Conflict of jurisdiction over declaratory action for prescription of alimony: ex officio invocation of relative territorial competence barred

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 18.02.2020, sub numărul x/2020, reclamanta a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâtul A. solicitând instanţei să constate că a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultelor în valoare de 20.270 RON instituită în favoarea lui A. şi în valoare de 10.135 RON instituită în favoarea pârâtului A..

Prin sentinţa nr. 2492 din 12 noiembrie 2020, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., reţinând că domiciliul pârâtului se află în Bucureşti, str. x, considerente pentru care a apreciat că aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, anume Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa nr. 710 din 2 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, raportat la obiectul pricinii, anume acţiune în constatare, competenţa teritorială este una relativă, de ordine privată, neputând să fie invocată de către instanţă din oficiu.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., s-a apreciat că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Bârlad s-a făcut cu încălcarea acestor dispoziţii legale.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, cu consecinţa declinării soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 18.02.2020, sub numărul x/2020, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să constate că a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultelor în valoare de 20.270 RON şi de 10.135 RON instituite în favoarea pârâtului A..

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin.(3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii având ca obiect acţiune în constatare, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, este stabilită prin norme de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative.

Însă, întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a invocat prin întâmpinare excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Bârlad.

Totodată, primul termen la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Bârlad a fost cel din 30 octombrie 2020, termen la care pârâtul nu a fost prezent, pentru a uza de dreptul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., termen la care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, constatând că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2021.