Recourse against final appellate judgment: inadmissibility under strict legality of appellate remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal filed by the applicant against the Court of Appeal’s decision, leaving the appellate court’s ruling that rejected the cassation challenge as the final, unchallengeable outcome. The dispute involved a procedural challenge where the applicant had previously attempted to annul a first-instance judgment on grounds of missing judicial fees, a move initially dismissed by the Tribunal and then upheld by the Court of Appeal as inadmissible. The Supreme Court held that the Court of Appeal’s decision was a final judgment under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, and therefore not subject to further appellate review, reinforcing the constitutional and statutory principle that only legally prescribed remedies can challenge judicial decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Recourse against final appellate judgment: inadmissibility under strict legality of appellate remedies: Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 654/A din 21.05.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu, şi a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A..
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia nr. 216 din 10 iunie 2020, a respins ca inadmisibil recursul declarant de contestatoarea A. împotriva decizia nr. 654/A/21.05.2018 a Tribunalului Timiş.
Împotriva decizie pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, contestatoarea A. a formulat recurs.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 6 iulie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar recurenta nu a formult punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 23 martie 2021, fără citarea părţilor.
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. (5) din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia nr. 216 din 10 iunie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Aşa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 216 din 10 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.