Land registry refusal upheld; revision plea rejected as disguised appeal

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă la 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, revizuenţii A., B. şi C. au solicitat revizuirea deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă este potrivnică deciziei penale nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 354 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în acelaşi dosar.

Revizuenţii au afirmat că decizia civilă care face obiectul cererii de revizuire încalcă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei penale menţionate.

De asemenea, au susţinut că obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Dolj a fost reprezentat de plângerea formulată de revizuenţi împotriva încheierii de carte funciară emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, prin care a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra terenului situat din comuna Terpeziţa, sat Căciulatu nr. 169, T 94, fost secţia Căciulatu, aparţinând S.C. D. S.A. Plopşor.

Au arătat că instanţa civilă a apreciat că procesul-verbal de licitaţie încheiat la 2 august 2001 şi factura fiscală emisă la aceeaşi dată nu reprezintă acte autentice de vânzare-cumpărare, aspect ce a fost apreciat de revizuenţi ca fiind dezlegat cu putere de lucru judecat prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a stabilit că factura fiscală nr. x/2.08.2001 este documentul legal în baza căruia s-a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor menţionate în cuprinsul facturii, iar petenţii au calitatea de succesori ai persoanei care a dobândit, legal, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În argumentarea cererii de revizuire, petenţii au făcut referire la aspectele statuate de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 160 din 30 aprilie 2013, în soluţionarea apelului declarat de partea vătămată E. împotriva sentinţei penale nr. 244 din 8 iunie 2012 a Tribunalului Dolj, în sensul că s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, atât legalitatea transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise în factura fiscală nr. x/02.08.2001, cât şi calitatea lor de părţi civile şi de succesori ai autorului F..

2. Hotărârea Curţii de Apel Craiova

Prin decizia nr. 15 din 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 510 alin. (2) C. proc. civ., reţinând, în raport de hotărârile pretins potrivnice, că instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curtea de Apel Craiova, pe rolul căreia a fost introdusă cererea de revizuire.

3. Hotărârea care se solicită a fi revizuită

Prin decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de petenţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 3782 din 28 martie 2019, pronunţate de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Tribunalul a constatat că la baza cererii de înscriere în cartea funciară a imobilului situat în comuna Terpeziţa, sat Căciulatu nr. 169, T94 (fost D., secţia Căciulatu), au fost depuse o serie de hotărâri judecătoreşti, precum şi procesul-verbal de licitaţie încheiat la 2 august 2001, factura fiscală nr. x din 2 august 2001, adeverinţa nr. x din 9 octombrie 2017, eliberată de Primăria Comunei Terpeziţa, certificatul de moştenitor nr. x din 8 septembrie 2017 şi procesul-verbal din 18 decembrie 2001, încheiat între F. şi Asociaţia Familială "Zori de Zi".

A apreciat tribunalul că hotărârile judecătoreşti depuse în documentaţia anexată cererii de intabulare nu statuează asupra dreptului de proprietate şi că nu poate fi reţinută puterea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 244 din 8 iunie 2012, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2011, întrucât aceasta nu conţine dezlegări jurisdicţionale asupra dreptului de proprietate asupra imobilului.

Deşi în procesul penal a fost admisă acţiunea civilă a revizuenţilor, în calitatea lor de părţi civile, intimaţii fiind obligaţi la plata, în solidar, a unor despăgubiri civile, s-a reţinut că, pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, este necesară încheierea unui act în formă autentică, prin care să se constituie sau să se transmită un astfel de drept sau o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate existenţa dreptului în patrimoniul celui care formulează cererea de intabulare.

Or, revizuenţii nu au prezentat un act autentic de proprietate în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului, registratorul de carte funciară respingând în mod justificat cererea de intabulare formulată de aceştia.

4. Hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018

Prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii G. şi H. împotriva sentintei penale nr. 244 din 8 iunie 2012, pronunţate de Tribunalul Dolj - sectia penală în dosarul nr. x/2011, a desfiinţat în parte sentinţa penală, în sensul că a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. Constatând legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, inclusiv cele ce au vizat admiterea în parte a acţiunii civile formulate de revizuenţi cu privire la obligarea inculpaţilor la plata sumei de 63.221 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul H. a fost numit, la 5 decembrie 2000, lichidator judiciar al S.C. D. S.A., acesta dispunând prin decizia nr. 1 din 28 decembrie 2000, inventarierea bunurilor debitoarei.

