Revision for contradictory decisions barred by absence of substantive merit and expiration of peremptory filing deadline

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recurenţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că decizia atacată este potrivnică sentinţelor definitive nr. 3083/1 04 2005 şi 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere ca nefondate a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 3083/01.04.2005 instanţa a dispus:

"Ia act de renunţarea la drept a reclamanţilor. Respinge cererea formulată de reclamanţii C. şi D., (...) în contradictoriu cu pârâţii A., B. (...). Definitivă.

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 3084/01.04.2005, instanţa a dispus:

"Ia act de renunţarea la drept a reclamanţilor. Respinge cererea formulată de reclamanţii C. şi D., (...) în contradictoriu cu pârâţii A., B. (...). Definitivă.

Prin urmare, s-a stabilit definitiv că s-a stins dreptul reclamantelor de a invoca nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28.02.2002 şi nr. y/07.03.2002.

Cu toate acestea, prin decizia nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, invocate în recurs, recunoscând din nou dreptul reclamantelor de a invoca nulitatea acestor contracte.

Revizuienţii consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind incidenţa acestui motiv de revizuire, întrucât:

- a fost evocat fondul de către instanţa de recurs, excepţiile menţionate nefiind respinse ca tardive, inadmisibile sau din alte motive care nu presupun analiza fondului excepţiei;

- există hotărâri potrivnice întrucât, respingând excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre potrivnică de vreme ce a recunoscut întoarcerea dreptului litigios la reclamantele C. şi D., deşi dreptul se stinsese la data rămânerii definitive a sentinţelor civile nr. 3083/1 04 2005 şi 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1. Faptul că, ulterior rămânerii definitive a acestor hotărâri, s-a dispus rezoluţiunea contractului de cesiune a drepturilor litigioase încheiat între reclamantele C. şi D. şi cesionarii E., pentru neplata preţului, nu poate avea ca efect şi restituirea unui drept care nu mai exista la momentul rezoluţiunii;

- în cauzele potrivnice calitatea de reclamante au avut-o C. şi D., iar contestatorii A., B. au avut calitatea de pârâţi, obiectul cauzelor fiind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28 02 2002 şi 592/7 03 2002 şi revendicare.

La data de 08 ianuarie 2021 aceeaşi contestatori au depus o altă cerere de revizuire împotriva aceleaşi decizii, decizia nr. 2492/19 11 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., în care au invocat contrarietatea cu decizia nr. 786/7 06 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în acelaşi dosar, dar şi cu sentinţele definitive nr. 3083/1 04 2005 şi nr. 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1.

Intimatele C. şi D. au formulat întâmpinare, atât prin mandatar, cât şi prin avocat, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.. Astfel, hotărârile pretins potrivnice nu sunt ambele soluţionate fie pe fond, fie pe excepţie, nu sunt pronunţate în aceeaşi pricină, reclamanţii fiind diferiţi, iar în al doilea proces s-a antamat autoritatea de lucru judecat. Pe fond, intimatele au considerat că cererea de revizuire este nefondată.

Intimata S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal, ca inadmisibilă şi intrată sub autoritate de lucru judecat, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii s-a adus mai multe argumente:

- neîndeplinirea cerinţelor art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. deoarece decizia nr. 2492/19.11.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei revizuire se cere, nu evocă fondul, dat fiind că prin aceasta s-a dispus respingerea recursurilor tuturor părţilor din proces şi respingerea unor excepţii care mai fuseseră ridicate în dosar şi respinse pentru motive care nu ţin de evocarea fondului;

- neîndeplinirea cerinţelor pct. 7 al art. 322 din vechiul C. proc. civ., deoarece nu există hotărâri potrivnice, fiind ncesar ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale ori pe fond, condiţie care nu este îndeplinită în speţă, de vreme ce sentinţele sunt pronunţate ca urmare a renunţării la judecată şi la drept, în timp ce în prezentul dosar decizia instanţei de recurs menţine decizia instanţei de apel care a fost dată pe fondul pricinii;

- deoarece revizuenţii au solicitat anularea hotărârii atacate, nu anularea parţială a deciziei numai în ceea ce priveşte admiterea excepţiilor;

- nu există "hotărâri definitive potrivnice" date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, de vreme ce în partea din dispozitiv supusă revizuirii, instanţa de recurs s-a pronunţat doar asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor Porn şi a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, pe când în sentinţele definitive din anul 2005, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor excepţii, ci a luat act de cererile de renunţare.

A fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii procedurale având în vedere că soţii Stan au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor Porn şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase şi ca motiv de revizuire, în mod vădit inadmisibil şi cu înfrângerea autorităţii de lucru judecat a sentinţei primei instanţe. Din acest considerent se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei Tribunalului Covasna nr. 231/9.03.2017 şi a deciziei pronunţate în recurs.

În ceea ce priveşte cea de-a doua cerere de revizuire formulată de soţii Stan, s-a invocat excepţia tardivităţii în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu motivarea că termenul de 1 lună, menţionat în acest text legal, calculat de la data de 19 11 2020, când a fost pronunţată decizia nr. 2492, s-a împlinit la data de 21 12 2020 (prin prorogare în prima zi lucrătoare), iar cererea de revizuire a fost depusă la poştă la data de 8 01 2021.

