Exclusive territorial jurisdiction for paternity recognition actions under Art. 114(1) C. proc. civ. based on the minor’s domicile

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat recunoaşterea minorului B., copil rezultat din relaţia cu pârâta C..

Prima instanţă învestită, Judecătoria Târgu Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 978 din 15 septembrie 2020 a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care derogă în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 din acelaşi cod.

Din conţinutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerinţe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie.

Cât priveşte prima condiţie, este relevant art. 106 C. civ., potrivit căruia "Ocrotirea minorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege."

Chiar dacă denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" reflectă un titlu din Cartea I "Despre persoane a C. civ.." (art. 104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar la cererile din acel titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ., menţionată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinţi în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) şi în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinţi.

Şi cea de-a doua condiţie de aplicare a normei este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce face parte din Cartea a II-a "Despre familie", "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi (…) sunt de competenţa instanţei de tutelă".

Aşadar, recunoaşterea copilului, prevăzută în Titlul III al Cărţii a II-a din C. civ., se soluţionează de către instanţa de tutelă competentă potrivit legii.

În consecinţă, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită - Judecătoria Brăila.

Potrivit relaţiilor comunicate de către Penitenciarul Arad, pârâta C. a fost eliberată din penitenciar la data de 12.05.2020 şi are domiciliul în Brăila, judeţ Brăila.

Raportat la dispoziţiile art. 496 C. civ., domiciliul minorului este la domiciliul părinţilor, respectiv la domiciliul pârâtei C..

A doua instanţă, Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 6708 din 7 decembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut că, din înscrisurile aflate la dosar, nu reiese că persoana cu privire la care s-a formulat cererea de recunoaştere a paternităţii domiciliază pe raza Judecătoriei Brăila.

S-a mai reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 131 şi 130 alin. (2) C. proc. civ., precum şi că a fost depăşit primul termen de judecată cu părţile legal citate, la care instanţa putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială de ordine publică, prin urmare Judecătoria Brăila a fost nelegal sesizată.

Astfel, primul termen de judecată cu părţile legal citate a fost în data de 19.11.2019, termen la care instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Totodată, la 11.06.2020, a fost admisă cererea reclamantului şi repusă cauza pe rol, la data de 04.08.2020 a fost acordat un nou termen, având în vedere că procedura nu a fost legal îndeplinită cu pârâta, iar la al treilea termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, respectiv 15.09.2020, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Judecătoriei Brăila, pentru considerentele ce succed:

În speţă, situaţia juridică invocată prin acţiunea introductivă determină incidenţa regulilor în materia măsurilor privind ocrotirea minorului. Relevante în acest sens sunt prevederile art. 106 alin. (1) C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege. Art. 107 din acelaşi act stipulează că procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.

Coroborând dispoziţiile legale evocate, reiese că o atare cerere având ca obiect recunoaştere de paternitate este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, care se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită". Înalta Curte reţine că această normă specială instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În speţă, din informaţiile transmise de Penitenciarul Arad, rezultă că pârâta nu mai figurează încarcerată în penitenciar, fiind eliberată începând cu data de 12.05.2020, iar domiciliul acesteia este în Brăila, judeţ Brăila.

Instanţa mai reţine că domiciliul minorului B. este la domiciliul mamei, astfel cum rezultă din prevederile art. 496 C. proc. civ. "Copilul minor locuieşte la părinţii săi."

Se reţine că, raportat la obiectul acţiunii, vizând recunoaştere de paternitate, nu se poate constata că minorul ar locui cu reclamantul, de vreme ce tocmai recunoaşterea paternităţii acestuia formează obiectul prezentului dosar.

Prin urmare, dând eficienţă prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acţiunii revine Judecătoriei Brăila, în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana ocrotită.

Pe de altă parte, se constată că legea procesual civilă cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă speţei în raport de data introducerii acţiunii introductive, "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Se reţine că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, aplicabile sunt prevederile art. 114 C. proc. civ., ce instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Textul art. 130 şi 131 C. proc. civ. se referă ca termen limită pentru invocarea excepţiei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, acela la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii. În situaţia în care excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând succesiunea actelor de procedură efectuate de prima instanţă sesizată, se constată că, la primul termen de judecată din 19.11.2019, pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la 11 iunie 2020 s-a dispus repunerea pe rol a dosarului la solicitarea reclamantului, la 4 august 2020 a fost viciată procedura de citare cu pârâta şi abia la termenul din 15 septembrie 2020, părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii.

Or, această instanţă a respectat prevederile legale privind condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă, astfel încât la termenul din 15 septembrie 2020, excepţia de necompetenţă teritorială a fost corect invocată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2021.