Owner liability for illegal electricity connection: rejection of novation defense and mandatory application of ANRE flat-rate calculation for damages.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de faţă şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, la data de 29 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. Galaţi a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Galaţi, prin primar, şi Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public Galaţi la plata sumei de 686.799,27 RON, cu titlu de despăgubiri, arătând că pârâtul Municipiul Galaţi este proprietar al obiectivului Plaja Dunărea Galaţi, iar pârâtul Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public Galaţi are calitatea de administrator al acestui obiectiv; data de 26 februarie 2016, urmare a unui incident, echipa de control a reclamantei a constatat că locul de consum era ilegal alimentat cu energie electrică, reclamanta fiind astfel prejudiciată cu suma de 686.799,27 RON, reprezentând contravaloarea curentului electric consumat în condiţii de nelegalitate.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1349 şi următoarele C. civ. şi art. 92 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice nr. 123/2012, modificată şi completată.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a constatat că denumirea corectă a pârâtului Serviciul public - Administrarea Domeniului Public Galaţi este B. S.R.L., iar reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, a precizat că înţelege să se judece cu B. S.R.L..

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 130 din 18 februarie 2019, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru perioada anterioară datei de 28 martie 2015; a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulată pentru pretenţiile anterioare datei de 27 martie 2015; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi şi B. S.R.L. Galaţi; au fost obligaţi pârâţii Municipiul Galaţi şi B. S.R.L. Galaţi să plătească reclamantei suma de 67.709 RON, cu titlu de contravaloare energie electrică; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului Municipiul Galaţi, suma de 3.369,23 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 173/A din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. Muntenia Nord S.A. şi de apelantul-pârât Municipiul Galaţi; a schimbat sentinţa civilă nr. 130/2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea faţă de această parte pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a constatat ca fiind prescrise pretenţiile anterioare date de 11 octombrie 2013; a admis, în parte, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obliga-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 148.933,87 RON, cu titlu de contravaloare energie electrică.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta A. Galaţi şi pârâta B. S.R.L. Galaţi, căi de atac cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 martie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. Galaţi:

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, să se constate că suma reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate (nefacturată şi neîncasată) este de 686.799,27 RON; de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la judecata în fond, apel şi recurs.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre contradictorie în ceea ce priveşte perioada pentru care s-a calculat energia electrică şi valoarea acesteia, deoarece valoarea de 686.799,27 RON reprezintă consumul energiei electrice pentru 3 ani, respectiv pentru perioada 2013-2016, însă instanţa de apel a considerat în mod eronat că această valoare este pentru perioada întreagă de 11 ani în care Plaja Dunărea a consumat energie electrică fără contract. Or, valoarea corectă pentru întreaga perioadă de 11 ani este de 8.749.260,21 RON.

A mai arătat recurenta-reclamantă că instanţa de apel a expus idei contradictorii privind energia electrică consumată în perioada de 11 ani, indicată de contorul electric, corespunzător valorii de 8.749.260,21 RON, faţă de cea calculată potrivit legii, conform Ordinului ANRE nr. 121/2015, pe 3 ani, corespunzător valorii de 686.799,27 RON, susţinând că energia electrică calculată potrivit ordinului menţionat nu are legătură cu indexul înregistrat de contor şi nici cu perioada de 11 ani în care Plaja Dunărea a consumat energie electrică, fără a avea un contract de furnizare legal încheiat şi fără a achita contravaloarea energiei electrice consumate.

În continuare, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, a redat, în extras, Ordinul ANRE nr. 121 din 29 iulie 2015 pentru aprobarea procedurii privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal şi pentru modificarea art. 80 din Regulamentul de furnizare la clienţii finali, aprobat prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale în Domeniul Energiei nr. 64/2014, şi a prezentat formule matematice privind calculul energiei electrice.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivul de apel vizând cheltuielile de judecată acordate la fond şi nici cu privire la cheltuielile de judecată din apel, arătând că instanţa de fond, în mod greşit, nu a acordat cheltuielile în cuantum de 10473 RON, în integralitatea lor, şi le-a compensat, obligând-o, în mod eronat, pe reclamantă sa plătească pârâtei suma de 3369,23 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a mai susţinut că, la fond, reclamanta nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar în apel, instanţa trebuia să îi acorde cheltuieli de judecată în cuantum de 10473 RON, la fond, şi 1263 RON, în apel.

Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de apel, în mod greşit, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi, prin primar, şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, precizând că proprietarul Plajei Dunărea a fost şi este Municipiul Galaţi, prin primar, şi că doar administrarea a trecut la B. Galaţi S.R.L., anterior fiind la Administraţia Domeniului Public.

A mai arătat că, în luna august 2019, Municipiul Galaţi, prin primar, în calitate de proprietar, a solicitat societăţii reclamante eliberarea unui aviz tehnic de racordare pentru Plaja Dunărea şi a unui contract de racordare la energia electrică, precum şi mărirea puterii de furnizare de la 60 kw la 374.000 kw.

B. S.R.L. a avut în administrare Plaja Dunărea, însă proprietar este Municipiul Galaţi, astfel cum reiese din documentaţia depusă de acest pârât pentru racordarea obiectivului Plaja Dunărea la reţeaua electrică, precum şi din motivele de apel formulate de pârâtul Municipiul Galaţi, care precizează expres la pagina 3, paragraful 5, că a transmis administrarea obiectivului Plaja Dunărea către B. S.R.L..

Conchizând, recurenta-reclamantă a susţinut că, în cauză, sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, iar instanţa de apel a reţinut incidenţa acestei instituţii.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L.:

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, întrucât instanţa de apel a admis, în mod greşit, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi şi a obligat doar societatea pârâtă la plata prejudiciului produs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit probele din dosar şi a aplicat greşit normele de drept material, iar prejudiciul în cuantum de 148.933,87 RON a fost pus doar în sarcina sa.

A mai arătat că argumentele avute în vedere de instanţa de apel cu privire la novaţia prevăzută de art. 1128 C. civ. nu corespund, în parte, cu realitatea faptelor petrecute între Municipiul Galaţi, în calitate de proprietar al Plajei Dunărea, Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public din cadrul Primăriei Galaţi şi B. S.R.L., privind modul de dare în administrare a plajei şi efectele produse din anul 2000 până în data de 27 iulie 2015, când obiectivul a fost predat pârâtului Municipiul Galaţi.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, din analiza documentelor depuse la dosar de reclamantă şi de pârâtul Municipiul Galaţi, rezultă că acesta a fost şi este proprietarul obiectivului Plaja Dunărea Galaţi, de la înfiinţarea acesteia şi până în prezent, iar în anul 2000 acest obiectiv a fost dat în administrare Serviciului Administrarea Domeniului Public din cadrul Primăriei Galaţi, serviciu public cu personalitate juridică şi finanţare parţială de la bugetul local, care a funcţionat până în septembrie 2010.

Începând cu data de 01 octombrie 2010, în baza Contractului de delegare de gestiune a serviciilor publice nr. 112124/01 octombrie 2010, acest obiectiv a fost dat în administrarea B. S.R.L. care funcţionează prin autofinanţare, cu personalitate juridică, având ca asociat unic Consiliul Local Galaţi, iar prin acest contract au fost stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor, pentru viitor, activele fiind atribuite prin concesiune, fără preluare de pasiv.

În data de 27 iulie 2015, acest obiectiv a fost predat pârâtului Municipiul Galaţi, deoarece Direcţia de Sănătate Publică Galaţi, prin Decizia nr. 9060 din 14 august 2014, a dispus suspendarea activităţii obiectivului Plaja Dunărea până la remedierea deficienţelor grave constatate, remediere ce presupunea reparaţii capitale şi lucrări de modernizare pe care societatea nu putea să le realizeze, având în vedere prevederile contractului de delegare a gestiunii.

Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că acest obiectiv a fost în administrarea sa doar în perioada 11 octombrie 2013 - 27 iulie 2015, adică 21 de luni, din care trebuie scăzute cele 7 luni în care nu s-a consumat energie electrică, ca urmare a dispoziţiei de suspendare a activităţii pe termen nedeterminat.