Pe fondul cererii de revizuire, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Analizând cererea de revizuire depusă la data de 21 decembrie 2020, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., iar hotărârile contradictorii invocate sunt:

- decizia nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010, însă numai cu privire la dispoziţia instanţei de recurs de respingere ca nefondate a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor Porn şi nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007;

- sentinţele nr. 3083/1 04 2005 şi 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1, devenite definitive prin neapelare.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Condiţia premisă pentru admisibilitatea cererii de revizuire este aceea ca hotărârile potrivnice să evoce fondul însă, în ipoteza art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., această condiţie trebuie interpretată ţinându-se cont de particularităţile acestui caz de revizuire, o parte a doctrinei acceptând chiar nerespectarea în acest caz a acestei condiţii premisă.

În speţă, sunt invocate din cuprinsul celei de-a doua hotărâri numai acele statuări ale instanţei de recurs asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor Porn şi nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, susţinându-se că acestea ar fi potrivnice modului în care s-a apreciat asupra aceloraşi aspecte prin sentinţele nr. 3083/1 04 2005 şi 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1.

Cu alte cuvinte, sunt aduse în dezbatere exclusiv aspecte referitoare la încălcarea puterii de lucru judecat al celor statuate asupra calităţii procesuale active a reclamantelor Porn în primul proces, motiv pentru care Înalta Curte consideră că este îndeplinită condiţia premisă.

Totodată, pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv, se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii;

- să fie vorba despre hotărâri definitive pronunţate în aceeaşi pricină, adică să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi dosar, ci în dosare diferite.

Analizând îndeplinirea condiţiei de a fi vorba despre hotărâri definitive contradictorii, Înalta Curte observă că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere următoarele argumente:

În procesele finalizate prin sentinţele nr. 3083/1 04 2005 şi 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1, devenite definitive prin neapelare, al căror obiect era constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/7 03 2002 şi nr. x/28 02 2002 şi revendicare, instanţele au luat act de renuntarea reclamantelor C. şi D. la judecată şi la dreptul pretins, dând prevalenţă principiului disponibilităţii.

În procesul finalizat prin decizia nr. 2492 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care a avut un obiect identic cu cel din primul proces, soluţia dată excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor C. şi D. şi nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, la care se limitează verificarea contrarietăţii, a fost următoarea: de recunoaştere a calităţii procesuale active a reclamantelor C. şi D., respectiv de respingere ca lipsită de interes a cererii de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007.

În motivarea respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor C. şi D., instanţa de recurs a arătat că, prin încheierea din 21 mai 2015, Tribunalul Covasna a constatat că reclamantele C. şi D. au calitate procesuală activă după ce, în prealabil, şi avocatul pârâţilor Stan arătase că reclamantele au calitate procesuală activă în cauză, iar această soluţie a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind apelată, motiv pentru care aceeaşi chestiune nu mai poate fi reiterată în recurs, chiar dacă îmbracă forma unei excepţii procesuale absolute.

În argumentarea respingerii excepţiei nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, instanţa de recurs a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 231/9 03 2017, Tribunalul Covasna a respins această cerere ca fiind lipsită de interes, iar această soluţie a intrat şi ea sub puterea lucrului judecat, nefiind apelată, motiv pentru care chestiunea relativă la nulitatea acestui contract nu mai poate fi repusă în discuţie, nici ca urmare a invocării altor temeiuri de nulitate.

Sub ambele aspecte, Înalta Curte observă că instanţa de recurs nu a realizat o verificare a calităţii procesuale active şi nici a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, rezumându-se să constate că aceste chestiuni, fiind invocate într-o fază procesuală anterioară şi necontestate în căile de atac, au intrat sub puterea lucrului judecat.

O privire comparativă relevă faptul că în niciunul dintre procese nu a fost pusă în discuţie şi analizată calitatea procesuală activă a reclamantelor C. şi D. pentru stabilirea existenţei în patrimoniul acestora a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu.

Astfel, în procesele finalizate în anul 2005, s-a dat prevalenţă principiului disponibilităţii, luându-se act de renunţarea la judecată şi la dreptul dedus judecăţii, iar în procesul finalizat în anul 2020 s-a plecat de la premisa recunoaşterii acestei calităţi de către partea adversă, şi, implicit, de către instanţă, iar această recunoaştere a intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care calitatea procesuală activă nu a mai putut fi verificată în faza recursului, ca motiv de ordine publică.

Nici asupra cererii de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007 nu există o analiză pe fond întrucât în primul proces o atare verificare nu era posibilă de vreme ce la acel moment contractul nu fusese încheiat, iar în cel de-al doilea proces verificarea de legalitate s-a rezumat la una dintre condiţiile de exerciţiu a acţiunii civile, respectiv acea a interesului.

În lipsa unor dezlegări de legalitate prin care instanţa să fi tranşat, în urma unor dezbateri contradictorii, asupra existenţei calităţii procesuale active a reclamantelor C. şi D., cu referire la existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul acestora la momentul formulării cererilor de chemare în judecată sau asupra îndeplinirii condiţiilor de validitate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 05 2007, nu se poate aprecia că există contrarietate între considerentele hotărârilor care fac obiectul revizuirii.

