Recusal denial after refusal to postpone or suspend proceedings: no breach of fair trial or impartiality standards

Şedinţa publică din data de 09 martie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 07 martie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2019, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 182 R din 04 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014.

2. Încheierea pronunţată Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 06 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a completului de judecată C7 recurs, constituit din doamnele judecător B., C. şi D., formulată de contestatorul A..

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierii din 06 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorul A. a declarat recurs, prin cererea transmisă prin fax la data de 19 mai 2020, ce a fost înregistrat la aceeaşi dată la Curtea de Apel Bucureşti.

Ulterior, calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 iunie 2020, sub nr. x/2019/a1, şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării încheierii atacate.

În devoltarea motivelor de recurs, a arătat că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ, fiindu-i încălcat dreptul la apărare atunci când a respins cererea formulată de apărătorul său, doamna avocat E., de a se lua cauza cu prioritate motivat de împrejurarea că este nevoit să plece pentru a susţine cursurile la Academia de Studii Economice, fiind lector universitar în cadrul acestei instituţii.

A susţinut că la momentul în care s-a strigat cauza la ordine, mandatarul său, doamna F., a solicitat acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a solicitat Primăriei Dobroeşti comunicarea tuturor înscrisurilor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate pe numele G., autorul intimaţilor-pârâţi din prezenta cauză, cu privire la terenul situat în str. x, Bucureşti.

Cu referire la situaţia de fapt dedusă judecăţii în dosarul anterior menţionat, recurentul-contestator a apreciat că instanţa s-a antepronunţat atunci când a respins cererile de amânare şi suspendare a judecăţii cauzei, deşi a depus dovezi în susţinerea acestora.

Procedând astfel, în opinia recurentului-contestator, pe de o parte, există o bănuială legitimă că instanţa nu a dorit să soluţioneze în mod corect cauza, iar pe de altă parte, i-a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv dreptul de a fi judecat de o instanţă imparţială, potrivit art. 6 din CEDO, instanţa nedorind să afle adevărul în cauză.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin decizia nr. 2663 din 09 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, completul filtru a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 118 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; a admis în principiu recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 06 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; a fixat termen la 24 februarie 2021, C6 noul C. proc. civ., în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru judecata recursului admis în principiu.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus prechimbarea, din oficiu, a termenului de judecată de la data de 24 februarie 2021 la data de 09 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În prealabil, se reţine că printr-o cerere unică, contestatorul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 06 martie 2020 şi a deciziei civile nr. 182 R din 04 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 2663 din 09 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 118 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a admis în principiu recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 06 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Drept urmare, în cele ce urmează vor fi analizate numai acele motive de recurs ce privesc modalitatea în care a fost soluţionată cererea de recuzare prin încheierea din 06 martie 2020 din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură, reţinând că prin memoriul de recurs nu se evidenţiază în mod distinct critici referitoare la încălcarea sau greşita aplicare a unor norme de drept material, care să permită încadrarea în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă în sfera acestui motiv de recurs se includ neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, cât şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsele neregularităţi invocate de recurentul-contestator sub aspectul încălcării dreptului la apărare şi a celui de a fi judecat de o instanţă imparţială nu sunt de natură să atragă nelegalitatea încheierii atacate.

În argumentarea soluţiei pronunţate, curtea de apel a pornit de la dispoziţiile care reglementează instituţia recuzării, mijloc procesual prin care partea interesată poate înlătura de la soluţionarea unei cauze judecătorul în privinţa căruia se apreciază că nu poate fi imparţial şi că aceasta ar putea conduce la prejudicierea dreptului părţilor la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Sub marginala "Dreptul la apărare", art. 13 din C. proc. civ. prevede că dreptul la apărare este garantat; părţile au dreptul, în tot cursul procesului, să fie reprezentate sau asistate în condiţiile legii; să pună concluzii în mod direct sau prin avocat, să participe la toate fazele de desfăşurare a procesului, să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să-şi facă apărări, să-şi prezinte susţinerile în scris şi oral, să exercite căile legale de atac cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Pe de altă parte, art. 6 din C. proc. civ., corespunzător art. 6 § 1 din CEDO, prevede că orice persoană are dreptul la judecata cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege.

