Annulment of cassation appeal for failure to substantiate material law violations and raising statutorily barred issues for the first time at extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Comunei Frătăuţii-Vechi, prin primar, şi B., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 340.000 RON, reprezentând prejudiciu material, şi 20.000 euro, reprezentând daune morale.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1302/10 mai 2019, Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la data de 13 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

La termenul din 12 noiembrie 2019, instanţa a luat act de modificarea cadrului procesual, fiind conceptaţi şi citaţi şi reclamanta C., respectiv pârâţii Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar (în locul Primăriei comunei Frătăuţii Vechi), şi D.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Frătăuţii Vechi, ca rămasă fără obiect.

Prin sentinţa civilă nr. 52/21 ianuarie 2020, Tribunalul Suceava a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C., prin reprezentant legal; a respins acţiunea acesteia, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de reclamantul E. (constând în contravaloarea ajutorului de înmormântare, respectiv a pensiei de urmaş de pe urma defunctei F., pentru perioada 23 iunie 2007 - 23 ianuarie 2016); a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulată de reclamantul A. vizând despăgubirile solicitate; a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului E. vizând despăgubirile materiale, constând în contravaloarea pensiei de urmaş începând cu data de 23 ianuarie 2016, precum şi daunele morale; a respins, ca nefondată, cererea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 443/15 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 52 din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă; a dispus obligarea reclamanţilor la plata către intimatul D. a câte 750 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii E. şi C.; calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 noiembrie 2020 şi a fost repartizat, spre soluţionare, Completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe.

Recurenţii au invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând decizia curţii de apel din perspectiva admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a C. şi prin raportare la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

În esenţă, au susţinut că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 137/2000, precum şi statuările Curţii Constituţionale reţinute în decizia nr. 285/2004, prin care s-a recunoscut organizaţiilor nonguvernamentale calitate procesuală în pricinile în care interesul participării acestora rezidă din scopul pentru care au fost înfiinţate, şi în decizia nr. 1/1994, potrivit căreia numai legiuitorul are competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a proceselor în faţa instanţelor judecătoreşti.

Recurenţii au mai învederat că soluţia de respingere a calităţii procesuale active a C., este consecinţa arogării unor competenţe care aparţin altor instituţii, şi încalcă decizia nr. 53 din 2005 a Curţii Constituţionale. Ca atare, calitatea procesuală activă a C. rezultă din lege, iar nu din obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată.

În continuare, recurenţii au arătat că, deşi la data la care a intervenit decesul soţiei recurentului A. acesta din urmă era beneficiar al ajutorului social, reglementat de prevederile Legii nr. 416/2001, ulterior, a fost ameninţat de către pârâţi că nu va mai beneficia în viitor de acest drept.

Conchizând, recurenţii au susţinut că nerespectarea termenului legal pentru formularea cererii privind acordarea sprijinului financiar solicitat pârâţilor, ca urmare a decesului soţiei reclamantului E., a fost consecinţa atitudinii culpabile a pârâţilor, astfel că cererea a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 7 şi 8 din Decretul-lege nr. 167/1958 privitor la prescripţie, respectiv a dispoziţiilor art. 2518 alin. (2) din C. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege, pentru motivele prevăzute de limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul nu presupune evocarea unei simple nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenţi, prevede următoarele:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Din istoricul rezumat al cauzei reiese că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Comunei Frătăuţii-Vechi, prin primar, şi B., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 340.000 RON, reprezentând prejudiciu material şi 20.000 euro, reprezentând daune morale.

Învestit prin declinare, urmare a pronunţării de către Judecătoria Rădăuţi a sentinţei civile nr. 1302/10 mai 2019, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 52/21 ianuarie 2020, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.; a respins acţiunea acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtei Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de reclamantul E. (constând în contravaloarea ajutorului de înmormântare, respectiv a pensiei de urmaş de pe urma defunctei F., pentru perioada 23 iunie 2007 - 23 ianuarie 2016); a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulată de reclamantul A. vizând despăgubirile solicitate; a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului E. vizând despăgubirile materiale, constând în contravaloarea pensiei de urmaş începând cu data de 23 ianuarie 2016, precum şi daunele morale; a respins, ca nefondată, cererea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Învestită cu soluţionarea apelului exercitat de reclamanţii A. şi C., Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 443/15 septembrie 2020, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 52 din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă; a dispus obligarea reclamanţilor la plata către intimatul D. a câte 750 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de temeiul juridic invocat în susţinerea acesteia, reprezentat de prevederile art. 998 C. civ. şi ale art. 1357 din noul C. civ. (care reglementează condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale), dispoziţiile art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, invocate în justificarea calităţii procesuale active a C., nu sunt incidente; prin urmare, C. nu are calitate procesuală activă în cauză.

