Direct applicability of appeal against delay under unconstitutional first-instance contest provision following Constitutional Court review

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

La 20 noiembrie 2020, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava cererea formulată de petentul A., intitulată "apel privind tergiversarea procesului".

În motivare, petentul a arătat că în contextul neanalizării înscrisurilor şi argumentelor ce au susţinut demersul judiciar iniţial, obiect al dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, precum şi al formulării unor cereri de abţinere, cu consecinţa declinării cauzei, spre soluţionare, unei instanţe egale în grad, completul de judecată a pronunţat o hotărâre nelegală.

În aceeaşi manieră a procedat şi Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, care procedând la validarea mandatelor, a omis a analiza aspectele expuse în cuprinsul cererii de intervenţie, în acest fel, favorizându-l pe intimatul B..

Cu referire la decizia nr. 391/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a arătat că persoana menţionată a fost găsită în conflict de interese, iar prin decizia nr. 275/2020, rămasă definitivă, s-a constatat legalitatea ordinului nr. 130/2018 al Prefectului Suceava cu privire la interdicţia de 3 ani impusă lui B. de a mai ocupa o funcţie eligibilă, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la decizia nr. 14/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a susţinut petentul că interpretarea textului de lege evocat a făcut obiectul analizei unei sesizări în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în raport de care punctele de vedere comunicate de instanţele judecătoreşti au fost acelea că pentru o persoană care a ocupat o funcţie eligibilă şi faţă de care s-a constatat, în legătură cu această funcţie, existenţa conflictului de interese, se aplică doar decăderea prevăzută de art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, respectiv din dreptul de a accede la o funcţie electivă.

Raportându-se la considerentele deciziei nr. 69/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a arătat că intimatul B. este decăzut din dreptul de a mai ocupa o funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

Reiterând situaţia de fapt dedusă judecăţii, petentul a susţinut că C., în calitate de viceprimar şi primar al oraşului Broşteni, D., în calitate de consilier local, şi E., în calitate de consilier local, potrivit Legii nr. 215/2001 şi al atribuţiilor funcţiilor ocupate, aveau obligaţia aducerii la îndeplinire a deciziilor Curţii de Conturi Suceava, cât şi cea a clarificării dreptului de proprietate asupra activelor, obligaţii care nu au fost îndeplinite.

În consecinţă, a solicitat admiterea cererii şi respingerea candidaturii lui B., consilier ales din partea F., G. şi D., consilieri locali aleşi din partea H., C., consilier local ales din partea H., E., consilier local ales din partea I..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Legea nr. 78/2000, art. 427, art. 4881 şi urm. din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. civ.

Completul nr. 6 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, căruia i-a fost repartizată cauza spre soluţionare, a procedat la calificarea cererii drept contestaţie privind tergiversarea procesului, în aplicarea deciziei nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 976 din 22 octombrie 2020.

Prin încheierea nr. 98 din 27 ianuarie 2021 s-a constatat nulitatea contestaţiei privind tergiversarea procesului.

II. Calea de atac formulată în cauză

Petentul A. a atacat, pe calea plângerii, încheierea sus-menţionată.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând plângerea formulată de petentul A., instanţa reţine următoarele:

În speţă, cererea de tergiversare a procesului a fost formulată de petentul A. în legătură cu modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 604 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, au fost constatate neconstituţionale dispoziţiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "Contestaţia se soluţionează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părţilor " din perspectiva posibilităţii ca actul procedural - contestaţie la tergiversarea procesului - să fie judecat de acelaşi complet care soluţionează fondul, considerându-se că acestuia îi lipseşte imparţialitatea obiectivă.

În acest context, Curtea Constituţională a reţinut, în paragrafele nr. 26 şi 28 ale deciziei menţionate: "Având în vedere că hotărârea primei instanţe este întotdeauna dată cu nerespectarea principiului imparţialităţii obiective, rezultă că, în realitate, există doar un singur grad de jurisdicţie care îndeplineşte cerinţele dreptului la un proces echitabil, şi anume plângerea. Primul nivel de jurisdicţie este inutil şi inefectiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, pentru că nu respectă o cerinţă esenţială a acestuia, şi, în consecinţă, este contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie", respectiv: "Instituirea unei proceduri de judecată în două trepte, în condiţiile în care prima treaptă nu îndeplineşte exigenţele dreptului la un proces echitabil, pune judecătorul ab initio într-o situaţie obiectiv imposibilă de a-şi evalua şi judeca propria sa conduită, ceea ce demonstrează caracterul său lipsit de efectivitate."

Potrivit prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Se reţine că legiuitorul nu a intervenit în termenul defipt de lege pentru a reglementa primul grad de jurisdicţie în sancţionarea tegiversării procesului de o manieră compatibilă cu principiile constituţionale şi convenţionale constatate a fi încălcate. Prin urmare, în lipsa unei norme de competenţă materială sau funcţională care să indice în mod expres instanţa care judecă contestaţia la tergiversarea procesului într-un prim grad de jurisdicţie în această procedură, luând în considerare statuările menţionate anterior, se constată că primul grad de jurisdicţie este lipsit de efectivitate, devenind direct aplicabile dispoziţiile art. 525 C. proc. civ., care reglementează plângerea ce va fi judecată de către instanţa ierarhic superioară.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a califica cererea petentului formulată în legătură cu soluţionarea dosarului nr. x/2020, care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, drept o plângere la tergiversarea procesului.

Va admite prezenta cale de atac declarată împotriva încheierii de şedinţă nr. 98 din 27 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, va casa respectiva încheiere şi va trimite cauza, spre repartizare aleatorie, în vederea judecării ca plângere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 98 din 27 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza, spre repartizare aleatorie, în vederea judecării ca plângere.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.