Defamation action: cassation appeal declared null for failing to frame arguments within statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că pârâtul i-a încălcat dreptul la onoare, demnitate, imagine şi viaţă privată, prin publicarea unor articole defăimătoare, însoţite de fotografii, pe pagina de facebook "Comuna Bărcăneşti încotro?" şi să îl oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro, reprezentând daune morale provocate de prejudicierea imaginii acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 58, 70, 75, 252, 253, 1.349, 1.357 şi următoarele C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţie şi art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Ploieşti:

Prin sentinţa civilă nr. 4745 din data de 4 iunie 2018, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 3853 din 21 decembrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul ilicit al faptei pârâtului, materializată în articolele postate pe pagina de facebook "Comuna Barcăneşti încotro?" în perioada noiembrie 2017 - ianuarie 2018 şi l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale. De asemenea, l-a obligat pe pârât să publice hotărârea pe pagina de facebook "Comuna Barcăneşti încotro?", al cărei administrator este, după rămânerea definitivă a acesteia, cu protejarea datelor cu caracter personal.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă:

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 2341 din data de 10 octombrie 2019, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 3853 din data de 21 decembrie 2018 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul B..

Prin cererea iniţială de recurs, formulată în termen legal, la data de 5 noiembrie 2019, recurentul-pârât B., fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în esenţă, a susţinut că nu are parte de un proces echitabil, precum şi că nu i-a fost admisă proba cu interogatoriul numiţilor C., D., A., E., F., G., probă pe care o consideră esenţială pentru aflarea adevărului în acest dosar.

A arătat că declaraţiile martorilor C. şi D. au fost subiective, având în vedere că aceştia au fost menţionaţi de Curtea de Conturi Prahova în raportul de audit efectuat în data de 7 decembrie 2017.

Totodată, a apreciat că sancţiunea luată împotriva sa (1.000 RON daune morale şi cheltuieli de judecată) este una nelegală şi, de asemenea, că nu a fot luat în considerare scopul urmărit prin crearea paginii de facebook "Comuna Bărcăneşti Încotro?", respectiv aceea de informare corectă a cetăţenilor acestei comune.

Prezentând pe larg circumstanţele speţei şi situaţia de fapt, recurentul-pârât a subliniat că nu i-au fost încuviinţate proba cu martori şi proba cu interogatoriul, pe care le consideră esenţiale.

Prin cererea depusă la data de 30 martie 2020, recurentul-pârât a arătat că declară recurs "împotriva încheierii Hotărârii 2341/2019 din data de 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti", prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală/accesorie, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în tot/modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul încuviinţării în principiu a intervenţiei principale/accesorii.

Totodată, a reluat o parte din cele arătate prin prima cerere de recurs, susţinând şi că timp de patru ani a fost hărţuit de primarul A., care, în această etapă procesuală, este reprezentat de avocatul Primăriei Bărcăneşti.

De asemenea, a menţionat că, în cauză, curtea de apel i-a respins ca nefondată calea de atac promovată pentru că nu a scris în întâmpinare ceea ce a susţinut în faţa instanţei.

6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13 ianuarie 2020 şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 6.

Prin decizia nr. 940 din data de 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 2341 din data de 10 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 12 august 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS, aflată la dosar.

Prin rezoluţia din data de 10 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reţinându-se că procedurile de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. au fost efectuate de către secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că, în opinia raportorului, părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, iar calea de atac este legal timbrată.

În ceea ce priveşte recursul depus la data de 5 noiembrie 2019, raportorul a constatat că acesta este depus în termen legal, iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Raportat la cerinţa impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reţinut că recurentul-pârât nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, iar intimatul-reclamant, prin întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului apreciind că susţinerile părţii adverse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la cererea de recurs depusă la data de 30 martie 2020, raportorul a constatat că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. civ., însă nu este semnată şi este depusă cu depăşirea termenului legal; cu privire la această cerere de recurs, intimatul-reclamant a invocat excepţia tardivităţii şi a nulităţii.

Prin urmare, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că, în speţă, ceea de-a doua cerere de recurs formulată de recurentul-pârât nu îndeplineşte condiţia de formă reglementată de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. şi, în măsura în care nu va fi complinită lipsa semnăturii, este incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

De asemenea, a apreciat că împrejurarea depunerii acestei cereri cu depăşirea termenului legal, nu este de natură a atrage incidenţa excepţiei tardivităţii recursului, întrucât hotărârea pronunţată de către curtea de apel a fost recurată în termenul prevăzut de lege, prin prima cerere de recurs formulată de către parte, la data de 5 noiembrie 2019.

În ceea ce priveşte cerinţa motivării recursului, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că în speţă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 C. proc. civ., având în vedere că, prin cererea iniţială de recurs, recurentul-pârât nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar motivele de recurs susţinute prin cea de a doua cerere nu au fost formulate în termen legal şi nici nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Completul de filtru nr. C2, prin rezoluţia din data de 16 noiembrie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 1 februarie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 9 martie 2021, în camera de consiliu, fără citare părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, completul anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, prin cererea iniţială de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurentul-pârât, făcând o prezentare detaliată a situaţiei de fapt şi a circumstanţelor cauzei, în esenţă, a invocat nerespectarea dreptului la un proces echitabil, susţinând că nu i-a fost încuviinţată proba cu interogatoriul, pe care o apreciază esenţială în cauză, că martorii audiaţi au fost subiectivi, precum şi că nu a fost avut în vedere scopul pentru care a fost creată pagina de facebook "Comuna Bărcăneşti Încotro?".

Or, aspectele care vizează situaţia de fapt a speţei nu pot face obiectul analizei în această cale extraordinară de atacat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt ori la modificarea celei deja reţinute.

Totodată, instanţei de recurs nu îi este permisă o reapreciere a probelor, aceste aspecte nevizând legalitatea hotărârii atacate şi, prin urmare, nu pot fi circumscrise vreuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurentul-pârât nu reprezintă critici concrete şi veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte criticile aduse prin cererea de recurs depusă la data de 30 martie 2020 (conform datei menţionate pe plicul aflat la dosarul secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), Înalta Curte reţine că acestea au fost formulate cu depăşirea termenului legal [comunicarea deciziei recurate către recurentul-pârât s-a realizat la data de 21 noiembrie 2019, iar termenul de declarare şi motivare a recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 decembrie 2019, în raport de art. 485 alin. (1) C. proc. civ..], fiind, astfel, incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 489 alin. (1) din cod.

Aşa fiind, cum recurentul-pârât nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar cererea formulată la data de 30 martie 2020 a fost depusă cu depăşirea termenului legal şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2341 din data de 10 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2021.