A mai susţinut că în perioada în care Plaja Dunărea a fost în administrarea societăţii pârâte s-a consumat energie electrică fără contract încheiat cu A. Galaţi doar 14 luni şi 15 zile, din perioada de 28 luni şi 15 zile pentru care s-a constatat că nu a intervenit prescripţia, respectiv 11 octombrie 2013 - 16 februarie 2016.

Din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi din actele depuse la dosar rezultă că Nota de constatare a consumului ilegal de energie electrică a fost încheiată la data de 16 februarie 2016, în prezenţa reprezentanţilor Primăriei Galaţi, deoarece, la acea dată, plaja era în administrarea Municipiului Galaţi, iar sesizarea penală ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, a fost îndreptată împotriva pârâtului Municipiul Galaţi.

A conchis recurenta-pârâtă că instanţa de apel trebuia să oblige la plată, în mod proporţional, atât B. S.R.L., cât şi Municipiul Galaţi, care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Nu au fost identificate motive de ordine publică.

5. Apărările formulate în cauză:

La data de 9 aprilie 2020, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., prin care a susţinut că primul motiv de recurs, privind modul de stabilire a prejudiciului de către instanţa de apel, şi cel de-al doilea motiv de recurs, privind modul de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanţa de apel, sunt nefondate; a arătat că achiesează la cel de-al treilea motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă, privind greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi.

La data de 22 aprilie 2020, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul ca instanţa de recurs să constate ca pârâtul Municipiul Galaţi are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind proprietar al locului de consum Plaja Dunărea.

La data de 3 iunie 2020, intimatul-pârât Municipiul Galaţi, prin primar, a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate în cauză, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor; prin încheierea din 11 noiembrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. Galaţi şi de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Galaţi împotriva deciziei nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce succed:

Criticile prin care recurenţii au criticat soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi sub aspectul admiterii de către această instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi, au vizat calitatea acestui pârât de proprietar al bunului imobil aflat în litigiu şi neîndeplinirea condiţiilor privitoare la novaţia prin schimbare de debitor reglementate de art. 1128 şi următoarele din C. civ. de la 1864.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul limitelor învestirii instanţei, în cauză s-a statuat în sensul că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru perioada 15 decembrie 2005 - 26 februarie 2016; instanţa de apel a constatat că sunt prescrise pretenţiile anterioare datei de 11 octombrie 2013, iar aceste statuări au intrat în puterea de lucru judecat, având în vedere că în recurs nu au formulate critici sub acest aspect.

Prin urmare, în exercitarea controlului de legalitate a deciziei supuse controlului judiciar Înalta Curte urmează a se raporta la raporturile juridice existente între pârâţi în perioada 11 octombrie 2013 - 26 februarie 2016.

Aşa cum au reţinut instanţele de fond, pe baza probatoriului administrat, aspect care nu face obiectul vreunei contestări în cauză, Municipiul Galaţi este proprietarul obiectivului Plaja Dunărea care, în perioada de referinţă, a făcut obiectul contractului nr. x/01 octombrie 2010, de delegare a gestiunii către B. S.R.L. Galaţi.

Pe baza interpretării clauzelor acestui contract, tribunalul a apreciat că pârâtul Municipiul Galaţi justifică legitimare procesuală pasivă, conform art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din C. proc. civ., întrucât în calitate de proprietar al bunului are obligaţia să suporte toate spezele aferente pentru buna exploatare şi funcţionare a bunului său, iar existenţa contractului de delegare de gestiune nu îl exonerează de răspunderea pentru prejudiciile cauzate de bunul aflat în proprietatea sa.

În schimb, curtea de apel a statuat în sensul că, după data de 01 aprilie 2006, pârâtul Municipiul Galaţi nu are obligaţii în ceea ce priveşte serviciul de furnizare a energiei electrice la Plaja Dunărea, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 1128 şi următoarele din C. civ. de la 1864, în sensul că a operat novaţia prin schimbare de debitor, întrucât "Municipiul Galaţi a anunţat Electrica S.A. (...) că noul administrator al Plajei Dunărea este Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public, iar acestă persoană juridică a anunţat, la rândul său, că doreşte încheierea contractului de furnizare a energiei electrice în persoana sa încă din 01 aprilie 2006".

