Civil claims for European project management fees barred as statutory duties of public service under civil servant statutes

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

A. Primul ciclu procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08 decembrie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 447.790 RON reprezentând contravaloarea prestaţiei de manager de proiect realizată de reclamant pentru proiectele europene derulate de pârâtă, după cum urmează: pentru proiectul B. suma de 9.000 RON, calculată pe perioada 08.12.2013-21.12.2013, pentru proiectul C. suma de 345.000, calculată pe perioada 08.12.2013 - 01.03.2015, pentru proiectul D. suma de 67.230 RON, calculată pe perioada 27.04.2014-08.12.2015; pentru proiectul E. suma de 26.560 RON, calculată pe perioada 01.04.2015-15.11.2015, să fie obligată pârâta AJOFM la plata în favoarea sa a sumei de 1.270.000 euro în echivalent RON din ziua plăţii, reprezentând remuneraţie pentru atragerea fondurilor europene, după cum urmează: pentru proiectul "Funcţionarul Electronic 1.0" (x) o remuneraţie în sumă de 170.000 euro; pentru proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Medierea Muncii (x) o remuneraţie în sumă de 185.000 euro; pentru proiectul B. o remuneraţie în sumă de 210.000 euro; pentru proiectul C. o remuneraţie în sumă de 355.000 euro; pentru proiectul D. o remuneraţie în sumă de 250.000 euro; pentru proiectul E. o remuneraţie în sumă de 100.000 euro; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data promovării cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă.

Prin încheierea nr. 260 C. civ. din 14 decembrie 2016, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea unui complet specializat pentru litigii de muncă din cadrul secţiei mixte de contencios administrativ şi fiscal, de litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

2. Hotărârile pronunţate în primă instanţă

Prin încheierea din 04 aprilie 2017, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia necompetenţei materiale funcţionale a completului de contencios administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 3815 din 23 iunie 2017, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în contencios administrativ şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj.

3. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia nr. 543 din 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3815 din 23 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016 şi a încheierii de şedinţă din 04 aprilie 2017, pronunţată în acelaşi dosar, pe care le-a casat în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj, secţia civilă.

B. Al doilea ciclu procesual

1. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 21 februarie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj; a respins capetele de cerere din acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumelor de 9.000 RON, reprezentând contravaloarea prestaţiei de manager de proiect pentru proiectul B., 345.000 RON, reprezentând contravaloarea prestaţiei de manager de proiect pentru proiectul C., 210.000 Euro, reprezentând remuneraţie pentru atragerea fonduri Europene pentru proiectul B., 355.000 Euro reprezentând remuneraţie pentru atragerea fonduri Europene pentru proiectul C., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a respins capătul de cerere din acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 185.000 euro, reprezentând remuneraţie pentru atragerea de fonduri europene pentru proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Medierea Muncii (x), dreptul la acţiune fiind prescris; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj.

2. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 279 A din 04 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 88 din 21 februarie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., criticând soluţia pentru nelegalitate.

Recurentul-reclamant a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotă­rârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit cauza cererii de chemare în judecată, motivarea hotărârii fiind străină de obiectul şi temeiul juridic ale acţiunii deduse judecăţii.

Sub acest aspect, nelegalitatea hotărârii recurate rezidă din perspectiva temeiului de drept al cererii de chemare în judecată, reţinut în partea introductivă a considerentelor, şi anume Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legea nr. 188/1999 coroborat cu Legea nr. 554/2004 şi Ghidul Solicitantului în condiţiile în care acţiunea formulată nu are natura unui litigiu de muncă privind drepturile salariale ale funcţionarului public, chestiune ce a fost clarificată succesiv prin hotărârile prin care s-a stabilit instanţa competentă şi s-a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 3815/2017 a Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Prin urmare, instanţa de apel a pornit de la o premisă eronată în soluţionarea apelului, considerând că acţiunea promovată de reclamant pune în discuţie raporturi juridice ce decurg din contractul de management încheiat între o instituţie publică şi directorul acesteia.

Or, pretenţiile deduse judecăţii nu decurg din contractul de management încheiat cu instituţia publică, ci sunt reprezentate de contravaloarea prestaţiei de manager de proiect (calitate distinctă de cea de director executiv al Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă), activitate pe care a desfăşurat-o în cadrul mai multor proiecte cu finanţare europeană derulate de intimata-pârâtă, solicitată în baza prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, normă juridică cu caracter special care reglementează condiţiile generale pentru întocmirea cererilor de finanţare.