Prin raportare la aceste consideraţii teoretice, în mod corect curtea de apel a reţinut că prin cererea de recuzare supusă analizei se reclamă împrejurări ce ţin de procedura de desfăşurare a procesului la termenul de judecată din 25 februarie 2020, ce a inclus dezbateri şi pronunţări pe cereri de probe şi pe cea a incidentului de suspendare a cauzei, care nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de recuzare prevăzute de art. 41 şi art. 42 din C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, sub un prim aspect, se observă că prin încheierea din 06 martie 2020, curtea de apel a arătat în concret argumentele pentru care instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu a primit cererea de amânare a cauzei, formulată de apărătorului contestatorului, reiterată de mandatarul acestuia, la termenul de judecată din 25 februarie 2020.

Astfel, solicitarea de strigare a pricinii peste rând a intervenit în condiţiile depăşirii momentului procesual reglementat de prevederile art. 215 din C. proc. civ. (text de lege preluat şi dezvoltat de art. 121 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2005, cu modificările şi completările ulterioare), respectiv în timpul şedinţei publice când în faţa instanţei se afla cauza de la poziţia 15 pe lista de şedinţă, iar respingerea cererii de amânare a cauzei s-a produs urmare a inexistenţei unor motive excepţionale şi temeinic justificate, în sensul dispoziţiilor art. 222 din C. proc. civ.

Este necesar a se sublinia că exigenţele unui proces echitabil impun atât soluţionarea sa într-un termen rezonabil, cât şi îndeplinirea de către părţi a propriilor obligaţii, între care se numără şi cele prevăzute de art. 10 din C. proc. civ., care se referă la manifestarea de către părţi de diligenţe în vederea judecării cauzei, urmărirea judecării procesului şi desfăşurarea fără întârziere a acestuia.

Or, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, se constată că măsura de respingere a cererii de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare s-a produs prin raportare la motivele invocate de apărătorul recurentului, dublat de neprezentarea unor dovezi care să le susţină.

Respingerea unei astfel de solicitări reprezintă o prerogativă a judecătorului, acesta fiind îndreptăţit în a dispune, în limitele legii, măsurile procedurale pe care le consideră necesare, fără ca aceasta să poată conduce la concluzia că judecătorul şi-a exprimat deja opinia asupra modului de soluţionare a cauzei sau că există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

În aceleaşi coordonate se situează şi dispoziţia cu privire la respingerea cererii de amânare a cauzei pentru depunerea la dosar a unor înscrisuri apreciate de către recurent ca fiind relevante în soluţionarea cauzei.

Faptul că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a indicat motivele care au determinat respingerea cererii de suspendare, în lipsa unor elemente care să prefigureze modificarea situaţiei reţinute la termenul de judecată din 03 septembrie 2019, nu se constituie într-o circumstanţă de natură să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea acesteia în dezlegarea cauzei, şi, din acest punct de vedere, să reprezinte o încălcare a prevederilor art. 6 din CEDO, astfel cum pretinde recurentul.

Or, nemulţumirea părţii cu privire la desfăşurarea procesului şi măsurile dispuse de instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare şi faptul că recurentului i-a fost respinsă cererea pentru lipsă de apărare şi de suspendare a judecăţii cauzei nu pot echivala cu o antepronunţare în înţelesul art. 42 pct. 1 din C. proc. civ.. Tot astfel, nu rezultă că s-ar fi creat premisele şi aparenţa existenţei unei suspiciuni cu privire la imparţialitatea instanţei, astfel cum pretinde recurentul.

În consecinţă, reţinând că aspectele învederate de recurent nu se constituie în nereguli procedurale concrete, imputabile instanţei şi sancţionate cu nulitatea, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 06 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 06 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2021.