Competence jurisdiction for enforcing civil penalties arising from non-performance of a labor judgment

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 24 martie 2020, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. S.A., următoarele: aplicarea reprezentantului acesteia sau, după caz persoanei obligate, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 noiembrie 2019, până la data confirmării de primire, de către fiecare reclamant, a adeverinţei solicitate, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi prin decizia nr. 2736/2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, conform art. 24 alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; potrivit art. 906 alin. (2) C. proc. civ., să se dispună acordarea penalităţilor pentru fiecare reclamant în parte, în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu; acordarea, către fiecare reclamant, a despăgubirilor morale în valoare de 10.000 RON, conform art. 892 alin. (1) şi art. 906 alin. (7) C. proc. civ.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, actualizată, şi pe cele ale art. 906 alin. (2) şi (7), art. 892 alin. (1), art. 233, art. 3 şi art. 583 C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj (acţiunea nu are ca obiect soluţionarea unui conflict de muncă) şi excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel).

Prin cererea adiţională depusă la 3 august 2020, reclamanţii au solicitat, în raport de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, sancţionarea pârâtei cu amendă în valoare de 1.000 RON pentru încălcarea art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din acelaşi cod, nefiind respectate şi puse în aplicare sentinţa nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi decizia nr. 2736/2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă; în conformitate cu art. 906 alin. (2) C. proc. civ., au solicitat aplicarea penalităţilor, pentru fiecare reclamant în parte, în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu; obligarea debitorului, în baza art. 892 şi art. 906 alin. (7) C. proc. civ., la acordarea despăgubirilor morale în sumă de 10.000 RON pentru fiecare reclamant în parte.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 253 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1), (2) şi 3, art. 6 alin. (1), art. 8, art. 39 alin. (1) lit. d) şi art. 270 din Codul muncii, art. 1073 C. civ. şi art. 431 şi art. 583 C. proc. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa nr. 2418 din 28 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţiile de necompetenţă materială şi de necompetenţă teritorială, invocate de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj a reţinut că reclamanţii au fost salariaţii pârâtei, iar prin cererea dedusă judecăţii aceştia solicită, în raport de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, sancţionarea angajatorului pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din cod, întrucât nu a eliberat în formă legală şi la termen adeverinţele cerute şi nu a pus în aplicare sentinţa nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia nr. 2736/2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Tribunalul Dolj a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, întrucât a considerat, pe de o parte, că inspectorii de muncă sunt cei care trebuie să constate şi să aplice sancţiunile în cazul încălcării, de către angajator, a prevederilor art. 34 alin. (5), iar, pe de altă parte, pârâta a executat obligaţia stabilită prin hotărârile judecătoreşti menţionate, emiţând adeverinţele solicitate.

Instanţa a reţinut că nemulţumirea reclamanţilor este legată de modalitatea de punere în executare a sentinţei nr. 1588/13.06.2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că adeverinţele solicitate nu au fost eliberate în formă legală şi la termen.

A apreciat că solicitarea reclamanţilor nu are ca obiect soluţionarea unui conflict de muncă, care se referă la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă prevăzute de Codul muncii sau a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, ci executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face, care privesc actele de executare, aspect confirmat şi de toate dispoziţiile legale invocate.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul Dolj a stabilit că aparţine Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în fond, în circumscripţia acestei instanţe aflându-se sediul pârâtei.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti

Prin sentinţa nr. 964 din 3 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, că acţiunea se subsumează cererilor formulate în materia litigiilor de muncă, competenţa materială şi teritorială urmând a fi determinată conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, care stipulează că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Instanţa a apreciat că pronunţarea asupra cererii de renunţare la judecată formulate de reclamanţi cu privire la solicitarea privind amendarea pârâtei, conform art. 260 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, poate fi realizată doar de instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Coroborând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., şi reţinând că domiciliile reclamanţilor se află în municipiul Craiova, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă constă în interpretarea diferită, de către instanţele aflate în conflict, a obiectului şi naturii cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dolj reţinând că aceasta nu poate fi inclusă în categoria conflictelor de muncă, întrucât nu vizează încheierea, modificarea, executarea, suspendarea sau încetarea contractelor individuale de muncă, iar Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciind că, dimpotrivă, cererea se subsumează dispoziţiilor Legii dialogului social nr. 62/2011, competenţa urmând a fi stabilită conform art. 210 din acest act normativ, respectiv în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are locul de muncă reclamantul.

Pornind de la aceste interpretări, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat sancţionarea reprezentantului legal al pârâtei E. S.A. cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 noiembrie 2019, până la data confirmării de primire, de către fiecare reclamant, a adeverinţelor solicitate, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi decizia nr. 2736/2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă; acordarea penalităţilor pentru fiecare reclamant, în sumă de 1.000 RON/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, conform art. 906 alin. (2) C. proc. civ. şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON, pentru fiecare reclamant, reprezentând despăgubiri morale, în baza art. 892 alin. (1) şi art. 906 alin. (7) C. proc. civ.

Aşadar, în esenţă, ceea ce se reclamă prin acţiunea civilă dedusă judecăţii constă în neexecutarea, de către pârâtă, a obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă prin decizia nr. 2736/2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, anume eliberarea, pentru fiecare dintre reclamanţi, a adeverinţelor din care să rezulte salariul brut/net, sporurile, primele şi alte drepturi salariale, cu indicarea temeiului de drept, în formă legală şi la termen.

Faţă de scopul urmărit de reclamanţi prin promovarea demersului judiciar, şi de dispoziţiile legale invocate în susţinerea acestuia, respectiv art. 906 C. proc. civ. (care stabileşte modalitatea de aplicare a penalităţilor în materia obligaţiilor de a face), şi art. 892 din acelaşi act normativ (care prevede obligarea debitorului la despăgubiri în cazul neexecutării obligaţiei de a face), se constată că litigiul dedus judecăţii se subsumează materiei executării silite directe a obligaţiilor de a face sau a nu face, reglementate de C. proc. civ., iar nu domeniului conflictelor de muncă.

Această constatare este susţinută de precizarea reclamanţilor din cuprinsul concluziilor scrise depuse la 30 decembrie 2020 la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în sensul că obiectul acţiunii civile nu este reprezentat de soluţionarea unui conflict de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă prevăzute de Codul muncii, ci de un litigiu derivat din nerespectarea, de către pârâtă, a dispoziţiilor conţinute într-o hotărâre judecătorească cu privire la eliberarea unor adeverinţe.

Prin urmare, obligaţia pârâtei E. S.A. de a emite reclamanţilor adeverinţele menţionate rezidă din titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1588/2019 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia nr. 2736/2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a cărei executare necorespunzătoare este reclamată în cauză şi nu din raportul juridic de muncă dintre părţi, raport analizat anterior prin însăşi hotărârea ce constituie titlu executoriu.

Faţă de aceste constatări, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aceasta aparţinând instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul debitor.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâta E. S.A. are sediul în Bucureşti, Calea x, F., clădirea A, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Mai mult, se constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, calificând obiectul capetelor 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată ca vizând alte cereri privind executarea silită, a procedat la disjungerea lor de capătul 1 al acţiunii şi la formarea unui nou dosar, reţinând că nu se justifică judecarea lor în cadrul aceluiaşi dosar.

Or, Înalta Curte apreciază că şi capătul principal de cerere intră în competenţa de soluţionare a aceleiaşi instanţe, întrucât vizează neexecutarea aceluiaşi titlu executoriu.

Concluzionând, faţă de toate argumentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.