Gambling licensing tax award upheld; revision inadmissible absent identity of object

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, declinată în favoarea Înaltei Curţi prin sentinţa civilă nr. 940 din 7 septembrie 2020, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei penale nr. 800 din 12 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, şi încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

Astfel, revizuientul a învederat că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, a fost obligat să achite Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, în calitate de parte civilă, suma de 1.081.895 RON, reprezentând echivalentul taxelor de licenţiere şi autorizare, soluţie care încalcă autoritatea de lucru judecat şi este în contradicţie cu hotărârile pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, în cuprinsul cărora s-a statuat că, raportat la infracţiunea reţinută în sarcina sa, nu se impune admiterea acţiunii civile având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 este una de pericol, care nu poate genera prejudicii.

În motivarea soluţiei pronunţate prin decizia nr. 800 din 12 iulie 2016, curtea de apel a reţinut că norma penală încălcată priveşte relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea unor activităţi ce constituie monopol de stat doar în condiţiile autorizării şi obţinerii unei licenţe de la autoritatea de supraveghere din acest domeniu, iar nu pe cele referitoare la plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat, astfel că suma de bani cu care Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc s-a constituit parte civilă nu poate fi imputată persoanelor fizice, ci doar persoanelor juridice.

Or, soluţia cu privire la acţiunea civilă pronunţată de curtea de apel prin decizia penală a cărei revizuire se solicită este în dezacord cu hotărârea judecătorească sus-menţionată.

La data de 11 martie 2021, intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire; pe fond a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Examinând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte reţine că revizuirea formulată în cauză de faţă se întemeiază pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Acest caz de revizuire asigură respectarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional de către o instanţă judecătorească să nu poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanţe învestite ulterior cu o pricină având aceleaşi părţi, obiect şi cauză juridică.

Pe lângă aceste condiţii, cazul de revizuire analizat presupune şi îndeplinirea condiţiei care impune ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să o soluţioneze.

În cazul în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în litigiul ulterior şi aceasta a fost analizată de instanţa legal învestită cu soluţionarea cauzei, nu este posibilă valorificarea aceluiaşi motiv pe calea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în procedura anterioară.

Cu referire la hotărârea a cărei revizuire se solicită instanţei civile în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală nr. 96/12 aprilie 2019, Judecătoria Tîrgu Neamţ a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare şi 3600 RON amendă penală, reprezentând 180 zile de amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzută de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

în baza dispoziţiilor art. 91-92 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de 2 ani; în temeiul art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune Neamţ, la datele fixate de către acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

în baza art. 93 alin. (2) şi (3) C. pen., a impus inculpatului ca pe perioada termenului de încercare să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate şi să presteze 90 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul serviciilor publice din cadrul Primăriei comunei oraşului Târgu Neamţ sau din cadrul Primăriei Răuceşti, judeţul Neamţ, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă; a respins pretenţiile civile formulate de Statul Român, reprezentat de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc;

în baza dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea specială a 3 aparate de joc tip slot-machine şi a cheilor aferente acestora - un aparat tip Multigame II cu seria x 273, un aparat tip Gaminator 38 cu seria x şi un aparat tip Multigame II cu seria x 272, identificate la data de 19 aprilie 2016 la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L Târgu Neamţ situat în comuna Brusturi, judeţul Neamţ şi depozitate la sediul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, Serviciul Teritorial Nord-Est, Biroul Iaşi (bunuri folosite la săvârşirea infracţiunii de desfăşurare fără autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009); în temeiul art. 112 alin. (1) lit.

e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 267 RON, ridicată din aparatele de joc tip slot-machine găsite la data de 19 aprilie 2016 la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L. Târgu Neamţ, conform procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x din data de 19 aprilie 2016, sumă consemnată pe seama şi la dispoziţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ prin chitanţa C., Sucursala Iaşi nr. x/1 din data de 21 aprilie 2016 şi recipisa C., Sucursala Iaşi de consemnare nr. x/1 din data de 21 aprilie 2016 (bun dobândit prin săvârşirea infracţiunii de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prev. de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009); a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile formulate de partea civilă Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Tîrgu Neamţ, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată; a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond, a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului de la 8 luni, la 5 luni şi a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 3.600 RON; a înlăturat dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei; în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.081.895 RON, reprezentând daune materiale; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Prin decizia penală nr. 800 din 12 iulie 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei penale nr. 109 din 25 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat sentinţa penală amintită doar în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. şi, în rejudecare, a majorat cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate acestuia de la 2500 RON, la 3500 RON amendă penală şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cauza finalizată prin pronunţarea deciziei nr. 800 din 12 iulie 2016 de către Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a avut ca părţi pe inculpaţii A. şi D., în calitate de inculpaţi, administratori ai S.C. E. S.R.L. Tîgu Neamţ, şi partea vătămată Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin Direcţia Generală de Supraveghere şi Control, Serviciul Teritorial Nord-est Suceava, şi a avut ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru săvârşirea a două infracţiuni de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatate la data de 30 octombrie 2012, 15 noiembrie 2012 şi 05 decembrie 2013, la punctul de lucru al S.C. F. S.R.L Tîrgu Neamţ.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prin decizia nr. 800 din 12 iulie 2016, instanţa a reţinut că infracţiunea de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare, este o infracţiune de pericol, nesusceptibilă de cauzarea unui prejudiciu, iar urmarea imediată, în cazul săvârşirii unor asemenea infracţiuni, constă în crearea unei stări de pericol pentru activităţile comerciale ce constituie monopol de stat, şi ca atare, acţiunea civilă nu poate fi admisă.

