Patent damages claim for excavator bucket teeth rejected as res judicata and good-faith use prevail.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2020

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 3.07.2013, sub nr. x/2013, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au chemat în judecată pe pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu, solicitând să se constate că pârâta încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamanţilor asupra invenţiei denumită "Cupă poligonală pentru excavator", protejată prin brevetul de invenţie nr. x Bl/30.12.2005, utilizând invenţia la Unitatea Minieră de Carieră Berbeşti.

Au solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficienţa economică, realizată prin utilizarea neautorizată a dinţilor cupă ce fac obiectul invenţiei în perioada 01.07.2010- 30.06.2013, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data când erau datorate, până la data plăţii, dar şi la plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii, până la data plăţii.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe disp.art. 32 alin. (1) şi (2), art. 59 alin. (1) şi (3), art. 63 alin. (1) din Legea 64/1991 şi art. 1088 C. civ. anterior şi art. 1489 C. civ. actual.

La data de 16.10.2013, K. S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. L. S.A. Piteşti, în contradictoriu cu A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., solicitând, ca în cazul în care va cădea în pretenţii, să fie obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanţa de judecată şi să-i plătească, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., cheltuielile i judecata ocazionate de acest proces.

La data de 16.10.2013, pârâta K. a chemat în garanţie pe S.C. M. S.A. Câmpina, pentru a fi obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanţa de judecată şi să-i plătească, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Totodată, solicită, în cazul admiterii acţiunii reclamanţilor, să fie admisă şi cererea de chemare în garanţie a S.C. M. S.A. Cîmpina, urmând să se dispună că acesta să fie obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanţa de judecată şi să-i plătească în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate .

La data de 14.10.2013, pârâta K. S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. N. Bucureşti, pentru a fi obligată să o despăgubească cu suma stabilită de instanţa de judecată şi să-i plătească, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.

Prin cererea formulată la data de 9.01.2014,reclamantul D. a arătat că renunţă la proces iar, prin încheierea de şedinţă din 10.02.2014, tribunalul a luat act de renunţarea la acţiune a reclamantului D..

Prin cererea transmisă la 27.01.2014, precum şi prin întâmpinarea depusă la data de 5.02.2014,M. S.A. prin administrator judiciar O. a solicitat suspendarea cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de şedinţă din 24.02.2014, în temeiul art. 74 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. tribunalul a disjuns cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva chematei în garanţie S.C. M. S.A. Câmpina şi în temeiul art. 36 din Legea 85/2006 a suspendat soluţionarea acestei cereri, formându-se dosarul x/2014

Prin cererea depusă la 07.12.2016, reclamanţii A., B., C., E., F., G., H., I. şi J. şi-au majorat cuantumul pretenţiilor solicitate prin petitul 2 al acţiunii, respectiv obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficienţa economică realizată prin utilizarea neautorizată a dinţilor de cupă ce fac obiectul invenţiei brevetate în perioada 1.07.2010-31.12.2015, în loc de 1.07.2010-30.06.2013, cum s-a solicitat prin acţiunea iniţială.

Prin încheierea de şedinţă din 9.01.2017, tribunalul a admis cererea de majorare.

Prin sentinţa civilă nr. 281 din 06 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu.

A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant 8103,7 RON, despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală şi indicele de inflaţie de la data de 01.08.2017, la data plăţii.

A fost obligată pârâta sa plătească fiecărui reclamant 1169,9 RON, cheltuieli de judecată.

S-au respins cererile de chemare în garanţie formulată de pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, împotriva chematelor în garanţie N. S.A. şi S.C. L. S.A..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii-reclamanţi A., E., G., H., I., J. şi apelantul-pârât Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Târgu-Jiu.

Prin decizia nr. 2671 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă K. S.A. - Divizia Minieră Târgu-Jiu, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 281 din 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea în pretenţii pentru perioada 01.07.2010-02.03.2015.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea în pretenţii pentru perioada 02.03.2015-31.12.2015 pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A menţinut dispoziţiile sentinţei privitoare la modul de soluţionare a cererilor de chemare în garanţie.

