Land identification action: cassation appeal annulled for failure to articulate valid legal grounds.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 10 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să se constate că terenul situat în Bucureşti, Bd. x 1864 nr. 103, proprietatea sa, se identifică, în fapt, la adresa Bucureşti, str. x, sector 6 şi se suprapune peste proprietatea pârâtei, înscrisă în CF x a Unităţii Administrativ Teritoriale Sector 6.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti

Prin sentinţa nr. 7491 din 16 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Decizia Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin decizia nr. 180 din 1 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. (fostă B. SA), ca inadmisibilă, luând act că pârâta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Judecata în apel şi hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea de dezbateri de la termenul din 3.06.2020, care face corp comun cu decizia nr. 406 din 9 iunie 2020, Curtea încuviinţat, în condiţiile art. 39 alin. (2) C. proc. civ., cererea de intervenţie formulată în apel, în sensul dobândirii calităţii de intimate-pârâte de către D. S.R.L. şi E. S.R.L., alături de intimata-pârâtă C. S.A..

Prin decizia nr. 406 din 9 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 180 din 1 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte D. S.R.L., E. S.R.L. şi C. S.A..

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 406 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii de recurs, ulterior expunerii situaţiei de fapt, reclamantul a susţinut că nu a formulat o cerere în revendicare, ci a solicitat lămurirea situaţiei de drept a imobilului aflat în proprietatea sa, respectiv identificarea acestuia, prin raportare la adresa iniţială (Bucureşti, Bd. x 1864 nr. 103, sector 6) şi la sistematizarea zonei în care acesta se află.

Făcând referire la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul F., recurentul a menţionat că terenul său se află, în prezent, în Bucureşti, str. x, având un alt aliniament, urmare sistematizării. Situaţia în care un terţ se pretinde proprietar nu este de natură să atragă automat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, întrucât se impune a se analiza dacă şi pentru ce motiv se poate introduce o acţiune în realizare.

Recurentul a susţinut că, în cazul în care instanţa va ajunge la concluzia că acţiunea este inadmisibilă, este necesar să se precizeze în considerente care este acţiunea în realizare ce poate fi formulată.

În drept, recurentul a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 22 septembrie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 8.

Prin rezoluţia din 5 octombrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

7. Procedura de filtru

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte D. S.R.L. şi E. S.R.L. au invocat, în principal, nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, deşi decizia nr. 406 din 9 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este susceptibilă de recurs, potrivit art. 483 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 35 C. proc. civ., motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează situaţia de fapt şi evaluarea probatoriului administrat.

Prin rezoluţia din 28 ianuarie 2020, s-a stabilit termen la 18 martie 2021, pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocate de intimatele-pârâte D. S.R.L. şi E. S.R.L. prin întâmpinare, din perspectiva neîncadrării motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate de intimatele-pârâte D. S.R.L. şi E. S.R.L. prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor prevederi legale cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, reiese că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, anume argumentele de natură juridică pentru care recurentul înţelege să critice hotărârea atacată.

Recursul declarat în cauză nu se circumscrie acestor dispoziţii legale, întrucât, din conţinutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, recurentul necombătând considerentele instanţei de apel, care a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a criticat statuările instanţei de fond cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în constatarea unei situaţii de fapt, ci considerente suplimentare şi subsidiare.

Prin motivele expuse în memoriul de recurs, recurentul a susţinut că ceea ce a dedus judecăţii este o cerere prin care a solicitat lămurirea situaţiei de drept a imobilului aflat în proprietatea sa, respectiv identificarea acestuia, prin raportare la adresa iniţială (Bucureşti, Bd. x 1864 nr. 103, sector 6) şi la sistematizarea zonei în care acesta se află, iar nu o cerere în revendicarea acestui bun.

În sprijinul susţinerilor sale, recurentul a făcut referire la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul F., menţionând că terenul său se află, în prezent, în Bucureşti, str. x, având un alt aliniament, urmare sistematizării.

Totodată, a menţionată că, în situaţia în care instanţa va ajunge la concluzia că acţiunea este inadmisibilă, este necesar să se precizeze, în considerente, care este acţiunea în realizare ce poate fi formulată.

Analizând criticile invocate, Înalta Curte reţine că recurentul a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar motivele referitoare la greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, care, în speţă, a reţinut că recurentul nu a combătut în apel raţionamentul instanţei de fond referitor la inadmisibilitatea constatării unei situaţii de fapt, ci numai pe cel referitor la caracterul subsidiar al acestei acţiuni.

Fiind în eroare asupra funcţiei căii extraordinare de atac a recursului - cea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate al hotărârii pronunţate în apel - recurentul a dedus judecăţii, în recurs, aspecte ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale mai sus menţionate, cu precădere în cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca fiind incidente în cauză, întrucât acestea sunt străine de raţionamentul judiciar al instanţei de apel, nu reprezintă critici concrete ale hotărârii atacate, ci expuneri ale unor nemulţumiri cu privire la situaţia de fapt, din perspectiva administrării probatoriului.

Or, motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că recurentul nu a dezvoltat critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., şi având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (3) din acest act normativ care sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 406 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 406 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.