Jurisdictional conflict resolved: Oradea court of first instance exclusively competent in execution challenge filed by Ministry of Justice.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 06.05.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat în contradictoriu cu intimata A. contestaţie la executare, solicitând instanţei suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare, şi anularea somaţiei comunicate, a încheierii nr. 797/14.02.2020 a Judecătoriei Oradea în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită, precum şi a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în dosarul de executare nr. 46/E/2020 de Societatea de Executori Judecătoreşti B..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 6268 din 23 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II - a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite de către Judecătoria Oradea, aceasta devine instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., urmând a-şi păstra calitatea pe întreg parcursul executării silite, conform principiului unicităţii instanţei de executare.

Însă, faţă de calitatea creditorului de judecător în cadrul Tribunalului Bihor, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, s-a reţinut că intimatul creditor a învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitori, conform dispoziţiilor art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contrar dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, creditorul din prezenta cauză, deşi a învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, s-a arătat că trebuia să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 131, art. 132 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, judecătorie ce se află în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea.

Prin sentinţa nr. 104 din 25 ianuarie 2021, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că în prezenta cauză, având în vedere existenţa unei pluralităţi de debitori, instanţa de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competenţă determinată de sediul debitorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - competenţă determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, în prezenta cauză debitorul Ministerul Justiţiei are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditoarea A., calitatea de intimat, deci pârât. Prin urmare, s-a arătat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

S-a reţinut că potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenţei alternative alegerea instanţei revine reclamantului. După ce face această alegere între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, nici pârâtul nu ar putea cere declinarea competenţei, după cum nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu. Astfel, instanţa sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 06.05.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat în contradictoriu cu intimata A. contestaţie la executare, solicitând instanţei suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare, şi anularea somaţiei comunicate, a încheierii nr. 797/14.02.2020 a Judecătoriei Oradea în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită, precum şi a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în dosarul de executare nr. 46/E/2020 de Societatea de Executori Judecătoreşti B..

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauza pendinte, se constată că Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 797/14.02.2020 dată în dosarul nr. x/2020, a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1376/05.06.2014, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 111/20.11.2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

Prin urmare, din perspectiva exigenţelor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Oradea, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ci a înţeles să sesizeze în mod eronat instanţa de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care a încuviinţat executarea.

Aşadar, Înalta Curte constată că sesizarea Judecătoriei Alba Iulia pe calea declinării de competenţă nu are nicio justificare în cadrul legal care interesează această materie, opţiunea pentru menţionata judecătorie fiind făcută de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu neobservarea cerinţelor şi scopului normei înscrise în art. 127 din C. proc. civ.

Totodată, ţinând seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competenţă este aceea de a stabili instanţa căreia legea îi conferă competenţe de soluţionare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speţă, Judecătoria Oradea este instanţa de executare şi, în consecinţă, aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2021.