În aceeaşi ordine de idei, recurentul-reclamant a susţinut că poate deţine calitatea de manager de proiect doar persoana care întruneşte cumulativ cerinţele stabilite de Ghidul Solicitantului şi cererea de finanţare, cerinţe specifice de la un proiect la altul şi pot privi: vechimea în muncă, deţinerea calităţii de licenţiat într-o anumită specializare universitară, deţinerea unor cunoştinţe de specialitate ateste prin diverse diplome, certificări, acreditări, cunoaşterea unei/unor limbi străine, operare sisteme informatice, etc.

Pe de altă parte, calitatea de director executiv al Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu are legătură cu cerinţele de calificare pentru deţinerea calităţii de manager de proiect, postul/funcţia fiind atribuită în urma unui examen sau a unei numiri pe post, etc., cerinţele de numire fiind stabilite prin legislaţia incidentă.

În acest context, a arătat că nu a fost remunerat pentru activitatea desfăşurată în calitate de manager de proiect pentru realizarea şi implementarea proiectelor derulate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, deşi Ghidul Solicitantului prevedea o astfel de remuneraţie care putea ajunge la un plafon maxim de 300 RON/oră.

Pentru respectarea prevederilor Ghidului Solicitantului, în opinia recurentului-reclamant, era necesară fie încheierea unui contract individual de muncă care să cuprindă atribuţiile specifice calităţii de manager de proiect, întrucât contractul de director executiv al Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu privea atribuţiile de manager de proiect, fie să se încheie un contract civil de prestări servicii. În condiţiile în care ceilalţi membri ai echipei de management au fost angajaţi în proiectele europene în baza unor contracte civile de prestări servicii, fiind remuneraţi cu suma de 300 RON/oră pentru activităţile desfăşurate pentru managementul Proiectelor B. şi C., respectiv 83 RON/oră pentru Proiectele D. şi E., iar Ghidul Solicitantului nu face distincţie între situaţia managerului de proiect şi a membrilor echipei de mangement, pentru aceleaşi raţiuni se impunea ca recurentul-reclamant să fie remunerat cel puţin cu suma primită de aceştia în baza aceloraşi raporturi juridice, respectiv contract de prestări servicii.

Aşadar, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, atâta timp cât era ţinută de obiectul pretenţiilor formulate de reclamant şi nu putea da o altă interpretare acestora în condiţiile în care obiectul şi fundamentul cererii de chemare în judecată este unul civil şi nu are nicio legătură cu jurisdicţia salarizării funcţionarilor publici, raporturile deduse judecăţii nefiind raporturi de serviciu, determinate de contractul de performanţă managerială, ci raporturi civile decurgând din executarea unor contracte civile de prestări servicii.

Cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit prevederile Ghidului Solicitantului POSDRU 2007-2013 şi cele ale art. 1854 alin. (3) din C. civ.

Astfel, soluţia de respingere a pretenţiilor pentru contravaloarea prestaţiei de manager de proiect şi remuneraţie pentru atragere fonduri europene în ceea ce priveşte Proiectele B. şi Combinatul social de la Câmpia Turzii pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei AJOFM este nelegală, întrucât instanţa de apel nu a ţinut cont de următoarele elemente: contractul de finanţare a fost semnat de ANOF, potrivit regulamentului de acordare a fondurilor europene în ceea ce priveşte cele două proiecte, iar procesul de scriere, implementare şi de sustenabilitate a proiectelor a fost derulat de AJOFM Cluj; cheltuielile cu personalul implicat în managementul şi implementarea proiectelor, inclusiv contractele de prestări servicii pentru experţii angajaţi pentru echipa de mangement, au fost acoperite din bugetul AJOFM; beneficiarul direct al acestor proiecte a fost judeţul Cluj, scopul acestor proiecte fiind acela de a rezolva o criză de ocupare a forţei de muncă legată de două entităţi economice care activau pe raza judeţului Cluj -B. şi C..

În consecinţă, AJOFM justifică calitatea procesuală pasivă în cauză atâta timp cât cheltuielile privind personalul implicat în cele două proiecte au fost suportate din bugetul acesteia, iar ANOF este doar entitatea semnatară a contractului de finanţare.

A mai susţinut recurentul-reclamant că decizia atacată este nelegală şi prin prisma soluţiei de respingere ca prescrise a pretenţiilor privind remuneraţia de atragere fonduri europene pentru proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Medierea Muncii, întrucât instanţa de apel a apreciat că termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 01 august 2013, dată la care s-a finalizat acest proiect, deşi rambursarea cheltuielilor realizate în acest proiect s-a produs ulterior acestui moment, iar proiectul are o perioadă de sustenabilitate până în anul 2016.

