Cassation appeal null for failing to identify illegality of appellate decision in public phonogram remuneration dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void, leaving the lower appellate decision, which upheld the trial court's judgment against the defendant, in force. The dispute involved a collective management organization seeking remuneration and late penalties from a commercial entity for the public communication of commercial phonograms and audiovisual performances, where the defendant argued it did not effectively use television services or qualify as a beneficiary of public broadcasting. Relying on the Civil Procedure Code, the High Court found the appeal null because it merely reiterated arguments from the previous appeal without identifying specific grounds of illegality required for a cassation review under the statute, thereby failing to meet the statutory requirements for a valid appeal against a final appellate judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 1025 C. proc. civ, art. 40 din legea nr. 41/1994, art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Cassation appeal null for failing to identify illegality of appellate decision in public phonogram remuneration dispute: The dispute involved a collective management organization seeking remuneration and late penalties from a commercial entity for the public communication of commercial phonograms and audiovisual performances, where the defendant argued it did not effectively use television services or qualify as a beneficiary of public broadcasting. Relying on the Civil Procedure Code, the High Court found the appeal null because it merely reiterated arguments from the previous appeal without identifying specific grounds of illegality required for a cassation review under the statute, thereby failing to meet the statutory requirements for a valid appeal against a final appellate judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision explicitly cited in the dispositive to establish the nullity of the appeal because the grounds did not fall within the statutory reasons for cassation.
The provision cited in the dispositive to define the specific illegality grounds required for a valid cassation appeal, which the appellant failed to meet.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 28.08.2018, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa:
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 518,40 RON (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în perioada 01.01.2016-30.06.2018;
- să fie obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 422,99 RON calculate până la data de 23.08.2018, şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate cu 0,1%/zi de întârziere;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 2358 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 441,80 RON fără TVA, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.01.2016-30.06.2018.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 422,99 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 23.08.2018 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate cu 0,1 % pe zi de întârziere.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând 100 RON taxă timbru şi 400 RON onorariu de avocat.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia nr. 1824A din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2358/13.12.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
A obligat apelanta să plătească intimatului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Decizia civilă nr. 1824A din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost atacată cu recurs de pârâta S.C. B. S.R.L.
În cuprinsul cererii de recurs se reiau susţinerile formulate în cererea de apel, pârâta S.C. B. S.R.L. învederând că în ceea ce priveşte prevederile art. 1025 C. proc. civ., acestea nu sunt aplicabile cauzei, având în vedere caracterul litigios al prezentului proces.
Se arată că potrivit art. 40 din legea nr. 41/1994, veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, printre altele şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune, însă, alin. (3) al acestui articol, acestea sunt datorate de subiectele de drept menţionate, şi anume de beneficiarii acestor servicii; noţiunea de beneficiar include persoanele fizice şi juridice în folosul cărora se prestează efectiv acele servicii.
Se invocă decizia Înaltei Curţi nr. 607/03.02.2011, prin care s-a statuat asupra nelegalităţii H.G. nr. 977/2003 şi 978/2003, prin care se instituie derogări de la dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, în sensul de a nega dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de condiţia deţinerii de aparate radio şi TV.
Pârâta mai arată că, deşi prin hotărârea atacată se reţine faptul că există probe în sensul că aceasta deţine aparate radio-tv, nu se indică care ar fi acestea.
Învederează că societatea are activitate redusă, nebeneficiind de serviciile Societăţii Române de Radiodifuziune, astfel încât nu are calitatea de beneficiar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul astfel întocmit, s-a reţinut şi aspectul că se pune problema nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., faţă de preluarea ca atare a susţinerilor din cererea de apel, fără a se arăta din ce perspectivă hotărârea instanţei de apel este nelegală.
În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Intimatul a depus punct de vedere la raport solicitând respingerea recursului, în principal ca fiind nul, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 518,40 RON (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în perioada 01.01.2016-30.06.2018.
A mai solicitat să fie obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 422,99 RON calculate până la data de 23.08.2018, şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate cu 0,1%/zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia recurată s-a reţinut că la punctul de lucru deţinut de pârâtă (Pizzerie, str. x, com Dumitra, jud. Bistriţa), aceasta comunică public fonograme de comerţ/reproducerile acestora şi prestaţii artistice, situaţie în care are obligaţia legală (prevăzută de art. 1065 din Legea nr. 8/1996) de a achita o remuneraţie echitabilă artiştilor interpreţi sau executanţi, ce sunt reprezentaţi în prezentul litigiu de intimata-reclamantă, în baza unui mandat legal extins [conform art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996], gestiunea colectivă fiind obligatorie în cazul comunicării publice a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora.
S-a arătat că, potrivit referatului inspectorului A. din data de 30.03.2018, la punctul de lucru de la adresa de mai sus pârâta deţine un aparat TV.
În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că susţinerea apelantei-pârâte conform căreia nu realizează efectiv comunicarea publică a fonogramelor sau reproducerilor acestora, că nu deţine aparate TV, nu este probată, ci dimpotrivă este contrazisă de probele administrate de către intimata-reclamantă.
S-a mai arătat că celelalte critici din apelul formulat nu pot fi reţinute, deoarece procedura în dosarul de faţă nu s-a desfăşurat în condiţiile art. 1025 C. proc. civ., iar suma la plata căreia a fost obligată pârâta nu reprezintă taxa pentru serviciul public de televiziune, ci remuneraţii datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică de către pârâtă a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice, în incinta acestui punct de lucru, pentru perioada 01.01.2016-30.06.2018.
Prin cererea de recurs pârâta a reluat susţinerile formulate în cererea de apel.
Or, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de apel, în soluţionarea cererii de apel, obiect al recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel.
Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate ale acelei hotărâri, or din conţinutul recursului formulat rezultă că nicio critică nu vizează nelegalitatea deciziei din apel, echivalând practic cu o nemotivare. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.
În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1824A din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2021.