Inculpatul H. a finalizat lichidarea S.C. D. S.A., atribuind activele rămase nevalorificate în compensarea creanţelor pentru anumiţi creditori. Cu încălcarea dispoziţiilor legii falimentului, inculpatul H. a atribuit bunuri în compensarea creanţelor, deşi judecătorul sindic nu pronunţase o hotărâre în acest sens. Inculpatul a procedat numai la actualizarea creanţelor, fără a actualiza valoarea bunurilor ce făceau obiectul lichidării, stabilind o creanţă totală de 83.200 RON, fiind acordate toate bunurile solicitate de inculpatul G. şi societăţile unde era acţionar majoritar, fiind acordate în bloc Secţiile Bucovicior, Ciutura, Dobrimira, Tencănău, Criva şi magazia Vîrvoru de Jos.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În speţă, invocând incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat anularea deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de petenţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 3782 din 28 martie 2019, pronunţate de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Dosarul în care a fost pronunţată, în apel, hotărârea ce face obiectul revizuirii, a avut ca obiect plângerea formulată de revizuenţi împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x din 22 decembrie 2017, emise de OCPI Dolj, prin care a fost respinsă plângerea acestora împotriva încheierii nr. 165494 din 12 decembrie 2017, eliberate de aceeaşi instituţie, ce a vizat refuzul de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.700 mp, situat în comuna Trepeziţa, sat Căciulatu, jud. Dolj, identificat în tarlaua x, nr. 169C (fost S.C. D., secţia Căciulatu). Plângerea şi calea de atac a apelului au fost soluţionate în procedură necontencioasă.

Referitor la dosarul penal nr. x/2018, în care a fost pronunţată decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, se constată că acesta a avut ca obiect cercetarea penală a intimaţilor G. şi H., sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni săvârşite cu ocazia derulării procedurii de faliment a debitoarei S.C. D. S.A., în care aceştia au participat în calităţile lor de lichidator judiciar, respectiv de creditor.

Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenţii au susţinut că autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori este încălcată prin decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, sub aspectul unei chestiuni dezlegate, respectiv aceea că procesul-verbal de licitaţie din 2 august 2001 şi factura fiscală aferentă, nr. x de la aceeaşi dată, nu au fost apreciate ca fiind acte autentice în baza cărora s-a transferat, în patrimoniul autorului lor, dreptul de proprietate asupra bunurilor consemnate în cuprinsul acestora.

Examinând aspectele reclamate de revizuenţi, Înalta Curte observă că prin sentinţa penală nr. 244 din 8 iunie 2012 a Tribunalul Dolj, secţia penală (sentinţă care a format apelului soluţionat prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori), s-a reţinut că prin procesul-verbal de licitaţie din 2 august 2001 şi factura fiscală aferentă nr. x, inculpatul H. a atribuit în compensarea creanţelor reactualizate, în comun, creditorilor C. şi AF "Zori de Zi" bunurile nevalorificate la sediul central Plopşor şi secţiile Vârvor, Căciulatu şi Ciutura.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că, la termenul din 1 aprilie 2010, părţile vătămate A., B. şi C., moştenitorii defunctului F., s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 25.000 RON, reprezentând deteriorările şi foloasele nerealizate din 2005 pentru secţia Vârvor şi suma de 50.000 RON, reprezentând deteriorări prin demolarea atelierului mecanic de la secţia Ciutura.

Apreciind că sunt întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale, Tribunalul Dolj, în baza art. 14 alin. (3) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 şi următ. C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile A., C. şi B., obligându-i pe inculpaţii H. şi G., în solidar, la plata sumei de 63.221 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Soluţia pronunţată asupra laturii civile a fost menţinută prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013.

Aspectele statuate prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori nu sunt încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Având de soluţionat apelul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă plângerea ce a vizat încheierea de respingere a intabulării în cartea funciară a imobilului dobândit de autorul revizuenţilor, Tribunalul Dolj reţinut că documentaţia care a stat la baza cererii formulate de revizuenţi nu a statuat asupra transferului dreptului de proprietate din patrimoniul debitoarei S.C. D. S.A. în cel al autorului acestora, pentru a se putea proceda la înscrierea dreptului în cartea funciară. Analizând puterea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 244 din 8 iunie 2012 a Tribunalului Dolj, invocată de revizuenţi, Tribunalul a apreciat că, în considerentele hotărârii, chiar dacă instanţa a admis acţiunea civilă a revizuenţilor în calitatea lor de parte civilă, nu s-au făcut dezlegări jurisdicţionale asupra dreptului de proprietate al acestora.

Înalta Curte constată că statuările Tribunalului Dolj nu sunt de natură a contrazice considerentele deciziei penale nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, astfel cum susţin revizuenţii, de vreme ce instanţa penală nu a reţinut legalitatea transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise în factura fiscală nr. x/02.08.2001. Dimpotrivă, prin decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, a cărei anulare se solicită, s-a examinat puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate de instanţa penală, cu privire la care s-a apreciat că nu se impun în cauza civilă cu putere de lucru judecat, întrucât nu cuprind dezlegări cu privire la dreptul de proprietate al revizuenţilor.

Astfel cum s-a menţionat anterior, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe în legătură cu existenţa acelei hotărâri.

Această cerinţă izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situaţia în care competenţa de soluţionare este dată instanţei ierarhic superioară în grad celor care au pronunţat hotărârile pretins contrare) şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În concluzie, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în care instanţa de revizuire trebuie chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Cum prin decizia ce se cere a fi revizuită a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, acest aspect nu mai poate fi supus cenzurii instanţei de revizuire întrucât, astfel cum s-a arătat, ar deschide, calea unui control jurisdicţional de legalitate neîngăduit de lege, în scopul reformării unei hotărâri definitive.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.