Raportându-se la art. 4.3.4 şi art. 5.5 din Ghidul Solicitantului pentru programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, a susţinut că neîncheierea un contract de muncă sau a unui contract civil de prestări servicii, cu rol strict probator şi nu de a da naştere unor raporturi juridice, nu se poate constitui într-o cauză de exonerare de la plata drepturilor ce i se cuvin pentru activitatea depusă în calitate de manager de proiect, cheltuială prevăzută în mod distinct în bugetul proiectelor.

Deşi instanţa de apel a acreditat ideea potrivit căreia activitatea depusă de reclamant în cadrul proiectelor era de fapt o atribuţie de serviciu şi nu ar fi impus remunerarea suplimentară a recurentului, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a crea o suprapunere între funcţia publică de director executiv al AJOFM şi calitatea de manager de proiect în cadrul proiectelor derulate de instituţie, context în care recurentul a argumentat care sunt diferenţele de numire/calificare pentru cele două funcţii total distincte.

A mai arătat că rapoartele de evaluare anuală a performantelor profesionale individuale ale recurentului, în calitate de director executiv al AJOFM, nu au legătură cu proiectele derulate din fonduri europene, ci cu atribuţiile specifice de serviciu în ceea ce priveşte coordonarea activităţii agenţiei locale de ocupare a forţei de muncă şi cu implementarea strategiilor de ocupare a forţei de muncă elaborate potrivit legilor interne.

Mai mult, din adresa nr. x/27.04.2011 emisă de ANOFM cu privire la procedura de reîncadrare şi de stabilire a salariului de bază pentru personalul ANOFM şi al unităţilor subordonate care desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, rezultă ca personalul salariat care desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor trebuie să fie nominalizat prin ordin/decizie a preşedintelui/directorului executiv şi beneficiază de o majorare de până la 25 de clase de salarizare, iar activităţile pe care acest personal le desfăşoară în cadrul proiectelor se vor reflecta în fişa postului.

Or, în cazul recurentului nu există nici o decizie de numire în calitate de manager de proiect şi nici nu a existat vreo majorare salarială sau o modificare a fişei postului. Nici Ordinul nr. 477/28.06.2013 nu infirmă argumentele expuse în condiţiile în care atribuţiile care i-au fost delegate vizau depunerea în numele ANOFM a cererilor de plată şi de transmitere de clarificări şi documente justificative necesare pentru validarea acestor cereri de plată şi nu calitate de manager de proiect, context în care nu s-a produs nici o modificare a fişei postului şi nici o creştere salarială.

În continuare, recurentul-reclamant a arătat că în fişa postului din data de 04.11.2010, singurele atribuţii ce privesc proiectele derulate din fonduri europene sunt la pct. 33, însă activităţile descrise la acest punct nu vizează managementul sau scrierea proiectelor, ci doar asigurarea fondurilor care trebuiau avansate de AJOFM pentru plata activităţilor din cadrul proiectelor, sume de bani care ulterior se rambursau din fonduri europene. De asemenea, în fişa postului privind funcţia de director executiv din 05.01.2015, singurele atribuţii ce privesc proiectele europene sunt la pct. 7, însă activităţile descrise la acest punct nu vizează managementul sau scrierea proiectelor, ci doar asigurarea sustenabilităţii acestora (sustenabilitatea proiectului reprezintă o etapa de după implementare şi vizează asigurarea valorificării beneficiilor proiectului şi după finalizarea implementării - continuitatea proiectului).

Totodată, nici din Contractul de performanţă managerială nu rezultă vreo atribuţie legată de managementul sau scrierea proiectelor de finanţare europeană.

În plus, faţă de remuneraţia de manager de proiect, având în vedere că recurentul a fost cel care a conceput toate proiectele, ocupându-se de îndeplinirea tuturor activităţilor pe care obţinerea finanţării le-a presupus - identificarea sursei de finanţare, studierea ghidului solicitantului, identificarea soluţiilor pentu obţinerea finanţării, realizarea propriu-zisă a cererii de finanţare şi susţinerea acesteia în faţa conducerii ANOFM şi a reprezentaţilor Comisiei Europene - a solicitat obligarea AJOFM să îi plătească o remuneraţie pentru atragerea finanţărilor conform uzanţelor în domeniu.

În ceea ce priveşte pretenţiile solicitate, recurentul-reclamant a arătat că a făcut trimitere la prevederile art. 1854 alin. (3) din C. civ., care reglementează modalitatea de stabilire a remuneraţiei atunci când nu există clauze referitoare preţ şi când nici legea nu conţine astfel de prevederi, prin apelul la uzanţele existente, şi a arătat şi dovedit că uzanţele în domeniu stabilesc o remuneraţie de 5-10% pentru atragerea finanţărilor nerambursabile, calculată la valoarea finanţării efectiv obţinute.

4. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 10 februarie 2020, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei-pârâte, cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 30 septembrie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, şi a fixat termen pentru judecata recursului la 18 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 15 mai 2020 (data depunerii la oficiul poştal), în termenul legal, intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, a arătat că criticile aduse deciziei civile sunt prezentate într-un cadru general şi nu particular, iar din cuprinsul deciziei atacate reiese faptul că instanţa a analizat toate aspectele, toate probele şi susţinerile părţilor, aplicând întocmai legislaţia incidentă.

Din acest punct de vedere, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că pe întreaga perioada de timp aferentă derulării proiectelor menţionate în cererea de chemare în judecată reclamantul a exercitat o funcţie publică de conducere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, între reclamant şi AJOFM Cluj existând raporturi juridice de serviciu şi nu un contract individual de muncă.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut faptul că în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (3), lit. a)-h) din Legea nr. 188/1999, în fişa postului reclamantului subzistau şi obligaţiile de prestare a activităţilor pe care acesta pretinde că le-ar fi desfăşurat în cadrul proiectelor europene, obligaţii care erau stipulate şi în contractele de performanţă managerială care au guvernat raportul de serviciu al reclamantului.

Referitor la contractele de performanţă managerială şi fişele de post ale reclamantului, instanţa de apel a constatat că aceste contracte aveau ca obiective specifice absorţia fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare şi creştere a şanselor de ocupare ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale şi specifice directorul executiv acţionează pentru elaborarea si implementarea de proiecte cu finanţare din FSE in cadrul POSDRU 2007 -2013.

Potrivit aceloraşi contracte de performanţă managerială, pentru îndeplinirea obiectivelor sus-menţionate, directorul executiv avea obligaţia de a asigura un management eficient al serviciilor oferite de AJOFM Cluj, de implementare de proiecte finanţate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacităţii administrative la nivel regional şi local, inclusiv creşterea calităţii serviciilor oferite şi a gradului de interacţionare cu clienţii.

Ca atare, raportat la statutul reclamantului de funcţionar public şi la legislaţia incidentă, instanţa de apel a concluzionat că datorită raporturilor de serviciu pe care reclamantul le avea cu AJOFM Cluj, în virtutea atribuţiilor specifice menţionate în sarcina acestuia prin contractele de performanţă managerială şi prin fişele postului, era în sarcina reclamantului să realizeze activităţile aferente implementării respectivelor proiecte, în cadrul programului său normal de lucru, în conformitate cu atribuţiile specifice deţinute în acest sens, prevăzute în mod expres şi distinct, atât în fişa postului, cât şi în contractele de performanţă managerială.

Cu privire la fondul cauzei, a susţinut că prin criticile aduse deciziei atacate, recurentul-reclamant a reluat aceleaşi argumente susţinute în motivele de apel, care, în opinia sa, sunt nefondate.

A reiterat aspectele expuse pe larg în cadrul apărărilor formulate în faţa instanţei de apel, ce se regăsesc cu prisosinţă în considerentele deciziei atacate, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prescripţiei dreptului de a solicita sumele de bani în ceea ce priveşte proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Mediere a Muncii, calitatea reclamantului în raport de beneficiarul proiectelor, modalitatea de susţinere financiară a serviciului public de ocupare, documentele specifice activităţii postului ocupat de reclamant, salarizarea funcţionarilor publici care prestau activităţi în cadrul proiectelor cu finanţare europeană nerambursabilă.

La 28 ianuarie 2021 (data depunerii la oficiul poştal), aceeaşi parte a depus concluzii scrise, prin care a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilităţii căii de atac din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Analizând recursul în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de exigenţele impuse prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În prealabil, se constată că prin notele scrise depuse la 28 ianuarie 2021, intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., susţinând că recursul se întemeiază pe aceleaşi motive evocate atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în apelul declarat de partea adversă.

Este adevărat că în condiţiile dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a primi şi înregistra la dosarul cauzei orice cerere formulată de părţi, deci inclusiv notele scrise pe care acestea înţeleg să le formuleze cu privire la susţinerile lor verbale dintr-o anumită şedinţă de judecată, însă excepţia menţionată nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă în procedura de filtrare a recursului, prevăzută de 493 din C. proc. civ., şi nici până la momentul punerii concluziilor orale pe fondul cauzei de către reprezentantul intimatei-pârâte Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj în şedinţa publică din 27 ianuarie 2021.

Ca atare, solicitarea intimatei-pârâte privind respingerea recursului ca inadmisibil contravine principiilor dreptului la apărare şi contradictorialităţii, câtă vreme a fost exprimată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, şi nu poate fi luată în considerare, fiind înregistrată după ce instanţa, pe deplin lămurită asupra cauzei, a rămas în pronunţare, declarând dezbaterile închise.

