Criminal liability for moral damages quantification in civil delictual cases: proportionality and fairness criteria under domestic law and ECHR jurisprudence

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. x/2017, prin declinarea competenţei de către Judecătoria Sibiu, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. S.A. (C. SA), obligarea acestora în solidar la plata daunelor morale în suma de 1.089.500 RON pentru suferinţele cauzate de accidentul din 21.01.2016 precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, faţă de dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi art. 55 din Legea nr. 136/1995.

Pârâta C. S.A., a depus întâmpinare solicitând în principal: respingerea cererii de chemare în judecată şi în subsidiar: admiterea în parte, a cererii de chemare în judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Sibiu:

Prin sentinţa civilă nr. 102/2019, Tribunalul Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intervenientul forţat B. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acesta şi l-a obligat pe reclamant să plătească intervenientului forţat suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, prin reducerea onorariului avocaţial.

A admis în parte acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta C. S.A, şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale. A respins celelalte cereri.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia:

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul şi pârâta.

Prin apelul formulat, reclamantul A. a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 1.089.500 RON, daune morale, şi înlăturarea obligaţiei reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată.

Prin apelul formulat, pârâta C. S.A. a solicitat schimbarea în parte a sentinţei primei instanţe, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale.

Prin decizia nr. 1556 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a I civilă a admis apelurile declarate de reclamantul A. şi pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 102/2019, pronunţată de Tribunalul Sibiu. A schimbat în parte sentinţa atacată, sub aspectul cheltuielilor de judecată şi a cuantumului despăgubirilor, şi, rejudecând în aceste limite: a redus la suma de 40.000 RON cuantumul daunelor morale la care a fost obligată pârâta în favoarea reclamantului.

A fost înlăturată obligaţia reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientului forţat B..

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea în parte a deciziei recurate, reţinerea spre judecare şi pe cale de consecinţa admiterii în totalitate a apelului, în sensul modificării sentinţei civile nr. 102/2019 şi admiterii acţiunii cu obligarea la plata daunelor morale în sumă de 1.089.500 RON pentru suferinţele cauzate de accidentul din 22.01.2016 şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Criticile aduse hotărâri instanţei de apel vizează în esenţa următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, reclamantul a susţinut ca instanţa de apel în mod greşit a respins apelul reclamantului şi a admis apelul intimatei, considerând că daunele de 40.000 RON ar reprezenta o reparaţie morală pentru suferinţele de ordin psihic în condiţiile în care instanţa de apel a fost învestită cu analizarea cuantumului daunelor morale acordate, menţionându-se faptul ca acestea trebuiau să privească starea reclamantului imediat după accident în primul rând şi doar în subsidiar rezultatele care se percep la acest moment. Or instanţa de apel plecând de la ideea că a mai existat un litigiu între părţi cu privire la daunele materiale, a considerat că toată suferinţa reclamantului este doar cea de după 2017 şi s-a raportat doar la existenţa sau inexistenţa disfuncţionalităţii sexuale şi la starea psihică actuală.

Or, susţine reclamantul instanţa de apel ar fi trebuit să se aplece asupra tuturor actelor din dosar, şi nu în ultimul rând asupra celor medicale, care fac dovada fracturii coloanei vertebrale la nivelul vertebrei C2 şi zdrobirea inelului intervertebral C5- C6 şi care dovedesc faptul că reclamantul a suferit atât fizic, cât şi psihic pe toată perioada, acesta urmând pentru afecţiunile sale tratamente medicamentoase şi programe recuperatorii şi în prezent.

De asemenea reclamantul a arătat ca pentru a respecta decizia de speţă nr. 2431/29.10.2015 pronunţată în recurs de secţia Civilă a I a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel trebuia sa analizeze împrejurările concrete ale cauzei, intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate pe toată perioada de la accident până în prezent.

În acest sens se mai arata ca instanţa de apel, pe de-o parte, ţine cont de necriticarea expertizei de către reclamant, dar pe de altă parte nu a considerat că pentru admiterea apelului intimatei-pârâte ar fi fost necesară contestarea expertizei psihologice, şi a redus suma acordată cu acest titlu de la 80.000 RON la 40.000 RON;

Din perspectiva celor expuse reclamantul învederează ca instanţa de apel nu a analizat toate motivele invocate în apel

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat şi depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A fost invocată şi excepţia nulităţii (luând în considerare prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.) recursului declarat de reclamant, intimata învederând că motivele invocate de acesta nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 15 decembrie 2020 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1556 din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 16 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), indicat, de reclamant ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine, că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că obiectul dedus judecaţii vizează acţiunea în răspundere civilă delictuală şi obligarea pârâtei societate de asigurare la plata daunelor morale în sumă de 1.089.500 RON pentru suferinţele cauzate de accidentul din 21.01.2016 în urma căruia reclamantul a suferit numeroase leziuni traumatice care, potrivit expertizei medico-legale efectuată la IML Cluj Napoca, au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale.

Dispoziţiile art. 1391 C. civ., ce reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial prevăd că ", în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

De asemenea, dispoziţiile art. 50 lit. f) din Norma 23/2014 prevăd că daunele morale în cazul vătămării corporale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, Înalta Curte reţine că instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte.

De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să aibă numai un caracter pur simbolic,si nici sa devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care persoanele le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Or,despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete, relaţiile afective), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc de îmbogăţire a victimei.

Pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-a îndurat, sau eventual mai trebuie să le îndure persoana păgubită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când acordă despăgubiri morale procedează la o apreciere a circumstanţelor particulare ale cauzei, la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulaţie, precum şi la consecinţele negative pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa particulară.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte şi, la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că instanţa de apel în cuantificarea daunelor morale nu s-a raportat la criteriile enunţate, în condiţiile în care aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, s-a apreciat că "pe baza probelor administrate,.. " un cuantum al prejudiciului moral de 80.000 RON este disproporţionat în raport cu natura valorilor lezate", fiind reţinute alte aspecte şi anume că " reclamantul şi-a recuperat daunele materiale produse prin accidentul rutier, aspect afirmat de acesta în motivele de apel şi necontestat pe pârâtă"".., că ". faţă de prejudiciul moral suferit de reclamant, Curtea constată că obligarea pârâtei la plata unei sume de 40.000 RON reprezintă o justă reparaţie pentru acest prejudiciu cauzat reclamantului prin accidentul rutier din 22.01.2016, reprezentând o satisfacţie echitabilă acordată reclamantului pentru lezarea valorilor nepatrimoniale". Or, în condiţiile în care instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor legale enunţate şi respectiv criteriilor ce se degajă din jurisprudenţa naţională şi respectiv principiilor ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ce priveşte acordarea daunelor morale în materie, în respectarea unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubirile morale acordate şi dauna suferită, Înalta Curte reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a admite în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1556 din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, urmând ca în rejudecare instanţa de apel să analizeze cauza din perspectiva celor expuse şi în raport de motivele de apel invocate de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1556 din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.