A înlăturat menţiunea din dispozitiv privitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., C., E., F., G., H., I. şi J. împotriva încheierii din 23 septembrie 2017 şi a sentinţei civile nr. 281 din 6 noiembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Gorj.

A obligat apelanţii-reclamanţii la plata sumei de 7.250 RON, cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B., C., E., F., G., H., I. şi J., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului reclamanţii au arătat următoarele.

Instanţa de apel, în analiza autorităţii de lucru judecat, nu a observat statuările esenţiale cuprinse în decizia nr. 1931/2018 a înaltei Curţi, prin care s-a reţinut că S.C. L. Piteşti nu beneficiază de protecţia conferită de dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Astfel, reţinerea instanţei de apel privind folosirea ilicită a dinţilor livraţi de S.C. L. intimatei-pârâte K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu, în contextul în care instanţa de recurs a constatat că furnizorul nu beneficiază de protecţia art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 şi, deci, livrarea s-a făcut cu încălcarea drepturilor conferite titularului de dispoziţiile art. 32 din aceeaşi lege, nu are suport legal şi încalcă autoritatea de lucru judecat.

Se invocă jurisprudenţa ICCJ: deciziile nr. 2797/2014, 1490/2014, 5431/2013, 881/2014, 2972/2014, prin care s-a reţinut că, în aplicabilitatea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, folosirea obiectului invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului dreptului de brevet şi revalidarea brevetului este considerată a fi făcută cu bună-credinţă. însă, buna-credinţă încetează la momentul publicării menţiunii de revalidare a brevetului.

Prin aceeaşi decizie nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi s-a reţinut şi faptul ca dinţii pentru cupă fac obiectul protecţiei conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă-port-dinte-dinte. Instanţa de apel, însă, a nesocotit autoritatea de lucru judecat atunci când a conchis că întinderea protecţiei nu se interpretează în sensul invocat de aceştia, atunci când se defineşte noţiunea de volum de activitate existent la numărul dinţilor achiziţionaţi.

Totodată, problema existenţei echivalenţei între produsele fabricate şi comercializate de L. Piteşti după revalidare brevet şi produsele brevetate a fost lămurită prin decizia nr. 1931/2018 a înaltei Curţi, reţinerile instanţei de apel privind livrarea de către L. de dinţi diferiţi de cei brevetaţi încalcă autoritatea de lucru judecat.

Instanţa de apel a nesocotit şi alte hotărâri judecătoreşti definitive.

În dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, concluzia expertizei de proprietate industrială efectuată în cauză a fost în sensul că dinţii produşi de dinţii produşi de N. S.A. cuprind toate elementele caracteristice ale dintelui pentru cupă excavator, care face obiectul brevetului x, şi că în temeiul brevetului x. S.C. N. S.A. nu putea produce dinţii pentru cupă comercializaţi către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu deocarece nu cuprinde elementele necesare producerii acestor dinţi.

Considerentele sentinţei civile nr. 281/2017 a Tribunalului Gorj, cu privire la faptul că N. S.A. şi S.C. L. S.A. au produs dinţii pentru cupă conform brevetului de invenţie x, aparţinând reclamanţilor, iar nu în baza unei documentaţii proprii, inclusiv al brevetului de invenţie x. eliberat N. S.A., au intrat sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât chematele în garanţie nu au declarat apel.

Aceeaşi chestiune litigioasă privitoare la faptul că dinţii produşi şi livraţi de N. S.A. şi S.C. L. S.A. către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu aparţin brevetului de invenţie x, iar nu documentaţiilor proprii şi brevetului de invenţie x, a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat şi prin sentinţa nr. 73/22.02.2018 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. x/2013.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 37 şi art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991. Astfel, în mod nelegal instanţa de apel a argumentat că revalidarea brevetului de invenţie x, titular S.C. P. S.A. a intervenit ca urmare a cesiunii drepturilor patrimoniale către reclamanţi şi publicarea acestei cesiuni începând cu 30.07.2009. Este imposibil a se cesiona un brevet decăzut şi revalidarea nu poate avea ca motiv întemeiat cesiunea:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1991. Instanţa de fond şi de apel au stabilit o altă întindere a protecţiei decât cea prevăzută în brevet şi statuată prin decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Intimata K. S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Prin încheierea din 14 iulie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanţii B., C., E., F., G., H., I. şi J. împotriva deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt de reţinut următoarele.