În litigiul ulterior, finalizat prin pronunţarea deciziei nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au figurat ca părţi, revizuentul A., în calitate de inculpat, şi partea vătămată Direcţia Generală de Supraveghere şi Control, Serviciul Teritorial Nord-est Suceava, şi a avut ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatate la data de 19 aprilie 2016, la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L din comuna Brusturi, judeţul Neamţ.

În ceea ce priveşte latura civilă, curtea de apel a constatat că elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune subsecventă îndeplinirii procedurii de licenţiere şi autorizare şi, implicit, şi a obligaţiei de a achita la bugetul de stat taxele prevăzute de lege. Aşadar, la momentul consumării infracţiunii, în patrimoniul părţii civile este identificată deja paguba produsă prin neplata acestor taxe, iar desfăşurarea, fără licenţă sau autorizaţie, a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, este considerată de legiuitor suficient de periculoasă pentru a fi sancţionată la nivelul cel mai sever, prin atragerea răspunderii penale. Ca atare, a constatat că, în cauză, acţiunea civilă este admisibilă şi întemeiată, şi a dispus obligarea inculpatului la plata taxelor de licenţiere şi autorizare în cuantum de 1.081.895 RON.

Înalta Curte constată că ceea ce a generat formularea prezentei căi de atac este nemulţumirea revizuentului care, fiind condamnat penal, în mod succesiv, prin cele două hotărâri judecătoreşti pretins contradictorii, pentru fapte penale sancţionate prin aceeaşi normă penală, a primit o soluţie diferită în ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal.

Sub aspectul identităţii de obiect, Înalta Curte constată că primul litigiu, finalizat cu pronunţarea deciziei penale nr. 800 din 12 iulie 2016 de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a vizat acoperirea prejudiciului datorat ca urmare a condamnării inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, constatate la 30 octombrie 2012, 15 noiembrie 2012 şi, respectiv, la 05 decembrie 2013, la punctul de lucru al S.C. F. S.R.L. din Târgu Neamţ.

În cel de-al doilea litigiu, finalizat cu pronunţarea deciziei penale nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului A. a fost întemeiată pe săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, la o altă dată, respectiv la 19 aprilie 2016, la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L din comuna Brusturi, judeţul Neamţ.

Reiese, aşadar, că nu se poate reţine că instanţa penală a pronunţat soluţii contrare cu privire la acoperirea aceluiaşi prejudiciu, aşa cum se pretinde prin cererea de revizuire, având în vedere că, deşi a fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, hotărârile judecătoreşti aflate în examinare au privit fapte diferite.

Împrejurarea că acţiunilor civile promovate în vederea recuperării prejudiciului material li s-a dat o dezlegare diferită din perspectiva încadrării faptelor în categoria infracţiunilor de pericol sau de rezultat, nu poate conduce la concluzia că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar divergenţa de jurisprudenţă cu privire la admisibilitatea acţiunii civile formulate în cadrul procesului penale având ca obiect antrenarea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi sancţionate de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, nu poate fi înlăturată prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, legiuitorul reglementând mecanisme speciale pentru unificarea practicii judiciare.

Analizând admisibilitatea căii extraordinare de atac şi din perspectiva neinvocării, în cel de-al doilea proces, a excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de prima hotărâre pronunţată, Înalta Curte constată că la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, instanţa a avut cunoştinţă de existenţa deciziei nr. 800 din 12 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţinând că "inculpatul A. a mai fost condamnat penal prin sentinţa penală nr. 109 din 25 martie 2016 a Judecătoriei Tîrgu .Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 800 din 12 iulie 2016 a Curţii de Apel Bacău, la pedeapsa amenzii penale de 3500 RON, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009", aspect confirmat, de altfel, şi prin susţinerile orale ale reprezentantului revizuentului de la termenul din 17 martie 2021.

Aşadar, în cel de-al doilea litigiu instanţa a avut cunoştinţă despre hotărârea judecătorească anterioară, astfel că nu se poate aprecia că este îndeplinită condiţia premisă impusă legal pentru exercitarea acestei căi de atac de retractare.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2021.