Cu referire la aceeaşi chestiune, instanţa de apel a constatat că prin cererea de sesizare a instanţei, astfel cum a fost modificată, nu au fost deduse judecăţii aspecte care să vizeze acte de discriminare pentru a se putea reţine incidenţa prevederilor O.G. nr. 137/2000, care ar justifica calitatea procesuală activă a C., invocarea acestora direct în apel nefiind permisă de art. 478 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenţii au indicat, ca temei juridic al cererii de recurs, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă criticile formulate nu pot fi circumscrise acestor prevederi, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate

Astfel, Înalta Curte constată că recurenţii nu au expus critici care să vizeze aspecte legate de silogismul juridic care a stat la baza pronunţării soluţiei de către instanţa de apel.

Din această perspectivă, examinând motivele de apel, curtea de apel a reţinut că dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, invocate în susţinerea calităţii procesuale active a C., sunt incidente în litigiile vizând constatarea unor acte de discriminare, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Or, recurenţii nu au combătut aceste reţineri ale instanţei de apel, ci s-au rezumat la a afirma că "instanţa de apel a ignorat prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 137/2000, precum şi statuările Curţii Constituţionale reţinute prin deciziile (...) prin care s-a recunoscut organizaţiilor nonguvernamentale calitate procesuală în pricinile în care interesul participării acestora rezidă din scopul pentru care au fost înfiinţate".

Din perspectiva aceluiaşi motiv de casare, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în contextul particular al cauzei, susţinerile recurenţilor în sensul că "soluţia de respingere a calităţii procesuale active a C., este consecinţa arogării unor competenţe care aparţin altor instituţii, şi care încalcă decizia nr. 53 din 2005 a Curţii Constituţionale, calitatea procesuală activă a C. rezultând din lege, iar nu din obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată" nu sunt de natură să releve, în concret, aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte decizia recurată, având în vedere criticile formulate în apel şi motivele care au determinat respingerea acestei căi de atac.

Cu referire la argumentele expuse în susţinerea nelegalităţii deciziei curţii de apel privitoare la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de reclamantul E. (constând în contravaloarea ajutorului de înmormântare, respectiv a pensiei de urmaş de pe urma defunctei F. pentru perioada 23 iunie 2007 - 23 ianuarie 2016) şi respingerea, ca prescrisă, a acţiunii formulate de reclamantul A. vizând aceste despăgubiri, Înalta Curte constată că, prin apelul exercitat împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, nu au fost deduse judecăţii critici sub acest aspect.

Prin urmare, în absenţa formulării de critici pe calea apelului împotriva soluţiei de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de reclamantul E. (constând în contravaloarea ajutorului de înmormântare, respectiv a pensiei de urmaş de pe urma defunctei F. în limitele temporale menţionate) şi respingerea, ca prescrisă, a acţiunii formulate de reclamantul A. vizând aceste despăgubiri, aspectele prezentate în acest sens, direct în calea de atac a recursului, nu pot fi examinate, fiind invocate omisso medio.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenţii E. şi C. împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Cu privire la cererile formulate de intimaţii D. şi Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar, de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1500 RON, potrivit chitanţei seria x nr. x din 15 decembrie 2020, respectiv de 3000 RON, potrivit chitanţei seria x nr. x din 21 decembrie 2020, depuse la filele x, Înalta Curte apreciază că se impune reducerea cheltuielilor de judecată solicitate la câte 500 RON, întrucât sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt excesive în raport de criteriile impuse de norma legală.

Sub acest aspect se reţine că art. 451 alin. (2) C. proc. civ. permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de cate ori constată că acestea sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În aplicarea acestui text legal, Înalta Curte, făcând o apreciere a proporţionalităţii şi necesităţii cheltuielilor de judecată în faza procesuală a recursului, raportat la complexitatea cauzei care a fost soluţionată la primul termen de judecată în temeiul unei excepţii procesuale şi la activitatea efectiv prestată de avocat, constată că se impune reducerea acestora.

În acest sens, Înalta Curte va admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimaţii D. şi Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar, şi va obliga pe recurenţii E. şi C. la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 500 RON, respectiv, către intimata-pârâtă Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar, a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii E. şi C. împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii E. şi C. la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 500 RON, respectiv, către intimata-pârâtă Comuna Frătăuţii Vechi, prin primar, a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2021.