Printr-o primă critică dedusă judecăţii, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că motivarea deciziei atacate este străină de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată deduse judecăţii în contextul reţinerii temeiului de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legii nr. 188/1999 coroborat cu Legea nr. 554/2004 şi Ghidul Solicitantului.

Câtă vreme chestiunea privind natura acţiunii deduse judecăţii a fost clarificată atât prin hotărârile pronunţate în incidentele privitoare la stabilirea instanţei competente să judece prezentul litigiu, cât şi prin decizia civilă nr. 543/2018, recurentul-reclamant a invocat premisa eronată de la care a plecat instanţa de apel în soluţionarea apelului atunci când a considerat că acţiunea pune în discuţie raporturi juridice ce decurg din contractul de management încheiat între o instituţie publică şi directorul acesteia în contextul stabilirii cu autoritate de lucru judecat a naturii civile a acţiunii şi fără nicio legătură cu legislaţia salarizării funcţionarilor publici şi cu contractul de management încheiat cu AJOFM.

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere faptul că punctul de plecare în analiza cererii de chemare în judecată deduse judecăţii primei instanţe s-a raportat la natura civilă a litigiului, astfel cum a fost statuată prin decizia nr. 543 din 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, atâta timp cât pretenţiile recurentului decurg din raporturi juridice civile şi că problema existenţei contractului de prestări servici reclamat a reprezentat o chestiune de fond ce nu putea fi dezlegată în contextul stabilirii instanţei competente.

Din perspectiva autorităţii de lucru judecat, decizia menţionată este un regulator de competenţă prin funcţia de stabilire a instanţei competente să judece cauza în primă instanţă. Astfel, Curtea de Apel Cluj, ca instanţă de recurs, a aplicat dispoziţiile art. 498 din C. proc. civ., determinând instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă în urma admiterii recursului promovat de aceeaşi parte cu reţinerea necompetenţei materiale a primei instanţe ca unic motiv de casare.

Obligativitatea celor statuate de Curtea de Apel Cluj, ca efect al autorităţii de lucru judecat, s-a impus în faţa Tribunalului Cluj, care a analizat pretenţiile reclamantului prin raportare la Ghidul Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007/2013 şi la art. 1854 alin. (3) din C. civ., invocate în susţinerea demersului judiciar, iar analiza criticilor deduse judecăţii în primul grad de jurisdicţie realizată şi prin prisma legislaţiei evocate apare ca fiind justificată în procesul de calificare a raporturilor juridice dintre părţi, prin reliefarea aspectelor pentru care nu se poate reţine un alt izvor al obligaţiilor.

Dezvoltând aspecte ce ţin de situaţia de fapt în argumentarea unei motivări străine de natura pricinii, recurentul-reclamant a reliefat faptul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, în contextul schimbării obiectului cererii de chemare în judecată prin aceea că pretenţiile recurentului decurg din Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legea nr. 188/1999 şi Contractul de management încheiat în calitate de director al AJOFM Cluj cât timp acţiunea a fost întemeiată pe contractul civil de prestări servicii privind calitatea de manager de proiect, iar nu pe contractul de manager privind raporturile de serviciu.

În contextul expus, este neîntemeiată susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa de apel a dat o altă interpretare pretenţiilor deduse judecăţii, de vreme ce analiza criticilor deduse judecăţii în apel s-a raportat la obiectul şi limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în respectarea efectului devolutiv al apelului, reţinându-se solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor sume expres precizate în petitele cererii de chemare în judecată cu titlu de prestaţie de management de proiect, precum şi remuneraţia pentru atragerea fondurilor europene cu dobânda legală aferentă.

Argumentele expuse de instanţa de apel în considerentele deciziei atacate s-au circumscris demersului de stabilire a situaţiei de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat, demers care a constituit o premisă necesară spre a se putea tranşa cu privire la temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, anume aceea că pretenţiile reclamate nu derivă dintr-un contract civil de prestări servicii.

Astfel, pornind de la statutul de funcţionar public al reclamantului-recurent, calitate ce rezultă din funcţia de conducere (director executiv) exercitată pe perioada derulării proiectelor menţionate în cererea de chemare în judecată, curtea de apel a subliniat că raporturile juridice între acesta şi AJOFM Cluj sunt raporturi de serviciu în virtutea prevederilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (3) lit. a)-h) din aceeaşi lege, curtea de apel a stabilit în mod corect că în fişa postului recurentului-reclamant subzistau şi obligaţiile de prestare a activităţilor despre care a pretins că le-a desfăşurat în cadrul proiectelor europene, obligaţii ce se regăseau stipulate şi în contractele de performanţă managerială, care au guvernat raportul de serviciu al recurentului-reclamant, ce relevau obiective specifice, precum "absorţia fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare şi creştere a şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă", iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale şi specifice directorului executiv acţionează "pentru elaborarea şi implementarea de proiecte cu finanţare din FSE în cadrul POSDRU 2007-2013."

