Debtor's enforcement challenge assigned to Timișoara Court as exclusive jurisdictional venue based on debtor's domicile; Galați declination overruled.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Timișoara Court (Judecătoria Timișoara), favoring that court's prior declination; the Galați Court's declination remains overruled, with the Timișoara Court to hear the debtor's challenge to enforcement. The dispute arose from a debtor's challenge (contestație la executare) against forced execution (including a garnishment order) in enforcement file no. 889/2018, seeking annulment of all execution acts, annulment of the garnishment notice, and restitution of enforcement, based on alleged prescription of the right to enforce and the creditor's lack of creditor status. The decisive legal basis was Articles 651(1) and 714(1) of the Civil Procedure Code, which establish exclusive territorial jurisdiction for enforcement courts based on the debtor's domicile or seat at the time the enforcement body was seized; the Court held that the debtor's effective domicile, as evidenced by enforcement records showing employment with a company in Giroc, Timiș County, lay within the Timișoara Court's jurisdiction, and that competence is a matter of public order under Article 129(2) points 2 and 3, with domicile defined by Article 87 of the Civil Code as the place of principal establishment.
Legislator headnote
AI generatedart. 714 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ; Debtor's enforcement challenge assigned to Timișoara Court as exclusive jurisdictional venue based on debtor's domicile; Galați declination overruled: Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 714 C. proc. civ., competenţa soluţionării contestaţiilor la executare aparţine instanţei de executare. De asemenea, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţii se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 25.02.2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executare împotriva executării silite realizate în dosarul de executare nr. 889/2018 al BEJ C. solicitând anularea tuturor formelor de executare, anularea adresei de înfiinţare a popririi, întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, în fapt, contestatoarea a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită, lipsa calităţii de creditor al B..
În drept, a invocat dispoziţiile art. 712, 706-707 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 4714 din 7 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 714 C. proc. civ., competenţa soluţionării contestaţiilor la executare aparţine instanţei de executare. De asemenea, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţii se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului.
S-a arătat că în speţă, deşi potrivit cărţii de identitate debitoarea avea domiciliul legal în judeţ Galaţi, aceasta avea domiciliul efectiv în comuna Giroc, judeţ Timiş.
Aspectele legate de domiciliul efectiv al debitoarei, la data încuviinţării cererii de executare silită, s-a reţinut că rezultă şi din verificările efectuate de executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare, aceasta fiind angajata societăţii D. S.R.L., cu sediul în judeţ Timiş, sat Giroc, comuna Giroc, astfel că s-a arătat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Timişoara.
Prin sentinţa nr. 13304 din 26 noiembrie 2020, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Galaţi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că la data sesizării organului de executare, anume 10 decembrie 2018, debitoarea nu avea reşedinţa activă pe raza judeţului Timiş, singura adresă cu care aceasta figura în baza de date fiind cea de domiciliu, din municipiul Galaţi, str. x, jud. Galaţi, astfel cum reiese din verificările DEPABD. De altfel, din anul 2010 şi până în 18 septembrie 2020, debitoarea A. nu a figurat în evidenţele DEPABD ca având reşedinţa în judeţul Timiş.
Având în vedere că dispoziţiile legale anterior menţionate instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul sau sediul debitorul, precum şi faptul că debitoarea contestatoare domiciliază în municipiul Galaţi, instanţa a constatat că în cauza de faţă instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Galaţi.
În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 25.02.2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executare împotriva executării silite realizate în dosarul de executare nr. 889/2018 al BEJ C. solicitând anularea tuturor formelor de executare, anularea adresei de înfiinţare a popririi, întoarcerea executării silite.
Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:
"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Competenţa stabilită prin art. 651 C. proc. civ. este de ordine publică, în condiţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.
Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare".
Întrucât potrivit actelor de la dosar domiciliul efectiv al contestatoarei se afla în judeţul Timiş, din verificările efectuate de executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare, aceasta fiind angajata societăţii D. S.R.L., cu sediul în judeţ Timiş, sat Giroc, comuna Giroc, Înalta Curte constată că în cauză competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Timişoara, instanţă ce a şi dispus încuviinţarea executării silite prin încheierea nr. 178 din 10 ianuarie 2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.