Recurenţii au invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătoreşti.

1. Decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

a. În primul rând recurenţii au susţinut că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii în cadrul cărora s-a reţinut că S.C. L. Piteşti nu beneficiază de protecţia conferită de dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, când a constatat folosirea licită a dinţilor livraţi de S.C. L. intimatei-pârâte K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu.

Este nefondată această susţinere, având în vedere că instanţa de apel a reţinut folosirea licită de către pârâtă a dinţilor de cupă de excavator nu ca urmare a aplicării art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 faţă de aceste produse livrate de către S.C. L., ci ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză în sensul că dinţii de cupă produşi de această societate sunt diferiţi de cei protejaţi prin brevetul invocat de către reclamanţi în susţinerea pretenţiilor din cererea de chemare în judecată.

b. În al doilea rând recurenţii au susţinut că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii în cadrul cărora s-a reţinut că dinţii pentru cupă fac obiectul protecţiei conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă-port-dinte-dinte prin aceea că a conchis că întinderea protecţiei nu se interpretează în sensul invocat de aceştia, atunci când se defineşte noţiunea de volum de activitate existent la numărul dinţilor achiziţionaţi.

Este nefondată această susţinere, având în vedere că instanţa de apel a reţinut în mod expres că "se poate invoca în cauza pendinte autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1931/19 mai 2018 doar sub aspectul stabilirii întinderii protecţiei, în sensul că ea vizează folosirea aceluiaşi volum de produse şi se întinde atât asupra cupei de excavator, ca ansamblu, cât şi asupra dinţilor".

În ceea ce priveşte faptul că pentru a determina dacă pârâta a folosit revendicările protejate prin brevet într-un volum mai mare de activitate decât cel existent înainte de data revalidării instanţa de apel s-a raportat la numărul de excavatoare la care au fost folosiţi dinţii de cupă anterior şi ulterior revalidării, iar nu la numărul de dinţi de cupă utilizaţi anterior şi ulterior revalidării - trecând peste faptul că nu rezultă că aceasta ar fi defavorabilă recurenţilor, aceştia nesusţinând că pârâta ar fi folosit un număr mai mare de dinţi de cupă consideraţi, de către instanţa de apel pe baza probelor administrate, a fi realizaţi conform brevetului de care se prevalează aceştia, în perioada în cauză, faţă de momentul revalidării brevetului - este de observat că în decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se regăsesc considerente prin care să se fi statuat în mod definitiv cu privire la modul de calcul al volumului de folosire a invenţiei, la care se face referire în cadrul art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată).

Dimpotrivă în considerentele acestei hotărâri s-a reţinut în mod expres că este inutilă cercetarea criticii referitoare la interpretarea şi aplicarea de către instanţa de apel a noţiunii de "volum" din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. f), din moment ce norma nu este aplicabilă în respectiva cauză.

c. În al treilea rând recurenţii au susţinut că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor acestei decizii în cadrul cărora a fost lămurită problema existenţei echivalenţei între produsele fabricate şi comercializate de L. Piteşti după revalidare brevet şi produsele brevetate prin aceea că a reţinut că L. a livrat pârâtei de dinţi diferiţi de cei brevetaţi.

Sunt nefondate şi aceste susţineri, având în vedere că din considerentele deciziei nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se observă, contrar susţinerilor recurenţilor, că Înalta Curte a constatat că nu poate cerceta aspectul privind eventuala echivalenţă dintre produsele fabricate şi comercializate de către pârâtă după revalidare şi produsele brevetate, în scopul stabilirii întinderii protecţiei conferite de brevet.

