Territorial competence for enforcement proceedings limited to the principal debtor despite liability of a co-guarantor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Bucharest Sector 3 Court, overturning the rival court's declination and establishing that the initial court was competent to handle the case. The dispute arose from a creditor's request to approve the forced execution of a loan contract against a surety, where one court claimed incompetence based on the primary debtor's domicile in Bistrita, while the Bistrita court claimed incompetence based on the surety's domicile in Bucharest, citing the principle of unity of the execution court. Applying Article 651(1) and Articles 645(1) and 648(1) of the Code of Civil Procedure, the Court held that the competent execution court is determined by the domicile or seat of the specific debtor against whom the enforcement request is formulated at the time of filing; since the creditor chose to pursue only the surety, who resided in Bucharest, the jurisdiction lay with the Bucharest court, irrespective of the primary debtor's location.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 648 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 645 alin. (1) C. proc. civ; Territorial competence for enforcement proceedings limited to the principal debtor despite liability of a co-guarantor: S-a reţinut că în atare situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", la care fac trimitere dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 9 noiembrie 2020, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executarii silite a titlului executoriu contract de împrumut nr. x din data de 22.03.2019, privind pe creditoarea B., împotriva debitorului C., în vederea recuperării sumei de 17.157,83 RON, reprezentând împrumut neachitat, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Prin sentinţa civilă nr. 11413 din 24.11.2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că debitorul principal din contractual de de împrumut nr. x din 22.03.2019 este D. care are domiciliul în str. x, mununicipiul Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, astfel cum rezultă verificarea DEPBAD ataşată la dosarul cauzei .
S-a reţinut că prin cererea de executare formulată de creditor, s-a solicitat executareasilită atât cu privire la debitorul principal D., cât şi cu privire la debitorii obligaţi accesoriu, printre care şi debitorul C..
În consecinţă, s-a reţinut că faţă de principiul unicităţii instanţei de executare instituit de C. proc. civ., instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia are domiciliul debitorul principal, care este unică şi competentă să încuviinţeze executarea silită atât în ceea ce priveşte debitorul principal cât şi în ceea ce priveşte debitorii accesorii.
Prin sentinţa civilă nr. 755 din 25 februarie 2021, Judecătoria Bistriţa, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui incident procedural.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că la data de 22.03.2019, între creditoarea B., în calitate de împrumutator, D., în calitate de împrumutat şi debitorii E. şi C., în calitate de giranţi, s-a încheiat contractul de împrumut nr. x/22.03.2019, având ca obiect împrumutul în valoare de 20.000 RON.
Prin cererea de chemare în judecată, B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului garant C. cu domiciliul în Bucureşti, str. x, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut menţionat.
Conform dovezii de interogare a bazei de date a D.E.P.A.B.D. din data de 07.10.2020 aflată la dosar la fila x, rezultă că începând din data de 28.01.2014 domiciliul debitorului C. este în Bucureşti, str. x, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
S-a reţinut că în atare situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", la care fac trimitere dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.
Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 648 alin. (1) C. proc. civ. în virtutea cărora debitorul urmăribil poate fi şi garantul, iar nu numai debitorul principal, precum şi cu modalitatea de învestire a instanţei cu cererea de executare silită, de către executorul judecătoresc, care a înţeles să declanşeze această procedură împotriva numitului C., în calitate de garant.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prezentul conflict de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanţe au înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de împrumut, iar Judecătoria Bistriţa prin raportare la domiciliul persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de încuviinţare a executării silite, care are calitatea de garant în acelaşi contract.
Înalta Curte reţine că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de debitorul garant.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că "sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul" şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesorilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".
În speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de împrumut nr. x/22.03.2019, având ca obiect împrumutul în valoare de 20.000 RON, a fost formulată doar împotriva debitorului C., care are calitatea de debitor garant în respectivul contract.
Astfel, se constată că, în calitate de creditoare B. a înţeles să se îndrepte împotriva garantului C., care dobândeşte în litigiu calitatea procesuală de debitor, câtă vreme cererea de încuviinţare a executării silite este formulată împotriva sa.
Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită, C., este în Bucureşti, str. x, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.