Conflict of jurisdiction in enforcement contestation: Exclusive competence of the court that authorized the enforcement despite third-party attachment in a different district
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by granting competence to the Bucharest Sector 2 Court for the resolution of a contestation against enforcement, establishing that the court which issued the original order authorizing the enforcement action retains exclusive territorial jurisdiction regardless of the location of the debtor’s assets or the third-party debtor. The dispute involved a challenge to a forced enforcement action, specifically seeking the annulment of the enforcement proceedings and the attachment of income owed by a third party based in a different municipality, with the opposing party raising an exception of territorial incompetence based on where the attachment was physically executed. The decisive legal basis was Article 373(2) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that the enforcement court is the court in whose circumscription the enforcement is carried out as defined by the initial authorization order, a determination that precludes subsequent shifts in jurisdiction to the court where specific enforcement measures, such as third-party attachments, are subsequently implemented.
Legislator headnote
AI generatedart. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 373 C. proc. civ, art. 399 alin. (1) din C. proc. civ, art. 25 alin. (1) din C. proc. civ, art. 400 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in enforcement contestation: Exclusive competence of the court that authorized the enforcement despite third-party attachment in a different district: The dispute involved a challenge to a forced enforcement action, specifically seeking the annulment of the enforcement proceedings and the attachment of income owed by a third party based in a different municipality, with the opposing party raising an exception of territorial incompetence based on where the attachment was physically executed. The decisive legal basis was Article 373(2) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that the enforcement court is the court in whose circumscription the enforcement is carried out as defined by the initial authorization order, a determination that precludes subsequent shifts in jurisdiction to the court where specific enforcement measures, such as third-party attachments, are subsequently implemented.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for establishing the territorial competence of the Bucharest Sector 2 Court to resolve the contestation against enforcement.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 martie 2021
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Contestaţia la executare
Prin cererea înregistrată la 28 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Braşov, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea executării silite sau, după caz, constatarea perimării executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 414IC/2012 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti "C.", anularea formelor de executare efectuate în dosarul menţionat, precum şi anularea popririi înfiinţate în raport cu terţul poprit D. S.R.L., poprire înfiinţată de organul de executare prin adresa nr. x/25.06.2020.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 399 şi următ. C. proc. civ.
2. Hotărârea Judecătoriei Braşov
Prin sentinţa nr. 8511 din 16 noiembrie 2020, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite (24.01.2011), instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia se face executarea.
Totodată, a constatat că, prin încheierea din 21 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petentul Corpul executorilor bancari al E. şi a dispus încuviinţarea executării silite pe raza acestei instanţe, împotriva contestatorului A., în baza titlurilor executorii constând în contractele de fidejusiune nr. x/31.05.2010 şi nr. 1262 SM/05.02.2010.
Judecătoria Braşov a observat că executarea silită se face în prezent prin înfiinţarea popririi asupra veniturilor dobândite de debitor de la terţul poprit D. S.R.L., măsura executării silite fiind înfiinţată prin adresa nr. x/25.06.2020, emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "C.", adresa fiind comunicată terţului poprit la 07.07.2020, iar debitorului la 08.07.2020, care a consemnat suma de 1.000 RON, conform recipisei de consemnare nr. x.
Deşi contestatorul a susţinut că Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze cauza, instanţa a reţinut că, prin încheierea de încuviinţare a executării silite, s-a precizat expres că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este judecătoria pe raza căreia urmează a se efectua executarea silită.
Apreciind că această competenţă teritorială exclusivă nu suferă modificări prin faptul că terţul poprit are sediul într-o altă localitate faţă de cea menţionată în încheierea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Braşov a stabilit că sunt incidente prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
Prin sentinţa nr. 316 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut, prin raportare la art. 373 C. proc. civ., că instanţa de executare este instanţa în circumscripţia căreia se realizează în concret executarea.
Din acest motiv, o instanţă putea încuviinţa executarea numai în raza sa teritorială, iar, în funcţie de forma de executare şi de bunurile debitorului, se putea impune emiterea mai multor încheieri de încuviinţare a executării silite de către instanţe diferite, în baza aceluiaşi titlu executoriu, împotriva aceluiaşi debitor şi în cadrul aceluiaşi dosar de executare.
Or, în cauză, pe raza municipiului Bucureşti, nu se desfăşoară, la acest moment, împotriva contestatorului, nicio executare silită, poprirea contestată fiind dispusă cu referire la veniturile debitorului datorate de terţul poprit F. S.R.L., care are sediul pe raza Judecătoriei Braşov. Faptul că s-a solicitat, de către executorul judecătoresc, la un moment dat, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului pe raza sectorului 2 Bucureşti, nu exclude competenţa unei alte instanţe în ipoteza în care executarea se face în circumscripţia respectivei instanţe, cum este cazul de faţă.
Pentru aceste argumente, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Braşov.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1856 (aplicabil în cauză în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi de data declanşării executării silite, 24 ianuarie 2011), "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare."
Alin. (2)1 al aceluiaşi articol prevede că, "după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale; (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
Potrivit normelor legale citate, contestaţia la executare poate fi formulată împotriva actelor de executare sau executării silite însăşi şi a încheierilor întocmite de executorul judecătoresc în exercitarea atribuţiilor sale, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, această cale de atac purtând, pentru situaţiile enumerate, denumirea de contestaţie la executare propriu-zisă.
Aşadar, ceea ce este determinant pentru stabilirea instanţei competente să judece contestaţia la executare este obiectul acesteia. Reglementări în acest sens sunt conţinute de alin. (3) al art. 373 C. proc. civ., fiind de competenţa instanţei de executare soluţionarea contestaţiei la executare propriu-zise.
În cauză, prin contestaţia la executare formulată, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea executării silite sau, după caz, constatarea perimării executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 414IC/2012 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti "C.", anularea formelor de executare întocmite în acest dosar şi a măsurii popririi, dispuse în raport cu terţul poprit D. S.R.L..
Din modalitatea de redactare a cererii deduse judecăţii, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate expuse de contestator în procedura reglementată de art. 399 şi următ. C. proc. civ. (nulitatea, prescripţia şi perimarea executării silite) vizează însăşi executarea silită efectuată împotriva sa prin actele de executare întocmite de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "C." în dosarul de executare nr. x.
Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".
În cauză, edificatoare pentru stabilirea instanţei competente să judece contestaţia la executare este încheierea din camera de consiliu din 21 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011, prin care Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea formulată de Corpul de executori bancari ai E. S.A. şi a încuviinţat, pe raza teritorială a acestei instanţe, executarea silită a debitorului garant A., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de fidejusiune nr. x/31.05.2010 şi nr. y/05.02.2010 şi de contractele de credit nr. x/14.05.2007 şi nr. y/22.12.2008.
Prin urmare, chiar dacă executarea silită a fost demarată de organul de executare prin poprire, asupra veniturilor obţinute de debitor de la angajatorul său, terţul poprit D. S.R.L., care are sediul în municipiul Braşov, acest aspect nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare de către Judecătoria Braşov, câtă vreme prin încheiere irevocabilă, s-a încuviinţat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru considerentele expuse şi în aplicarea dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.