Paragrafele relevante sunt următoarele:

"Întrucât volumul comparativ al exploatării invenţiei de către pârâtă, anterior şi ulterior revalidării, nu interesează cauza de faţă, dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) nefiind incidente, iar criticile recurenţilor au fost formulate în acest context, Înalta Curte constată că nu poate cerceta aspectul privind eventuala echivalenţă dintre produsele fabricate şi comercializate de către pârâtă după revalidare şi produsele brevetate, în scopul stabilirii întinderii protecţiei conferite de brevet prin raportare la art. 32 alin. (6) din lege.

Revine instanţei de apel sarcina ca, în cadrul rejudecării, să aprecieze dacă este necesar să analizeze aspectul în discuţie, ţinând cont de relevanţa acestuia în contextul rejudecării apelului, de limitele învestirii prin motivele de apel, precum şi de susţinerile şi apărările părţilor."

Este de observat că este corectă susţinerea din întâmpinarea formulată de către pârâtă în sensul că nu este parte în dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analiza de mai sus fiind făcută totuşi, întrucât instanţa de apel a reţinut anumite chestiuni litigioase din această decizie ca având autoritate de lucru judecat în cauză.

În ceea ce priveşte faptul că prin anumite decizii ale ICCJ, invocate cu titlu de jurisprudenţă, s-ar fi reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, folosirea obiectului invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului dreptului de brevet şi revalidarea brevetului este considerată a fi făcută cu bună-credinţă, însă, buna-credinţă încetează la momentul publicării menţiunii de revalidare a brevetului, este de observat că recurenţii nu au motivat prin raportare la considerentele deciziei de apel, în ce ar consta nelegalitatea acestora.

2. Alte hotărâri judecătoreşti definitive.

a. În primul rând, recurenţii au invocat faptul că în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, concluzia expertizei de proprietate industrială efectuată în cauză a fost în sensul că dinţii produşi de dinţii produşi de N. S.A. cuprind toate elementele caracteristice ale dintelui pentru cupă excavator, care face obiectul brevetului x, şi că în temeiul brevetului x. S.C. N. S.A. nu putea produce dinţii pentru cupă comercializaţi către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu deoarece nu cuprinde elementele necesare producerii acestor dinţi.

În acest context al susţinerilor recurenţilor, este de observat că nu se pune problema încălcării considerentelor unei hotărâri judecătoreşti, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că recurenţii fac trimitere la concluziile unei expertize, iar nu la considerentele unei hotărâri definitive referitoare la o chestiune litigioasă.

De altfel, la data formulării recursului, respectivul litigiu se afla în faza de rejudecare fiind înregistrat sub nr. dosarul nr. x/2017, nepunându-se problema existenţei unei hotărâri definitive.

Pentru aceste motive este inutil a analiza dacă există identitate de părţi şi de chestiune litigioasă.

b. În al doilea rând, recurenţii au invocat faptul că aceeaşi chestiune litigioasă privitoare la faptul că dinţii produşi şi livraţi de N. S.A. şi S.C. L. S.A. către K. S.A. - Divizia Minieră Tg. -Jiu aparţin brevetului de invenţie x, iar nu documentaţiilor proprii şi brevetului de invenţie x, a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat şi prin sentinţa nr. 73/22.02.2018 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. x/2013.

Cu privire la această sentinţă, este de observat că, la data formulării recursului, şi chiar pe parcursul recursului, nu era definitivă, fiind atacată cu apel, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 2268/14.10.2020, împotriva căreia putea fi exercitat recurs în 30 de zile de la comunicare.

În acest context, nu se mai impune analiza identităţii de părţi şi de chestiune litigioasă, sau dacă referirile la modul în care instanţa de judecată a interpretat probele administrate în cauză raportat la circumstanţele speciale ale acelui litigiu beneficiază de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

În cadrul motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenţii au mai susţinut că instanţa de apel nu ar fi ţinut cont de faptul că argumentele din sentinţa civilă nr. 281/2017 a Tribunalului Gorj, cu privire la faptul că N. S.A. şi S.C. L. S.A. au produs dinţii pentru cupă conform brevetului de invenţie x, aparţinând reclamanţilor, iar nu în baza unei documentaţii proprii, inclusiv al brevetului de invenţie x. eliberat N. S.A., au intrat sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât chematele în garanţie nu au declarat apel.

