Revision admissibility: administrative ruling on expropriation decree's illegality as "new document" failing to alter civil compensation judgment

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, revizuirea sentinţei nr. 239 din 20 februarie 2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că exproprierea imobilului proprietatea sa, situat în Bucureşti, str. x, a fost declanşată în baza Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 262/2006, prin care a fost declarată de utilitate publică lucrarea de interes local "Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul Buzeşti - Berzei - Vasile Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzeşti - Berzei - Vasile Pârvan - B. P. Haşdeu - Uranus - Calea x".

A menţionat că, ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 239 din 20 februarie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011, a admis excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006. Sentinţa a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 6839 din 4 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa nr. 853 din 22 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire sentinţei nr. 239 din 20 februarie 2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, prin primarul general.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că sentinţa nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, invocată de revizuentă ca fiind înscrisul nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost dată într-un litigiu în care aceasta nu a fost parte.

Chiar şi în situaţia în care această hotărâre ar fi fost aplicabilă litigiului pendinte, sentinţa invocată ca înscris nou nu prezintă relevanţă, câtă vreme potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, produce efecte doar între părţile litigiului în care a fost invocată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 539 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta A. împotriva sentinţei nr. 853 din 22 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, prin primarul general.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în situaţia în care hotărârea judecătorească invocată ca înscris nou a fost pronunţată într-un litigiu în care revizuenta nu a figurat ca parte, hotărârea nefiind comunicată acesteia de către instanţă, nu poate fi invocată ca înscris nou.

Deşi prin sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011 a fost admisă excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006, această hotărâre nu constată drepturi sau inexistenţa unor drepturi incidente în cauză, în raport de cererile care au făcut obiectul dosarului nr. x/2010 în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită prin care s-a contestat valoarea despăgubirii şi nu actul efectiv al exproprierii, de soluţia pronunţată cu privire la aceste cereri şi de considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiilor în primă instanţă, dar şi în căile de atac ale apelului şi recursului, exercitate de revizuentă.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 539 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs revizuenta A. în termenul legal.

În motivarea cererii de recurs, revizuenta a menţionat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Deşi Curtea a reţinut în considerente că nu contestă susţinerile revizuentei, a apreciat greşit că acestea nu pot determina admisibilitatea cererii de revizuire, întrucât sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 nu constată drepturi sau inexistenţa acestora.

Revizuenta a susţinut că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât înscrisul nou, respectiv sentinţa nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost invocat pentru a atesta caracterul ilicit al exproprierii, prin acţiunea introductivă fiind expuse argumente în acest sens.

Prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2010 s-a constatat că este justă despăgubirea determinată conform legislaţiei privind exproprierea. În condiţiile în care s-a stabilit definitiv şi irevocabil că exproprierea a fost nelegală, revizuenta a susţinut că este justificată rejudecarea cauzei pe calea revizuirii, în scopul stabilirii despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat, constând în suma achitată cu titlu de chirie.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, recurenta a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care a interpretat greşit noţiunea de "înscris nou" a sentinţei civile nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006, confirmând soluţia tribunalului cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Având în vedere că acest motiv de recurs se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează greşita aplicare a unei norme procedurale, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva incidenţei în cauză a acestui caz de nelegalitate, iar nu a celui indicat de recurentă, respectiv art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, care vizează încălcarea normelor de drept substanţial, situaţie ce nu a fost reclamată în cauză.

Motivul de recurs este nefondat.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În cazul revizuirii pentru motivul enunţat, legiuitorul a avut în vedere acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate şi valorificate de instanţă, aspect ce a permis săvârşirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată şi care este de natură să conducă la schimbarea soluţiei pronunţate.

Deşi noţiunea "înscris nou", reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., include şi hotărârile judecătoreşti, în acest caz instanţa de revizuire trebuie să aprecieze în ce măsură această hotărâre este determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută la momentul soluţionării litigiului, soluţia ar fi fost diferită faţă de cea adoptată.

În ceea ce priveşte condiţia ca sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal să fi fost determinantă la pronunţarea soluţiei în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte reţine că, în mod corect şi legal, instanţa de apel a apreciat că nu este îndeplinită.

Astfel, prin sentinţa nr. 239 din 20 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2021, obiect al cererii de revizuire, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 23 iulie 2010 şi nr. 105 din 6 august 2010, emise de intimatul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, în baza Legii nr. 198/2004, pentru imobilul expropriat, situat în Bucureşti, str. x, demisol, apel. 1, afectat de lucrarea de interes public local "Dublarea Diametralei N-S pe tronsonul Buzeşti - Berzei - Vasile Pârvan - B. P. Haşdeu - Uranus - Calea x"

Sentinţa a rămas definitivă, prin decizia nr. 81 din 16 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi irevocabilă, prin decizia nr. 1351 din 21 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Incidenţa motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat de recurentă prin raportare la sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local "Dublarea Diametralei N-S pe tronsonul Buzeşti - Berzei - Vasile Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzeşti - Berzei - Vasile Pârvan-B. P. Haşdeu - Uranus - Calea x"

Excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 a fost invocată de reclamanta Asociaţia "Salvaţi Bucureştiul", în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti, prin primarul general, şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti în dosarul nr. x/2011, având ca obiect anularea parţială a autorizaţiei de construire/desfiinţare nr. x/10.11.2010, emise în baza certificatului de urbanism nr. x/15.05.2008, în ceea ce priveşte imobilele afectate de măsura exproprierii pentru realizarea obiectivului mai sus menţionat şi reconstruirea acestora pe amplasamentul pe care se găseau înainte de distrugere, dosar în care recurenta A. nu a figurat ca parte.

Pe de altă parte, sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a constatat nelegalitatea actului administrativ reprezentat de HCGMB nr. 262/2006 nu are caracterul unei hotărâri prin care se constată existenţa sau inexistenţa unor drepturi, de natură a produce o situaţie juridică nouă, aptă să schimbe soluţia reflectată în sentinţa a cărei revizuire se solicită.

Prin urmare, în ceea ce priveşte condiţia ca sentinţa civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal să fie determinantă la pronunţarea soluţiei în dosarul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte reţine că în mod corect şi legal instanţa de apel a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită, întrucât excepţia de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 a fost invocată într-un dosar ce a avut ca obiect anularea parţială a autorizaţiei de construire/desfiinţare a imobilelor afectate de expropriere şi reconstruirea acestora pe amplasamentul pe care se găseau înainte de distrugere, în timp ce dosarul în care a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită a vizat anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor cauzate de expropriere şi stabilirea despăgubirilor prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi ale Legii nr. 198/2004, HCGMB nr. 262/2006 nefiind contestată de către revizuentă în litigiul în care s-a formulat prezenta cerere de revizuire.

Astfel, "înscrisul nou" de care s-a prevalat recurenta în susţinerea cererii de revizuire nu este de natură să influenţeze soluţia pronunţată în litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2010, în care s-a pronunţat hotărârea care se cere a fi revizuită, întrucât nu are caracterul unei hotărâri în constituire de drepturi, ce ar putea determina reţinerea unei alte situaţii de fapt şi/sau de drept, apt să conducă la admiterea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 539 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 539 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2021.