Cu referire la dispoziţiile art. 1128 şi următoarele din C. civ. de la 1864, Înalta Curte constată că novaţia este o modalitate de transformare a obligaţiilor prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu una nouă.

Înalta Curte reţine că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiul de drept al acesteia, respectiv răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi urm. din noul C. civ., instanţa de apel avea a analiza întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, respectiv trebuia să verifice, în raport de situaţia existentă la momentul de referinţă, cine exercita paza juridică a bunului care în speţă este reprezentat de Plaja Dunărea.

De altfel, prin motivele de apel formulate, pârâtul Municipiul Galaţi nu a invocat transformarea vreunei obligaţii ca efect al novaţiei, ci a susţinut, în esenţă, că prin contractul de delegare de gestiune a transmis paza juridică a bunului către pârâta B. S.R.L. Galaţi.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că sub aspectul motivului de recurs analizat, sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Examinând, în continuare, criticile prin care recurenta-reclamantă a susţinut că decizia pronunţată de instanţa de apel cuprinde considerente contradictorii privitoare la calculul despăgubirilor în sensul că s-a reţinut în mod eronat că suma solicitată prin cerera de chemare în judecată (686.799,27 RON) ar fi aferentă unei perioade de 11 ani, deşi, în realitate, acesta include doar perioada 2013-2016, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, curtea de apel şi-a însuşit nemotivat modalitatea de calcul a prejudiciului expus de prima instanţă, în sensul că, în lipsa unor parametri de calcul, prejudiciul cuvenit reclamantei în limita termenului de prescripţie urmează a fi determinat prin împărţirea sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată la 132 de luni, corespunzătoare unui număr de 11 ani.

Or, reclamanta a criticat în apel această modalitate de determinare a cuantumului prejudiciului dintr-o dublă perspectivă, susţinând, pe de o parte, că suma de 686.799,27 RON nu reprezintă consumul de energie electrică timp de 11 ani, ci este consumul aferent perioadei 2013-2016, iar, pe de altă parte, că există norme legale de determinare a acestui tip de prejudiciu, respectiv Ordinul ANRE nr. 121/29 iulie 2015, care dispune în sensul că în situaţia în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE, cu menţiunea că această procedură poate fi utilizată la stabilirea prejudiciului în cazurile de suspiciune de sustragere de energie electrică, exclusiv ca mod de calcul în speţele deduse soluţionării instanţelor judecătoreşti.

Or, aceste critici nu au fost examinate de instanţa de apel, care, în plus, a preluat raţionamentul tribunalului pentru calculul prejudiciului aferent perioadei stabilite în apel.

Examinând, în continuare, criticile prin care recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivul de apel vizând cheltuielile de judecată acordate la judecata în primă instanţă, Înalta Curte constată că este fondat, întrucât prin considerentele deciziei recurate instanţa de apel nu a răspuns celui de-al treilea motiv de apel formulat de apelanta-reclamantă, motiv de apel prin care s-a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, nu a acordat cheltuielile în cuantum de 10473 RON, în integralitatea lor, ci le-a compensat, obligând-o, în mod eronat, pe reclamantă sa plătească pârâtei suma de 3369,23 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reţine că nu pot fi primite apărările intimatului-pârât în sensul că nu ar putea fi examinate criticile care vizează plata cheltuielilor de judecată din perspectiva dezlegărilor cuprinse în decizia nr. 3/20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, având în vedere că decizia de unificare a practicii judiciare are în vedere criticile privitoare la modalitatea în care instanţa de fond a apreciat cu referire la proporţionalitatea cheltuielilor de judecată acordate, iar criticile formulate în recursul pendinte pun în discuţie neexaminarea de către instanţa de apel a motivului de apel privitor la modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată în primă instanţă.

În ceea ce priveşte criticile prin care aceeaşi parte a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată din apel, Înalta Curte reţine că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel este o cerere accesorie care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 444 alin. (1) şi 445 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. - prin A. Galaţi, şi de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Galaţi, împotriva deciziei civile nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. - prin A. Galaţi, şi de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Galaţi, împotriva deciziei civile nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2021.