Lack of active procedural standing for cohabitant challenging inheritance certificate without proprietary interest

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 10 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. x/2014, emis de Biroul Notarului Public C. de pe urma defunctului D..

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1134 C. civ. şi pe cele ale art. 120 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin sentinţa nr. 2004 din 12 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 77 A din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2004 din 12 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 77 A din 20 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A..

În susţinerea criticilor încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat că instanţa de apel a ignorat motivele invocate în cererea de apel, în cererea de chemare în judecată şi în răspunsurile la întâmpinările pârâtei, prin care a arătat argumentele pentru care a formulat acţiunea şi care îi conferă calitate procesuală activă în cauză.

Recurenta a afirmat că nu a pretins că are calitatea de moştenitor şi că i se cuvin bunurile ce au aparţinut defunctului D. în considerarea calităţii sale de concubină a acestuia, ci a formulat acţiunea în baza art. 1134 C. civ., întrucât a contribuit financiar la achiziţionarea bunurilor în perioada convieţuirii cu acesta, aspect ce a fost ignorat de instanţa de apel. În acest sens, a susţinut că, prin contribuţia efectivă la dobândirea unor bunuri din masa succesorală, cuprinse în certificatul de moştenitor nr. x/2014, a dobândit calitate procesuală activă, potrivit art. 1134 C. civ.

A criticat decizia recurată din perspectiva faptului că instanţa de apel a apreciat că nu au relevanţă actele recurentei de acceptare a moştenirii, fără a examina contextul în care acestea au fost invocate. Expunerea din apel, referitoare la actele de acceptare a moştenirii a fost făcută şi ca un răspuns la motivele eronate reţinute de instanţa de fond în sentinţă, iar nu ca o susţinere a cererii de chemare în judecată sau a apelului.

Argumentele Tribunalului Bucureşti din cuprinsul sentinţei, substituite de motivarea Curţii de Apel, confirmă afirmaţiile recurentei cu privire la incorecta motivare a instanţei de fond. Faptul că instanţa de apel a apreciat că, prioritar, instanţa de fond trebuia să stabilească calitatea recurentei de moştenitor, iar ulterior să verifice dacă dreptul de opţiune succesorală a fost exercitat în scopul acceptării succesiunii, semnifică faptul că cererea de apel este fondată, iar soluţia corectă pe care Curtea trebuia să o adopte era aceea de anulare a sentinţei şi de trimitere a cauzei, spre rejudecare, la tribunal.

5. Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procedura de filtru

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 2 iulie 2020, fiind repartizată, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, a cărui întocmire s-a dispus prin rezoluţia din 15 iulie 2020, s-a reţinut că recursul este formulat în termenul legal şi legal timbrat, iar motivele de recurs pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 4 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Examinând recursul din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin criticile subsumate acestui caz de casare, recurenta a susţinut că instanţa de apel a ignorat motivele invocate în cererea de apel, în cererea de chemare în judecată şi în răspunsurile la întâmpinările pârâtei, prin care a arătat care este raţiunea pentru care a formulat acţiunea şi împrejurările care îi conferă calitate procesuală activă. Recurenta a învederat că expunerea din apel, referitoare la actele de acceptare a moştenirii a fost făcută de aceasta ca un răspuns la motivele eronate reţinute de instanţa de fond în sentinţă, iar nu pentru a susţine cererea de chemare în judecată sau apelul.

Prin faptul că instanţa de apel a substituit motivarea sentinţei, recurenta a considerat că a fost confirmată incorecta expunere a considerentelor de către tribunal, care trebuia să stabilească, prioritar, calitatea sa de moştenitor şi, ulterior, să verifice dacă dreptul de opţiune succesorală a fost exercitat în sensul acceptării moştenirii.

Înalta Curte constată că, pentru a se putea reţine aplicabilitatea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Aceste ipoteze, enumerate de textul legal evocat, pe care recurenta şi-a întemeiat recursul, nu sunt incidente în cauză.

În cauză, recurenta a învestit instanţa de fond cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. x/2014, emis de pe urma defunctului D., în favoarea pârâtei B..

Prin sentinţa nr. 2004 din 12 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Recurenta a formulat apel împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o, din perspectiva modalităţii de soluţionare a acţiunii civile pe cale de excepţie, reclamând faptul că, în mod greşit nu s-a reţinut de către instanţa de fond acceptarea tacită a succesiunii defunctului şi faptele care confirmă această acceptare, prin toate acţiunile întreprinse îndeplinindu-şi toate obligaţiile ce decurg din calitatea sa de moştenitor, în sensul prevederilor art. 689 C. civ.

Curtea, analizând legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond, şi, implicit, a considerentelor pe care aceasta este fundamentată, rejudecând în fapt şi în drept ceea ce recurenta a înţeles să critice în apel, a constatat că hotărârea de respingere a cererii de chemare în judecată, pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâtă, este corectă.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel a argumentat motivele pentru care a confirmat soluţia tribunalului, din perspectiva respingerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa calităţii procesuale active.