Tot potrivit contractelor de perfomanţă managerială pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate, directorul executiv avea obligaţia de a asigura un management eficace al serviciilor oferite de AJOFM Cluj, de implementare de proiecte finanţate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacităţii administrative la nivel regional şi local, inclusiv creşterea calităţii serviciilor oferite şi a gradului de interacţionare cu clienţii.

De altfel, dispoziţii similare conţineau toate contractele de performanţă managerială, iar aceste obligaţii erau menţionate inclusiv în fişa postului nr. x, dar şi în fişa postului nr. x, în care se prevede în mod expres atribuţia de coordonare şi urmărire a elaborării şi implementării proiectelor finanţate din fondurile structurale europene.

Toate aceste circumstanţe factuale converg către concluzia că realizarea activităţilor aferente implementării respectivelor proiecte, în conformitate cu atribuţiile specifice prevăzute în mod expres şi distinct atât în contractele de perfomanţă managerială, cât şi în fişele postului, s-a produs în virtutea raporturilor de serviciu derulate cu AJOFM Cluj şi nu în baza prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Cum în speţă nu pot fi identificate motive străine de natura pricinii ce pot determina nelegalitatea deciziei atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile cu acest obiect vor fi respinse ca nefondate.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma soluţiei greşite de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj atâta timp cât aceasta este doar semnatara contractului de finanţare a proiectelor B. şi Combinatul social de la Câmpia Turzii, iar cheltuielile generate de implementarea proiectelor, astfel cum au fost detalitate la pct. 3 din prezenta decizie, au fost acoperite din bugetul Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj.

Criticile sunt nefondate.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii şi asupra căruia au statuat instanţele de fond se rezumă la pretenţiile ce derivă din prestaţia de manger de proiect şi cea pentru atragerea fondurilor europene în ceea ce priveşte proiectele B. şi C..

Se observă că aspectele invocate în recurs cu privire la soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj nu au caracter de noutate, ci reprezintă o reiterare a criticilor deduse judecăţii în apel asupra cărora instanţa de prim control judiciar s-a aplecat reţinând în mod corect că în cazul pretenţiilor formulate prin prisma celor două proiecte anterior menţionate, nu există identitate între Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, chemată în judecată în calitate de pârâtă, şi subiectul raportului juridic litigios, atâta timp cât beneficiarul contractelor de finanţare a fost Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, după cum rezultă din rapoartele finale depuse la dosarul cauzei .

Pe de altă parte, aspectele reclamate în combaterea excepţiei invocate îşi găsesc fundamentul în proceduri administrative cu privire la cheltuielile generate de personalul angajat în proiecte, finalizarea proiectelor, perioada de rambursare şi cea de sustenabilitate a căror analiză excede controlului de legalitate a deciziei recurate.

O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii recurate vizează soluţia de respingere ca prescrise a pretenţiilor privind remuneraţia de atragere a fondurilor europene pentru proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Mediere a Muncii în contextul reţinerii ca reper în calcularea termenului de prescripţie a datei de 01 august 2013 (finalizarea proiectului), moment după care s-a produs rambusarea cheltuielilor generate de proiect şi a urmat o perioadă de sustenabilitate până în anul 2016.

Critica este nefondată.

Prescripţia extinctivă poate fi definită ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acţiune care oferă posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obţine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaţiei corelative sau la recunoaşterea dreptului subiectiv contestat în condiţiile nesesizării organului de jurisdicţie în termenul prevăzut de lege.

Termenul general de prescripţie, aplicabil tuturor acţiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligaţional, este cel instituit de art. 2517 din C. civ., respectiv de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

În cauza dedusă judecăţii prezintă interes momentul la care a început să curgă termenul de 3 ani şi anume data când s-a născut dreptul la acţiune, conform art. 2523 din C. civ.

În ceea ce priveşte capătul cererii introductive prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 185.000 euro reprezentând remuneraţia pentru atragerea fondurilor europene pentru proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Mediere a Muncii (x), instanţa de apel în mod corect a reţinut incidenţa prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune invocată pe cale de excepţie de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată acordat în primă instanţă la data de 27 martie 2017.

