Loan repayment dispute assigned to Sighetu Marmației Court; prior declination nullified, competence fixed.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Negreşti Oaş, sub dosar cu nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2048 Euro, cu titlul de împrumut, la plata taxelor de expediere, în cursul anului 2016 şi pe care acesta nu i le-a restituit nici până în prezent, precum şi obligarea pârâtului la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2 % calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităţilor să se facă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, până la plata efectivă a despăgubirilor.

În drept: art. 192 C. proc. civ., art. 1350, 1530-1548 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 189/20.02.2020 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că domiciliul pârâtului este situat în localitatea Ocna Şugatag, jud. Maramureş, care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 107 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

2.2. Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 1368 din 06.08.2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că, în speţă, pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Negreşti Oaş prin întâmpinare şi nici la primul termen de judecată, el neformulând deloc întâmpinare şi nefiind prezent la primul termen de judecată din faţa instanţei sesizate de reclamant.

În aceste condiţii, Judecătoria Negreşti Oaş a devenit competentă teritorial prin neinvocarea de către pârât a necompetenţei teritoriale de ordine privată. Instanţa nu putea să invoce în prezenta cauză din oficiu necompetenţa teritorială.

Mai mult, este de observat şi motivarea Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, care, chiar dacă nu are o aplicare directă în prezenta cauză, statuează câteva coordonate care pot fi avute în vedere. Astfel, se arată că dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. sunt de ordine publică, nefiind permisă încălcarea termenelor şi a modalităţii de invocare a excepţiilor.

De asemenea, prin Decizia mai sus arătată s-a mai reţinut şi că, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

Astfel, raportat la obiectul acţiunii introductive de instanţă - acţiune în pretenţii, respectiv raportat la împrejurarea că pârâtul chemat în judecată nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a invoca excepţii de ordine publică sau privată, ţinând cont de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., Judecătoria Negreşti-Oaş este competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea greşită, de către instanţa învestită prin declinarea cauzei, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă teritorială relativă, respectiv a condiţiilor în care această excepţie poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect acţiune în pretenţii, reclamanta solicitând obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, dată acestuia cu titlu de împrumut.

Faţă de obiectul cererii introductive, se reţin dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Fără a ţine seama de această normă de competenţă teritorială de ordine privată, reclamanta a înţeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Negreşti-Oaş.

În speţă, pârâtul are domiciliul în localitatea Ocna Şugatag, jud. Maramureş, care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că pârâtul B. nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Negreşti-Oaş şi nici nu a înţeles să invoce această excepţie la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii.

De asemenea, nici în faţa instanţei învestite prin declinare, respectiv în faţa Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în condiţiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la modalitatea de invocare a excepţiilor relative.

Înalta Curte reţine că, în faţa celei de-a doua instanţe, nu se mai pune problema formulării excepţiei prin întâmpinare, întrucât momentul formulării întâmpinării a fost depăşit în dosarul instanţei mai întâi învestite.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, de către ambele instanţe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă de ordine privată în modalitatea şi termenul prescris de lege.

Dintre cele două instanţe care au săvârşit nereguli procedurale în materie de competenţă, Înalta Curte constată că neregularitatea săvârşită de prima instanţă s-a acoperit în condiţiile art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., nefiind invocată de parte la primul termen de judecată în faţa celei de-a doua instanţe, conform art. 247 alin. (2) din acelaşi cod, singurul termen la care putea fi invocată excepţia relativă a necompetenţei teritoriale a instanţei pentru nereguli săvârşite chiar la termenul la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească de declinare a primei instanţe învestite.

Dimpotrivă, greşeala procedurală a celei de-a doua instanţe învestite, aceeaşi cu cea a primei instanţe, nu s-a acoperit, aceasta formând obiectul de analiză şi fundamentul pentru care Înalta Curte constată că această din urmă instanţă este competentă a soluţiona cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.