Contrarietatea invocată de contestatori, aceea că instanţa de recurs a recunoscut întoarcerea dreptului litigios la reclamantele C. şi D., deşi dreptul se stinsese la data rămânerii definitive a sentinţelor civile nr. 3083/1 04 2005 şi nr. 3084/1 04 2005 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1, nu poate fi reţinută în soluţionarea acestei cereri de revizuire în contextul în care a intervenit rezoluţiunea contractului de cesiune a drepturilor litigioase încheiat între reclamantele C. şi D. şi cesionarii E., pentru neplata preţului, iar efectul acestei rezoluţiuni nu poate fi stabilit în acest cadru procesual, deoarece s-ar depăşi limitele învestirii.

Nefiind îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri contradictorii, cum condiţiile de admisibilite reglementate în art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, iar una dintre acestea nu este îndeplinită, Înalta Curte apreciază că devine inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate, dar şi a argumentelor suplimentare aduse în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii de către intimatele C. şi D., dar şi de către intimata S.C. F. S.A.

Faţă de precizarea făcută de apărătorul acestei intimate din concluziile orale, în sensul că solicită ca instanţa să aibă în vedere argumentele invocate în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat ca apărări pe fondul cererii de revizuire, Înalta Curte nu va mai trece la analizarea acestei excepţii.

Considerentele expuse dovedesc faptul că excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire din data de 21 decembrie 2020, invocată de intimatele C., D. şi S.C. F. S.A., este fondată, astfel încât cererea de revizuire din data de 21 decembrie 2020 va fi respinsă ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire depusă la data de 8 ianuarie 2021, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea are un conţinut diferit comparativ cu prima cerere, în cuprinsul său fiind indicată o nouă deciziei contradictorie şi fiind aduse argumente noi cu privire la prima cerere de revizuire.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. F. S.A. a invocat excepţia tardivităţii acestei noi cereri de revizuire care, datorită caracterului său peremptoriu, va fi analizată cu prioritate.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la pronunţarea ultimei hotărâri.

Cum ultima hotărâre este decizia civilă 2492 din 19 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, termenul de 1 lună se calculează de la data de 19 11 2020 şi s-a împlinit la data de 19 12 2020, zi care, fiind o zi de sâmbătă, a determinat prorogarea împlinirii termenului în prima zi lucrătoare următoare, respectiv în 21 12 2020.

Aceasta este ultima zi în care cererea de revizuire se putea declara, iar cererea de revizuire a fost depusă la poştă la data de 8 01 2021, peste termenul legal, ceea ce atrage sancţiunea decăderii, prevăzută în art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Împrejurarea că o parte din noua cerere de revizuire cuprinde noi argumente aduse, cu depăşirea termenului legal, în susţinerea primei cereri de revizuire, nu dă posibilitatea analizării lor, ca o completare a cererii iniţiale, deoarece motivarea revizuirii se face prin însăşi cererea de revizuire sau înlăuntrul termenului de revizuire, neexistând nici o derogare de la acest principiu.

Revizuienţii solicită ca art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ. să fie înlăturat, în temeiul art. 6 al CEDO şi art. 21 şi 24 din Constituţia României cu motivarea că, în cazul revizuirii împotriva unor hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, de autoritate de lucru judecat se bucură nu doar dispozitivul, ci şi considerentele, iar, pentru ca dreptul la formularea revizuirii să fie concret şi efectiv, este nevoie să fie cunoscute şi considerentele, ceea ce presupune comunicarea deciziei din recurs, care se realizează după momentul pronunţării deciziei de la care se calculează termenul de revizuire.

Înalta Curte consideră că nu se impune înlăturarea art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., întrucât textul legal nu este neconstituţional din perspectiva criticilor ce i-au fost aduse, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin decizia nr. 655/2014.

Textul nu este nici neconvenţional, întrucât raţiunea adoptării art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. este aceea a evitării pronunţării de hotărâri contradictorii pentru protejarea autorităţii de lucru judecat. Cum încălcarea autorităţii de lucru judecat poate fi identificată încă de la momentul pronunţării hotărârii potrivnice, declararea şi motivarea unei cereri de revizuire de acest tip nu depind în mod direct de cunoaşterea considerentelor care au stat la baza pronunţării hotărârii atacate, motiv pentru care nu este necesar să fie comunicată hotărârea atacată pentru a putea motiva cererea de revizuire.

În consecinţă, urmează a fi admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire din data de 8 ianuarie 2021, invocată de intimata S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G., şi, pe cale de consecinţă, această cererea va fi respinsă pentru acest considerent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire din data de 21 decembrie 2020, invocată de intimatele C., D. şi S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire din data de 21 decembrie 2020, formulată împotriva deciziei nr. 2492 din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010 de către recurenţii A. şi B..

Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire din data de 08 ianuarie 2021, invocată de intimata S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar G..

Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire din data de 08 ianuarie 2021, formulată împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.