Reţinând că proiectul menţionat s-a derulat în perioada 02 august 2010 - 01 august 2013, conform raportului tehnic final, dreptul la acţiune în valorificarea pretenţiilor reclamate s-a născut cel mai târziu la data finalizării proiectului (01 august 2013), întrucât la acel moment recurentul-reclamant cunoştea sau trebuia să cunoască activitatea pe care a desfăşurat-o în calitate de manager de proiect şi sumele de bani la care se considera îndreptăţit pentru această activitate.

Ca atare, promovarea acţiunii la 08 decembrie 2016, situează demersul reclamantului peste termenul înăuntrul căruia îşi putea valorifica dreptul pretins, în caz contrar s-ar crea dreptul părţii de a stabili prin voinţa proprie momentul începerii cursului prescripţiei, contrar voinţei legiuitorului.

O altă critică cu referire la nelegalitatea deciziei recurate vizează considerentele instanţei de apel potrivit cu care activitatea depusă în cadrul proiectelor derulate era o atribuţie de serviciu şi, din acest punct de vedere, nu era îndrituit la remuneraţia suplimentară faţă de salariul primit în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj.

Raportându-se la conţinutul dispoziţiilor art. 4.3.4 şi art. 5.5 din Ghidul Solicitantului, recurentul-reclamant a prezentat propriile opinii cu privire la remuneraţia datorată pentru activitatea depusă în calitate de manager de proiect, prevăzută ca şi cheltuială distinctă în bugetul proiectelor, la nivelul primit de ceilalţi membri ai echipei de management angajaţi în proiecte în baza unor contracte civile de prestări servicii, respectiv 300 RON/oră pentru activităţile desfăşurate pentru managementul Proiectelor B. şi C., respectiv 83 RON/oră în Proiectele D. şi E..

În acest punct, a susţinut că nu îi este imputabil faptul neîncheierii unui contract de muncă sau a unui contract civil de prestări civile şi nici nu se poate constitui într-o cauză exoneratoare de la plata drepturilor ce i se cuvin, mai ales că încheierea contractelor nu dă naştere unui raportului juridic, ci are rol strict probator.

Criticile sunt nefondate.

În acord cu raţionamentul instanţei de apel, Înalta Curte constată că pe toată perioada de timp aferentă derulării proiectelor cu finanţare europeană: proiectul Funcţionarul Electronic 1.0 (x), proiectul Apelaţi Centrul Electronic de Medierea Muncii 23 (x), proiectul B., proiectul C., proiectul D., proiectul E., în virtutea funcţiei de director executiv şi cea a calităţii de manager de proiect deţinute în cadrul Agenţiei Judeţene a Forţelor de Muncă Cluj, recurentul-reclamant şi-a exercitat atribuţiile specifice prevăzute în mod expres în fişele postului şi contractele de performanţă manageriale ce au guvernat raportul de serviciu.

În aceste condiţii, activităţile derulate prin intermediul proiectelor nu pot fi analizate în mod distinct, după cum pretinde recurentul-reclamant, atâta timp cât sunt strâns legate de activitatea şi scopul pentru care a fost creată Agenţia Judeţeană a Forţelor de Muncă Cluj, iar separarea unor activităţi din sfera de lucru al directorului executiv în detrimentul managerului de proiect nu poate interveni tocmai în considerarea atribuţiilor conferite de funcţia publică şi de postul ocupat în cadrul agenţiei.

Relevante din acest punct de vedere sunt: Contractul de performanţă managerială nr. x/17.01.2011, care menţionează art. 3.1.2, la lit. l), printre obiectivele specifice, "absorbţia fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare şi creştere a şanselor de ocupare ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă", iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale şi specifice, directorul executiv acţionează, conform art. 3.2 lit. f), pentru "pentru elaborarea şi implementarea de proiecte cu finanţare din FSE în cadrul POSDRU 2007 - 2013; potrivit art. 3.3. din acelaşi contract de performanţă managerială, pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3.1 din contract, directorul executiv avea obligaţia, conform art. 3.3.6 lit. j), pentru asigurarea unui management eficient al serviciilor oferite de A.J.O.F.M. Cluj, de a urmări "implementarea de proiecte finanţate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacităţii administrative la nivel regional şi local, inclusiv creşterea calităţii serviciilor oferite şi a gradului de interacţionare cu clienţii."

Dispoziţii similare erau conţinute în art. 3.3.6 lit. j), coroborat cu art. 3.1 şi art. 3.3 din contractul de performanţă managerială nr. x/26.07.2010; în art. 3.3.7 lit. c), coroborat cu art. 3.1, 3.2, 3.3 din contractul de performanţă managerială nr. x/22.04.2013; în art. 3.2. lit. g) din contractul de performanţă managerială nr. x/27.03.2014; în art. 3.3.8 lit. d), coroborat cu art. 3.3. şi art. 3.2 din contractul de performanţă managerială nr. x/24.03.2015.

