Bus Operator’s Copyright Appeal Void for Restating Prior Arguments; Equitable Remuneration Order Stands
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the defendant's appeal as void, thereby upholding the Court of Appeal's decision that had affirmed the trial court's judgment ordering the defendant to pay equitable remuneration (plus VAT, inflation adjustment, and late-payment damages) for the public communication of phonograms inside its buses and minibuses from 1 January 2015 to 31 July 2018, along with court costs. The defendant had challenged the lower courts' rulings on the merits of the copyright-remuneration claim, arguing misclassification of vehicles and improper application of the applicable methodology, but the High Court found that the appeal merely reiterated the arguments already rejected in the prior appeal without raising any specific ground of illegality against the appellate decision itself. Decisively, the court applied Article 489(2) of the Civil Procedure Code, holding that an appeal that only restates prior appellate arguments and fails to engage with the appellate court's reasoning does not meet the requirements of Article 486(1)(d), since extraordinary appeals are limited to the grounds enumerated in Article 488(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, art. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 1349 C. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ; Bus Operator’s Copyright Appeal Void for Restating Prior Arguments; Equitable Remuneration Order Stands: The defendant had challenged the lower courts' rulings on the merits of the copyright-remuneration claim, arguing misclassification of vehicles and improper application of the applicable methodology, but the High Court found that the appeal merely reiterated the arguments already rejected in the prior appeal without raising any specific ground of illegality against the appellate decision itself. Decisively, the court applied Article 489(2) of the Civil Procedure Code, holding that an appeal that only restates prior appellate arguments and fails to engage with the appellate court's reasoning does not meet the requirements of Article 486(1)(d), since extraordinary appeals are limited to the grounds enumerated in Article 488(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied as the sanction for the nullity of the appeal because the grounds were not directed against the appealed decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 18.01.2018, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la: plata remuneraţiei echitabile (inclusiv a TVA-ului aferent remuneraţiei, valabil la data facturării/plaţii efective) pentru comunicarea publică a fonogramelor în incinta autovehiculelor autocare/autobuze/microbuze deţinute de aceasta, în perioada 1 ianuarie 2015 - până în prezent (data efectuării raportului de expertiză), suma datorată pentru perioada dedusa judecaţii fiind estimată la 67.858 RON (fără TVA), aceasta urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauza; plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a remuneraţiei, calculate de la data scadenţei până la data achitării efective a remuneraţiilor; plata daunelor interese moratorii datorate pentru neachitarea la termen a remuneraţiilor stabilite la pct. 1, calculate pe zi de întârziere de la data scadenţei până la data plaţii efective a remuneraţiilor datorate; plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, în cazul în care pârâta nu va furniza informaţiile necesare pentru acoperirea integrală a remuneratiei datorate, potrivit art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remuneraţiilor ce vor fi determinate în cauză. Cererea subsidiara a fost evaluată la 203.574 RON.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa nr. 2445 din 24.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 84.555 RON (fără TVA), respectiv, 78.130 RON (fără TVA) remuneraţie şi 6.425 RON, actualizare, reprezentând remuneraţie datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în incinta autovehiculelor autocare/autobuze/microbuze deţinute de pârâtă, în perioada 01.01.2015 - 31.07.2018, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 66.680 RON reprezentând daune moratorii pentru neachitarea la termen a remuneraţiilor de mai sus, calculate până la data de 31.05.2019 şi în continuare, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere la remuneraţia datorată, calculate de la 01.06.2019 până la data plăţii efective a debitului principal reprezentat de remuneraţii.
Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 8.600 RON cheltuieli de judecată, reprezentând 100 RON taxă timbru, 3.000 RON onorariu expert şi 5.500 RON onorariu avocat.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia nr. 787A din 15.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei tribunalului.
Apelanta pârâta ă fost obligată la 3.000 RON către intimata reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, prin reducerea onorariului de avocat conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
4. Cererea de recurs:
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta a declarat recurs.
Prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că sentinţa de fond a fost dată cu încălcarea deciziei ORDA nr. 60/2019, a art. 106 alin. (1) şi art. 139 din Legea nr. 8/1996, precum şi a art. 1349 C. civ.
Recurenta susţine că nu datorează remuneraţa, întrucât societatea deţine numai autobuze şi microbuze, aspect care rezultă atât din situaţiile depuse de RAR, cât şi din cărţile de identitate ale autovehiculelor. Arată că în contradicţie cu ceea ce a comunicat Autoritatea Rutieră Română, expertul a încadrat mai multe autobuze ca autocare şi microbuze şi au fost stabilite remuneraţii şi pentru microbuze cu mai mult de 12 locuri cu toate că metodologia nu prevede acest lucru. În concluzie, susţine că în cauză nu sunt deplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru a fi obligată la plata remuneraţiei şi a daunelor interese moratori solicitate.
5. Procedura derulată în recurs
În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului,
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 23 martie 2021, fără citarea părţilor.
6. soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestei norme.
Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să se raporteze la argumentele instanţei de apel invocate pentru soluţionarea cauzei în cuprinsul hotărârii recurate sau să vizeze procedura judiciară derulată în faţa instanţei anterioare, întrucât, în caz contrar, nu poate fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, recurenta-pârâtă a reiterat motivele prezentate în cererea de apel, neformulând nicio critică la adresa deciziei instanţei de apel, care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., indicând doar formal motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată, iar modul concret de redactare a cererii de recurs nu îngăduie instanţei de recurs exercitarea controlului de legalitate.
Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.
De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar şi de procedura derulată în faţa acesteia.
Recurenta din cauza de faţă nu a prezentat asemenea critici, ci doar a reluat aceleaşi critici invocate şi în faţa instanţei de apel privind încălcarea deciziei ORDA nr. 60/2019, greşita clasificare a autovehiculelor, că expertul a încadrat mai multe autobuze ca autocare şi microbuze şi că au fost stabilite remuneraţii şi pentru microbuze cu mai mult de 12 locuri, susţineri ce nu pot antrena cenzurarea legalităţii soluţiei pronunţate în apel, întrucât acestea nu reprezintă critici de nelegalitate apte de a fi analizate în această etapă procesuală, având în vedere că recurenta ignoră în totalitate argumentele curţii de apel pentru înlăturarea criticilor sale din calea devolutivă de atac.
Dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. statuează că recursul se declară împotriva unor hotărâri judecătoreşti, a căror modificare sau casare se poate obţine pentru anumite motive de nelegalitate expres prevăzute.
Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze criticarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu doar reiterarea susţinerilor de la judecata în instanţa a cărei hotarâre se recurează, întrucât recursul este o cale de atac extraordinară, care presupune analiza legalităţii hotărârii instanţei anterioare, pe temeiul unuia sau a mai multor motive de casare dintre cele reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivarea recursului constă nu numai în indicarea tezei de nelegalitate din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci mai ales în dezvoltarea lor pe temeiul tezei de casare indicate de recurrent sau încadrate de către instanţă, pentru situaţia în care criticile dezvoltate sunt apte a susţine un alt caz de casare decât cel invocat de recurrent.
Prin urmare, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, respectiv atunci când doar se reiau motivele de apel, fără a se critica, din perspectiva oricăruia dintre motivele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., legalitatea dezlegărilor date de instanţa anterioară criticilor pe care le-a analizat ori care i-au fost deduse judecăţii în calea de atac (pentru ipoteza omisiunii de analizare a unora dintre acestea).
O astfel de sancţiune intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentei pârâte nu vizează decizia atacată şi nici procedura din faţa instanţei de apel.
În consecinţă, cum aspectele invocate de recurenta-pârâtă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate, iar în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 787A din 15 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.