Competence of the court that authorized enforcement to hear execution objections despite debtor's domicile in another district

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 30.01.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice i-a chemat în judecată pe intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., solicitând instanţei:

- admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de K. în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea contestaţiei la executare;

- admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiilor emise în acelaşi dosar de executare la data de 08.01.2020, anularea executării silite înseşi şi a încheierilor de încuviinţare a executării silite nr. 6577/14.11.2019 din dosarul nr. x/2019 şi nr. 6860/29.11.2019 din dosarul nr. x/2019 ale Judecătoriei Oradea;

- admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 2179 din 10 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II -a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în materia executării silite, poate fi instanţă de executare instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul sau sediul oricărui debitor obligat prin titlul executoriu, iar determinarea acestei instanţe se realizează, în concret, în funcţie de modalitatea în care organul de executare, la solicitarea creditorului, înţelege să îşi exercite dreptul de opţiune în raport de instanţele deopotrivă competente, prin înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul uneia dintre aceste instanţe.

A fost avută în vedere şi calitatea creditorilor de judecători în cadrul Judecătoriei Oradea, respectiv Tribunalului Bihor, arătându-se că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Raportând dispoziţiile legale anterior redate la circumstanţele speţei, instanţa a reţinut că intimaţii creditori şi-au manifestat opţiunea rezultând din dispoziţiile art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi au învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitori. Însă, această opţiune a creditorilor, în opinia instanţei, contravine dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul, instanţa a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului. Aşadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al K. creditorul este reclamant în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. În consecinţă, s-a arătat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Aşadar, creditorii din prezenta cauză, deşi au învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Prin urmare, văzând opţiunea creditorilor în sensul determinării Curţii de Apel Oradea ca reper pentru aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat judecarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, judecătorie ce se află în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea.

Prin încheierea nr. 2098 din 29 octombrie 2020, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

S-a arătat că în cauză nu se pune problema incidenţei art. 112 sau art. 127 C. proc. civ., întrucât contestaţia la executare a fost formulată doar de către debitorul Ministerul Finanţelor Publice şi a fost adresată unei instanţe fără o legătură relevantă prin prisma art. 127 C. proc. civ. cu creditorii, judecători la instanţe din circumscripţia Curţii de Apel Oradea.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 30.01.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice i-a chemat în judecată pe intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., solicitând instanţei admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de K. în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiilor emise în acelaşi dosar de executare la data de 08.01.2020, anularea executării silite înseşi şi a încheierilor de încuviinţare a executării silite nr. 6577/14.11.2019 din dosarul nr. x/2019 şi nr. 6860/29.11.2019 din dosarul nr. x/2019 ale Judecătoriei Oradea; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauza pendinte, se constată că Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 6577/14.11.2019 dată în dosarul nr. x/2019, a încuviinţat, la cererea intimaţilor, executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2019 al K. împotriva debitorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice.

Prin urmare, din perspectiva exigenţelor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Oradea, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ci a înţeles să sesizeze în mod eronat instanţa de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care a încuviinţat executarea.

Aşadar, Înalta Curte constată că sesizarea Judecătoriei Alba Iulia pe calea declinării de competenţă nu are nicio justificare în cadrul legal care interesează această materie, opţiunea pentru menţionata judecătorie fiind făcută de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu neobservarea cerinţelor şi scopului normei înscrise în art. 127 din C. proc. civ.

Totodată, ţinând seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competenţă este aceea de a stabili instanţa căreia legea îi conferă competenţe de soluţionare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speţă, Judecătoria Oradea este instanţa de executare şi, în consecinţă, aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.