Divorce jurisdiction fixed at spouses' last common domicile; Câmpina Court prevails over Bucharest.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in a divorce case by ruling that the Câmpina Court has exclusive territorial jurisdiction, thereby prevailing over the Sector 6 Bucharest Court's declination. The dispute arose when the claimant filed for divorce by mutual consent and the respondent's return to her pre-marital name, prompting the Câmpina Court to decline jurisdiction based on the respondent's alleged residence in Bucharest, and the Sector 6 Court to decline in favor of Câmpina, citing the parties' last common domicile in Florești, Prahova. Applying Article 915(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that jurisdiction lies with the court where the spouses' last common residence is located, provided at least one spouse still resides there, and rejected the claimant's unsupported assertion of the respondent's Bucharest residence due to lack of evidence. Since the respondent's official domicile remained in Florești, the Court determined that the first hypothesis of the article applies, making the Câmpina Court the competent forum for the divorce action.
Legislator headnote
AI generatedart. 915 alin. (1) C. proc. civ, art. 915 C. proc. civ; Divorce jurisdiction fixed at spouses' last common domicile; Câmpina Court prevails over Bucharest: Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 martie 2021
asupra conflictului de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.08.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 18.11.1995, înscrisă în registrul stării civile al Consiliului Local Ploieşti sub nr. x din acelaşi an, prin acordul părţilor, fără motivare; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de C..
Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr. 2716 din 22 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., precum şi împrejurarea că părţile au avut ultimul domiciliul în localitatea Floreşti, jud. Prahova, însă niciuna dintre acestea nu mai locuieşte în această localitate, reclamantul având locuinţa în Germania, iar pârâta în mun. Bucureşti, str. x.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 40 din 8 ianuarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Câmpina. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut, în esenţă, că ultima locuinţă a soţilor a fost în Comuna Floreşti, sat Floreşti, unde are şi domiciliul legal pârâta. Având în vedere că la dosar nu au fost produse probe din care să reiasă că aceasta ar locui în fapt pe raza Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în aplicarea art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competenţa soluţionării cererii de divorţ revine judecătoriei unde se află ultima locuinţă comună a soţilor.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării acţiunii de divorţ revine Judecătoriei Câmpina, pentru considerentele ce succed:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă desfacerea căsătoriei intervenite între reclamantul A. şi pârâta B. şi revenirea acesteia la numele deţinut anterior căsătoriei.
Ambele instanţe din conflict, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.’’
Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.
Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.
În speţă, se constată, din actele dosarului, că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna Floreşti, sat Floreşti, unde figurează cu domiciliul şi pârâta B., potrivit menţiunilor din cartea de identitate şi din fişa eliberată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Se reţine, astfel, că la data demarării litigiului - 03.08.2020 - pârâta locuia în circumscripţia judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv în sat Floreşti, comuna Floreşti. În ce o priveşte, nu poate fi luat în considerare domiciliul în fapt indicat de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv Bucureşti, în lipsa unor dovezi din care să reiasă că locuieşte la adresa menţionată.
În această situaţie, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ revine instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv Judecătoriei Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2021.