Este de observat că prin aceste motive de recurs se invocă de fapt încălcarea de către instanţa de apel a limitelor judecăţii în apel date de ceea ce s-a apelat, prevăzute de art. 477 C. proc. civ., motiv de recurs ce va fi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Este nefondat acest motiv de recurs, având în vedere că împotriva sentinţei a declarat apel pârâta K. S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, iar în motivarea apelului se regăsesc şi critici legate de cele reţinute de către prima instanţă de fond în sensul că chematele în garanţie ar fi produs dinţii de cupă livraţi către pârâtă conform brevetului din care decurg drepturile cesionate către reclamanţi .

Ca atare, instanţa de apel a făcut această analiză în limitele prevăzute de art. 477 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt de reţinut următoarele.

Prin primul motiv de recurs s-a susţinut greşita interpretare de către instanţa de apel a prevederilor art. 37 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, când a argumentat că revalidarea brevetului de invenţie x, titular S.C. P. S.A., a intervenit ca urmare a cesiunii drepturilor patrimoniale către reclamanţi şi publicarea acestei cesiuni, începând cu data de 30.07.2009, întrucât este imposibil a se cesiona un brevet decăzut şi revalidarea nu poate avea ca motiv întemeiat cesiunea.

Chiar în prezentarea istoricului cauzei, care se regăseşte în prima parte a recursului, recurenţii susţin că începând cu 30.07.2009 pot opune faţă de terţi drepturile conferite de brevetul în cauză ca urmare a faptului că acestea le-au fost cesionate de către P. după ce a obţinut revalidarea.

Potrivit considerentelor primei instanţe de fond, din adresa înregistrată la OSIM sub nr. x/17.05.2012 rezultă că, anterior cesiunii, P. S.A. a formulat cerere de revalidare, înregistrată la 13.05.2008 şi hotărârea de revalidare a fost publicată la 30.03.2009, anterior formulării cererii de transmitere de drepturi din 13.05.2009 de la S.C. P. S.A. către reclamanţi, iar în BOPI nr. 7/30.07.2009 a fost publicată transmiterea de drepturi către A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J..

Or, în paragraful următor celui la care se face referire în cadrul acestui motiv de recurs, instanţa de apel a reţinut că "reclamanţii sunt titularii drepturilor protejate prin brevet începând cu data de 30.07.2009 şi pot pretinde despăgubiri de la pârâtă numai dacă dovedesc faptul că după această dată pârâta a folosit revendicările protejate prin brevet într-un volum mai mare decât cel existent înainte de data revalidării."

Faptul că instanţa de apel a reţinut că revalidarea a intervenit ca urmare a cesiunii drepturilor patrimoniale către reclamanţi şi publicarea acestei cesiuni, începând cu data de 30.07.2009, este o eroare materială, instanţa de apel intenţionând în mod evident să se refere la transmiterea drepturilor patrimoniale legate de brevetul în cauză.

De altfel, recurenţii nici nu au susţinut că această eroare în formularea acestui paragraf ar fi avut consecinţe asupra stabilirii volumului existent la data publicării menţiunii revalidării, că instanţa de apel s-ar fi raportat în realitate la volumului existent la data publicării menţiunii cesiunii drepturilor patrimoniale aferente brevetului în cauză.

Astfel, nu se poate reţine greşita interpretare de către instanţa de apel a prevederilor art. 37 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, în sensul susţinut de către recurenţi.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susţinut încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 32 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 64/1991, întrucât a stabilit o alta întindere a protecţiei decât cea prevăzuta în brevet şi statuată de instanţa de recurs prin decizia nr. 1931/2018.

Se observă că legat de stabilirea unei alte întinderi a protecţiei decât cea prevăzuta în brevet, recurenţii nu au formulat argumente suplimentare decât trimiterea la cele pretins statuate de instanţa de recurs prin decizia nr. 1931/2018, care au fost analizate în cadrul motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi considerate nefondate.

Astfel, motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B., C., E., F., G., H., I. şi J. împotriva deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2020.