP versiune română 4.6C, vândute fără ştiinţa şi acordul reclamantelor către clientul final D. (actuala C.) şi a sumei de 5.783.400 euro, reprezentând mentenanţa aferentă celor 9 ani de folosire a acestor licenţe; obligarea pârâtei C. S.A. la a preciza data exactă de achiziţie şi până când au funcţionat licenţele SAP 4.6C versiune română.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, invocată de pârâta SAP România S.R.L., reţinând că obiectul prezentei cauze are la bază încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantelor, nu clauzele contractuale. Tribunalul a mai reţinut că, prin raportare la obiectul cauzei, corect a fost sesizat Tribunalul Bucureşti, completul specializat de proprietate intelectuală, competent în soluţionarea cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca neîntemeiate excepţia insuficientei timbrări a capătului doi al acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi excepţia inadmisibilităţii ultimului capăt de cerere al acţiunii, invocate de pârâte.

Prin sentinţa civilă nr. 1221 din data de 20 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată a reclamantelor A.. şi S.C. B. S.A. prin administrator judiciar E.., în contradictoriu cu pârâtele SAP România S.R.L. şi C. S.A.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 805A din data de 22 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A.. împotriva sentinţei civile nr. 1221 din data de 20 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SAP România S.R.L. şi C. S.A. şi intimata-reclamantă S.C. B. S.A., prin administrator judiciar E..

A respins, ca nefondate, apelurile incidente formulate de apelanta-pârâtă SAP România S.R.L. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 21 februarie 2018 şi din data de 18 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A.. şi S.C. B. S.A.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 805A din data de 22 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta SAP România S.R.L.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 9 iulie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este legal timbrat şi este formulat şi motivat în termenul prevăzut de lege, că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurenta-pârâtă, raportorul a reţinut că partea a procedat la încadrarea acestora în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, raportorul a constată că intimata-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A.), prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei de interes a recursului.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 23 noiembrie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din data de 1 februarie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 9 martie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, termen la care Înalta Curte a amânat pronunţarea la data de 23 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul prin prisma excepţiei lipsei de interes invocate de intimata-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A.), în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 32 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes.

Conform art. 33 teza I C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual."

Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extradordinare.

Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie: legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

În speţă, excepţia lipsei de interes a recursului a fost invocată de către intimata-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A.) prin întâmpinare.

În susţinerea excepţiei, intimata-pârâtă a arătat că partea adversă a solicitat desfiinţarea unei hotărâri ce îi este favorabilă, în condiţiile în care prin aceasta s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că pretenţiile formulate de către reclamante sunt prescrise, nemaiputând fi soluţionate de către o instanţă de judecată.

A precizat că reclamantele nu au atacat hotărârea instanţei de apel, iar în măsura în care s-ar admite recursul s-ar ajunge în situaţia în care s-ar desfiinţa autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, care este favorabilă recurentei-pârâte SAP România S.R.L.

Totodată, a subliniat că eventuala admitere a recursului nu ar produce recurentei-pârâte niciun folos practic, ci, dimpotrivă, aceasta s-ar afla într-o situaţie mai puţin favorabilă, deoarece s-ar desfiinţa o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti care a reţinut în mod definitiv că pretenţiile reclamantelor sunt prescrise.

A arătat că, în urma admiterii recursului, cererea de chemare în judecată ar fi trimisă primei instanţe pentru soluţionarea excepţiei necompetenţei generale a instanţelor române, în sensul dorit de către recurenta-pârâtă, sau dosarul ar fi trimis secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti, pentru ca această instanţă să rejudece întregul litigiu, inclusiv excepţia prescripţiei, asupra căreia Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în mod definitiv.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă SAP România S.R.L. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii pentru că a fost dată cu încălcarea regulilor de competenţă de ordine publică şi admiterea excepţiei necompetenţei generale a instanţelor de judecată române, cu consecinţa respingerii cererii ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, în temeiul art. 1071 şi art. 497 C. proc. civ., iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii pentru că a fost dată cu încălcarea regulilor de competenţă de ordine publică şi admiterea excepţiei necompetenţei material-funcţionale a secţiei a III-a civile a Tribunalului Bucureşti, cu consecinţa trimiterii spre soluţionare a cauzei la secţia a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 497 C. proc. civ.

Totodată, a solicitat obligarea reclamantei A.. la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. f), art. 23 şi art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a menţinut în mod greşit soluţiile instanţei de fond de respingere a excepţiei necompetenţei generale a instanţelor române, a excepţiei necompetenţei material-funcţionale a secţiei a III-a civile a Tribunalului Bucureşti şi a excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată.

Verificând condiţia vizând interesul exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că, prin sentinţa pronunţată în cauză, menţinută prin respingerea apelurilor formulate de către părţi, cererea de chemare în judecată formulată împotriva recurentei-pârâte SAP România S.R.L. a fost respinsă ca prescrisă, fiind admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantelor.

Prescripţia, ca sancţiune juridică, priveşte dreptul material la acţiune, adică posibilitatea subiectului activ de a pretinde şi obţine, pe cale judiciară, protecţia unui drept al său încălcat sau contestat (ori a unui interes legitim, în cazurile anume prevăzute de lege).

În consecinţă, prin obiectul şi efectul său, prescripţia este un veritabil mod de stingere a răspunderii civile, în sensul că după împlinirea termenului de prescripţie subiectul pasiv al raportului juridic obligaţional nu mai poate fi constrâns, prin acţiune condamnatorie ori executorie, să execute prestaţia datorată sau să suporte orice altă sancţiune civilă.

Ca atare, având în vedere că, în speţă, a fost constatat prescris dreptul la acţiune al intimatelor-reclamante, iar acestea, nu au atacat hotărârea instanţei de apel, nu se poate reţine, la acest moment, folosul practic pe care ar putea să îl urmărească recurenta-pârâtă în prezenta cauză, în condiţiile în care aceasta, în concret, a câştigat litigiul.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-pârâtă este lipsită de interes, demersul judiciar iniţiat neavând pentru recurenta-pârâtă o finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere că soluţia dată litigiului îi este favorabilă, fiind respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva sa.

Prin urmare, faţă de situaţia concretă a speţei, condiţia caracterului născut şi actual al interesului recurentei-pârâte în declararea recursului nu este îndeplinită, partea neputându-se prevala decât de un ipotetic interes viitor, ce ar viza posibile litigii similare care s-ar putea ivi între părţi, în ceea ce priveşte competenţa instanţelor române de soluţionare a pricinii ori cu privire la obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

Or, în acest context, se constată că, deşi i-a fost comunicată în condiţiile legii întâmpinarea prin care intimata-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A.) a invocat excepţia analizată, recurenta-pârâtă nu a înţeles să formuleze vreo apărare cu privire la această excepţie referitoare la recurs, deşi avea această posibilitate, fie prin intermediul răspunsului la întâmpinare, fie prin formularea unui punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii recursului, ce i-a fost comunicat.

Totodată, nu se poate reţine incidenţa tezei a II-a a art. 33 C. proc. civ., potrivit căreia, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, având în vedere că recurenta-pârâtă, prin prezentul recurs, nu a invocat existenţa unor atare ameninţări sau prejudicii.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta SAP România S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 805A din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.