Legal successor claim barred by res judicata; appeal dismissed, constitutional referral inadmissible.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 2 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat), să se constate că este continuatoarea în drept a Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj, înfiinţată în anul 1850 şi desfiinţată în mod abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin sentinţa civilă nr. 2593 din 9 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, invocată prin întâmpinare. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinare şi a respins acţiunea ca efect al admiterii excepţiei. A respins acţiunea civilă formulată reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

3. Hotărârea Tribunalului Cluj

Prin decizia nr. 2097 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj împotriva sentinţei civile nr. 2593 din 9 aprilie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

4. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 452 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în raport cu cele ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1), (2) şi 3 din Constituţie. A respins recursul declarat de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj împotriva deciziei nr. 2097 din 17 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 452 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte cerinţele art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar legătura art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care formează obiectul controlului de neconstituţionalitate, cu soluţionarea cauzei este evidentă, întrucât aceste dispoziţii legale reprezintă temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

Recurenta a afirmat că aspectele de legalitate ce urmează a fi dezlegate în recurs vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., prin raportare la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

6. Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 februarie 2021, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinare, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu cauza, faţă de nesoluţionarea fondului acesteia.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut susţinerile intimatului, menţionând că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât aspectele de nelegalitate ce urmează a fi dezlegate în recurs vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrag sancţiunea nulităţii, respectiv art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., prin raportare la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 2097 din 17 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamanta a susţinut nelegalitatea acestei hotărâri din perspectiva aplicării greşite de către Curtea de Apel Cluj a dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., respectiv că nu există identitate de cauză între litigiul pendinte şi cel soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2708/2002, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2001, şi nici riscul pronunţării unor hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente nu s-ar putea concilia.

În calea de atac a recursului, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în raport cu cele ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1), (2) şi 3 din Constituţie, susţinând că normele vizate nu respectă condiţiile de previzibilitate, nefiind redactate cu suficientă precizie şi claritate.

Prin decizia nr. 452 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reţinând că soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 2097 din 17 decembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia civilă nu depinde de constituţionalitatea acestor norme.

Înalta Curte constată că aspectele reţinute de Curtea de Apel Cluj în motivarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate sunt corecte.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat), să se constate că este continuatoarea în drept a Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj, înfiinţată în anul 1850 şi desfiinţată în mod abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949.

Prin sentinţa civilă nr. 2593 din 9 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, invocată prin întâmpinare, şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinare, şi a respins astfel acţiunea, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., respectiv autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2708/2002, pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2001, irevocabilă prin decizia nr. 673/2003 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2003, prin care s-a constatat că reclamanta nu este aceeaşi persoană juridică sau continuatoarea în drept a Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj, înfiinţate în anul 1850 şi desfiinţate abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949.

Referitor la apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2593 din 9 aprilie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, Înalta Curte reţine că acesta a fost respins prin decizia nr. 2097 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă.

În raport de circumstanţele cauzei anterior expuse, Înalta Curte constată că, deşi prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 au constituit temeiul de drept al acţiunii reclamantei, litigiul nu a fost soluţionat din perspectiva acestor norme legale, ci prin prisma art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., invocate de pârâtul Statul Român prin întâmpinarea depusă la fond, în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2708/2002, pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2001.

Examinând cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat, conform art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Judecătoria Cluj a constatat, în raport de dispoziţiile art. 430 şi art. 431 din acelaşi cod, că este întrunită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, întrucât prin sentinţa civilă nr. 2708/2002, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2001 s-a reţinut, irevocabil, că reclamanta nu este aceeaşi persoană juridică sau continuatoarea în drept a Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj, înfiinţată în anul 1850 şi desfiinţată abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949.

Astfel cum s-a arătat, soluţia instanţei de fond asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost confirmată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 2097 din 17 decembrie 2019, şi menţinută în recurs de Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 452 din 16 decembrie 2020.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte reţine că invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu are legătură cu soluţionarea pricinii, întrucât ceea ce se impunea cu prioritate analizei în prezenta cauză era incidenţa dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., iar nu a dispoziţiilor de drept substanţial din conţinutul textului legal pretins neconstituţional, care nu a fost avut în vedere la soluţionarea cauzei.

Ca atare, prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu pot constitui obiect de analiză al instanţei de contencios constituţional, faţă de natura excepţiei de neconstituţionalitate, care constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii unor dispoziţii legale direct aplicabile judecăţii în respectiva cauză cu Constituţia României, aspect ce nu se regăseşte în speţă.

Din acest motiv, nu poate fi reţinută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material din perspectiva cărora a fost soluţionată cauza, iar nu a celor străine de judecata acesteia.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj împotriva deciziei nr. 452 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Camera de Comerţ şi Industrie Cluj împotriva deciziei nr. 452 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2021.