Astfel, Curtea a reţinut în considerente că, pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor este necesar ca reclamantul să indice care este dreptul său vătămat prin eliberarea acestui înscris. Constatând că, din modalitatea de formulare a acţiunii, rezultă că recurenta a pretins că are calitatea de moştenitor, fără a invoca un drept propriu de proprietate sau de coproprietate cu defunctul asupra bunurilor care compun masa succesorală, instanţa de apel, examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la hotărârea primei instanţe, a apreciat că recurenta "nu justifică calitatea procesuală activă, întrucât nu pretinde un drept propriu asupra bunurilor succesiunii şi nici nu are calitatea de succesibil al defunctului", iar dispoziţiile legale în materia devoluţiunii legale şi testamentare a moştenirii nu atribuie concubinului defunctului calitatea de moştenitor legal (pag. 5 a deciziei Curţii de Apel Bucureşti).

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte nu poate reţine că instanţa de apel a ignorat susţinerile recurentei din cuprinsul cererilor de chemare în judecată şi de apel depuse în cauză sau apărările invocate în răspunsurile la întâmpinările pârâtei, de vreme ce acestea cuprind aserţiuni referitoare la calitatea sa procesuală activă şi la motivele de fapt pentru care a solicitat anularea certificatului de moştenitor, care au constituit obiect de analiză în calea ordinară de atac.

Substituirea, de către instanţa de apel a considerentelor tribunalului, cu privire la calitatea procesuală activă a recurentei nu era de natură să atragă pronunţarea unei alte soluţii faţă de cea adoptată la fond, întrucât, astfel cum s-a arătat, Curtea, în controlul de legalitate şi temeinicie exercitat asupra sentinţei, a confirmat hotărârea primei instanţe.

Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată în acord cu dispoziţiile art. 477 C. proc. civ., care restrâng judecata instanţei de apel la limitele fixate de apelant prin cererea de apel şi la soluţiile dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Or, având în vedere că, în speţă, soluţia apelată a fost dată pe cale de excepţie, nefiind dezlegat raportul juridic litigios, pronunţarea instanţei de apel se putea face, în acest caz, prin verificarea temeiniciei şi legalităţii excepţiei reţinute de prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, concluzionând asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl respingă, ca nefondat.

6.1 Examinând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Subsumat acestui caz de casare, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că a pretins că are calitatea de moştenitor şi că i se cuvin bunurile defunctului, în calitatea sa de concubină a acestuia, de vreme ce acţiunea a fost formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 1134 C. civ. şi în raport de contribuţia sa financiară la achiziţionarea bunurilor în perioada în care a convieţuit cu defunctul, aspect ignorat de instanţa de apel.

Decizia a fost criticată şi din perspectiva faptului că instanţa de apel a apreciat că nu au relevanţă actele recurentei de acceptare a moştenirii, fără examinarea contextului în care acestea au fost menţionate.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu sunt fondate.

Astfel, din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de apel a constatat că ceea ce a dedus judecăţii recurenta este o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1134 C. civ., care reglementează dreptul persoanelor vătămate în drepturile lor, prin eliberarea certificatul de moştenitor, să solicite instanţei constatarea sau, după caz, declararea nulităţii acestuia şi stabilirea drepturilor lor conform legii.

Reţinând că, potrivit prevederilor textului legal anterior enunţat, în acţiunea întemeiată pe art. 1134 C. civ. are calitate procesuală activă numai persoana care, prin emiterea acestuia a suferit o vătămare în drepturile sale, Curtea a stabilit că este necesar ca reclamantul să indice care este dreptul ce i-a fost încălcat.

Pornind de la această premisă, Curtea a apreciat că, prin susţinerile sale, recurenta a arătat că i se cuvin bunurile defunctului, întrucât a fost concubina acestuia, printr-o astfel de afirmaţie considerându-se moştenitoarea sa.

Concluzionând astfel, instanţa de apel a procedat, în baza art. 476 C. proc. civ., la soluţionarea apelului în limitele învestirii sale şi în raport de soluţia pronunţată de prima instanţă, verificând, prioritar, îndeplinirea condiţiilor necesare pentru introducerea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 1134 C. civ.

În acest sens, Curtea, coroborând aceste prevederi legale cu cele cuprinse în Cartea a IV-a din C. civ. ("Despre moştenire şi liberalităţi") şi raportându-le la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în cauză, a stabilit că recurenta nu are calitatea de moştenitoare a defunctului, din această cauză nejustificând legitimare procesuală activă.

Înalta Curte constată că aceste aprecieri ale instanţei de apel au fost în mod judicios reţinute, de vreme ce C. civ. stabileşte, la art. 962, că, pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct, prin testament; prin art. 963 alin. (1) din acelaşi cod sunt enumerate persoanele care au vocaţie la moştenire, acestea fiind soţul supravieţuitor şi rudele defunctului (descendenţii, ascendenţii şi colateralii acestuia, după caz).

Or, recurenta nu face parte din categoriile enunţate, din afirmaţiile sale rezultând că a fost concubina defunctului, calitate pentru care dispoziţiile în materie nu prevăd un drept legal de succesiune.

De vreme ce nu poate fi reţinută calitatea recurentei de moştenitoare a defunctului, astfel cum corect a observat instanţa de apel, o eventuală analiză a actelor de acceptare a moştenirii făcute de aceasta este irelevantă în soluţionarea cauzei, recurenta nejustificând calitatea procesuală activă pentru formularea unei acţiuni pe temeiul art. 1134 C. civ.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 77 din 20 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 77 din 20 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.