Vindication action deemed moot after claimant regained possession during proceedings, rendering the request for specific performance obsolete

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată, la 12.12.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Judecătoriei Braşov, secţia civilă, reclamanta Banca Naţională a României a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina acesteia obligaţia de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr. x şi terenul aferent, care fac parte din imobilul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 43, înscris în cartea funciară nr. x, provenită din conversia cărţii funciare nr. x Braşov, precum şi obligaţia de a achita cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentinţa nr. 10479 din 27 octombrie 2017, Judecătoria Braşov, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă, în raport de valoarea obiectului acţiunii.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.

Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 78/S din 16 aprilie 2018, a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Banca Naţională a României.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către reclamantă.

3. Hotărârea pronunţată în ape.

Prin decizia civilă nr. 1513/Ap din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs reclamanta Banca Naţională a României.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au incidenţă asupra obiectului şi cauzei deduse judecăţii în prezentul litigiu, în care se solicită compararea titlurilor de proprietate, respectiv al reclamantei, titlu care datează din 1927 şi cel al pârâtei, din 1996.

S-a susţinut că obiectul pricinii nu se referă la o preluare abuzivă din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar Decizia RIL nr. 33/2008 nu este incidenţă în speţă, raportat la situaţia concretă a imobilului.

În mod eronat instanţa de apel nu a valorificat efectele juridice produse de următoarele hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 6450/2007, nr. 13408/2013, nr. 10180/2013 şi decizia nr. 714/2005.

S-a mai invocat incompatibilitatea judecătorului de la fond şi faptul că sentinţa dată la fondul cauzei este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate de intimaţi.

În cauză, intimaţii Municipiul Braşov prin Primar, A., Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.R.L. Braşov au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

6. Procedura de filtru şi procedura derulată în recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26 martie 2020, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la 25 iunie 2020.

Prin încheierea de şedinţă din 05.11.2021, instanţa de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. C. S.R.L., fiind reţinute dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. care reglementează posibilitatea formulării cererii de intervenţie principală numai în faţa instanţei de fond sau, cu acordul ambelor părţi litigante, şi în apel şi, întrucât, aceste cerinţe nu au7 fost întrunite, s-a reţinut că cererea de intervenţie în interes propriu nu poate fi formulată în recursul de faţă.

La acelaşi termen de judecată, 05.11.2021, faţă de istoricul rezultat din înscrisurile depuse, de recurentă, la dosar, la interpelarea instanţei de recurs, reprezentantul recurentei-reclamante a arătat că, încă din luna iulie 2017, Banca Naţională a României a redobândit posesia asupra imobilului litigios şi se comportă ca un proprietar, împrejurare faţă de care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii civile.

Aceeaşi poziţie procesuală a fost susţinută de recurenta-reclamantă şi la termenul de judecată din 11.02.2021, în cuprinsul notelor scrise, formulate prin reprezentanţii săi legale, prin care a susţinut excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii civile, ocazie cu care a învederat aceleaşi aspecte referitoare la redobândirea posesiei şi a tuturor atributelor dreptului de proprietate asupra întregului imobil litigios. În contextul evocat, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor, excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată de recurentă, precum şi excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.,

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la caracterul şi efectele juridice pe care le reclamă excepţiile formulate în cauză, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia privind rămânerea fără obiect a acţiunii în revendicare, excepţie care deşi se vădeşte a fi întemeiată, efectul reţinerii acesteia nu va determina la casarea deciziei recurate, această soluţie fiind ineficientă. Aşadar, soluţia ce se va impune va fi cea de respingere a recursului reclamantei, pentru considerentele care urmează şi care vor substitui motivarea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/197, la data de 12.12.2016, pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanta Banca Naţională a României a chemat în judecată pârâta A., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care pârâta să fie obligată de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr. x şi terenul aferent, care fac parte din imobilul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 43, înscris în cartea funciară nr. x, provenită din conversia cărţii funciare nr. x Braşov.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 563 noul C. civ., potrivit cărora "proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul."

Este cunoscut că, prin intermediul acţiunii în revendicare, cel care se pretinde proprietarul unui bun individual determinant şi care a pierdut posesia urmăreşte stabilirea dreptului de proprietate şi redobândirea posesiei bunului de la cel care îl stăpâneşte fără a fi proprietar.

În cadrul prezentului demers judiciar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr. x şi terenul aferent, identificat la adresa din municipiul Braşov, strada x, nr. 43, însă ulterior promovării acţiunii de faţă, recurenta-reclamantă a arătat că, la 06.07.2017, a redobândit posesia bunului litigios, fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire între D., în calitate de lichidator judiciar al E. S.A. şi Banca Naţională a României, în care s-a consemnat predarea şi, respectiv, primirea în posesie, de către reclamantă, a imobilul litigios, ocazie cu care s-a procedat şi la predarea cheilor de acces la imobil.

Faţă de împrejurarea survenită în legătură cu imobilul care face obiectul cererii de chemare în judecată, urmează ca soluţia dispusă în cauză, respectiv cea de respingere a acţiunii în revendicare, să fie menţinută, având în vedere că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, întrucât bunul care formează obiectul acţiunii - în accepţiunea de prestaţie efectivă urmărită prin demersul judiciar declanşat - se află, în prezent, în posesia reclamantei, această operaţiune referitoare la intrarea in stăpânirea imobilului litigios având loc în timpul derulării procedurii în primă instanţă.

Cum obiectul acţiunii civile (ca element al acţiunii civile înseşi), ce constă în pretenţia concretă dedusă judecăţii, constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, ce se impune a fi verificat pe întreg parcursul procesului, inclusiv în recurs şi cum bunul litigios se află, în prezent, în posesia reclamantei Banca Naţională a României, iar finalitatea urmărită prin cererea în revendicare, anume redobândirea posesiei, ca stare de fapt, nu mai poate fi atinsă, urmează a se reţine că acţiunea dedusă judecăţii a rămas fără obiect.

Întrucât analiza acţiunii în revendicare din perspectiva condiţiilor de exercitare a acesteia, expusă în cuprinsul prezentei decizii, determină prin ea însăşi (per se) respingerea recursului formulat în cauză de reclamantă, nu vor mai fi analizate celelalte excepţii şi nici criticile recurentei din memoriul de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Banca Naţională a României împotriva deciziei nr. 1513/Ap din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.