Totodată, aceste obligaţii erau înscrise şi în art. 33 din fişa postului nr. x şi în art. 36 din fişa postului nr. x, unde se prevede în mod expres atribuţia de coordonare şi urmărire a elaborării şi implementării proiectelor finanţate din fonduri structurale europene.

Ghidul Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, invocat ca temei în susţinerea pretenţiilor reclamate, prevede la art. 5.5 - Echipa de Implementare:

"Persoanele care fac parte din echipa de management a proiectului, inclusiv managerul de proiect… îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unor raporturi juridice de muncă (precum raporturi juridice de muncă generate de încheierea unui contract individual de muncă, raporturi de serviciu) sau în afara unor raporturi juridice de muncă (precum contract civil de prestări servicii încheiat în temeiul prevederilor C. civ.)."

Aşadar, dispoziţiile menţionate nu instituie drept condiţie desfăşurarea activităţii de către persoanele din echipa de management a proiectului în cadrul unor raporturi de muncă sau în afara acestora, precum contract civil de prestări servicii, ci doar oferă posibilitatea naşterii unor astfel de raporturi juridice.

Contrar alegaţiilor recurentului-reclamant, încheierea unor astfel de contracte determină naşterea raporturilor juridice în al căror conţinut sunt incluse drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor şi numai în ipoteza neexecutării obligaţiilor din motive neimputabile s-ar fi pus problema analizei unei cauze exoneratoare de la plata sumelor solicitate, iar forma ad probationem se impune pentru considerente practice, întrucât asigură posibilitatea părţilor contractante de a putea dovedi conţinutul contractelor pe care le-au încheiat.

Prin urmare, prevederile art. 5.5 din Ghidul Solicitantului, astfel cum s-a reţinut din probatoriul administrat în cauză, nu conferă legitimitate pretenţiilor sale, prin prisma dispoziţiilor art. 1854 alin. (3) din C. civ., decât în ipoteza în care ar fi avut o atitudine diligentă faţă de propriul interes, însă recurentul-reclamant a preferat să stea în pasivitate fără a solicita încheierea unor astfel de contracte, aspect recunoscut în cadrul criticilor deduse judecăţii.

În acest punct, se cuvine a se menţiona că salarizarea funcţionarilor publici care prestau activităţi specifice proiectelor de finanţare europeană a fost reglementată de Ordinul nr. 580/27.08.2013, modificat şi completat prin Ordinul nr. 49/04.02.2014, emise de ANOFM, prevăzându-se că orice funcţionar public nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile şi care urma să desfăşoare activităţi de control, cum este şi funcţia de manager de proiect, puteau opta pentru a fi remunerate fie conform Legii nr. 284/2010, cu păstrarea calităţii de funcţionar public, fie angajarea direct pe proiect cu contract de muncă sau cu contract de prestări servicii, însă cu suspendarea din funcţia publică, în ultimele două ipoteze.

Drept urmare, partea nu era îndrituită la remuneraţia suplimentară, prevăzută de art. 4.3.4 din Ghidul Solicitantului, faţă de cea circumscrisă atribuţiilor exercitate în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, atâta timp cât activitatea de manager de proiect, prestată în cadrul proiectelor derulate, s-a înscris în atribuţiile de serviciu stabilite prin contractele de performanţă şi fişele postului, astfel cum au fost analizate de către instanţa de apel şi evidenţiate în cuprinsul prezentei decizii.

Recurentul-reclamant a reiterat ad literam criticile cu caracter devolutiv în susţinerea aceluiaşi motiv de recurs cu referire la rapoartele de evaluare anuală a performanţelor profesionale individuale în calitate de director executiv al pârâtei; adresa nr. x/27.04.2011 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj cu privire la procedura de reîncadrare şi de stabilire a salariului de bază pentru personalul Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj şi al unităţilor subordonate care desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene; Ordinul nr. 477/28.06.2013, prin care intimata a susţinut că apelantul ar fi fost nominalizat de preşedintele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj în calitate de manager de proiect pentru Proiectul B.; pct. 33 din fişa postului din 04.11.2010; atribuţiile prevăzute la pct. 7 din fişa postului privind funcţia de director executiv din 05.012015; faptul că pe lângă remuneraţia de manager de proiect, a solicitat obligarea Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj A.J.O.F.M. să îi plătească o remuneraţie pentru atragerea finanţărilor, conform uzanţelor în domeniu, făcând trimitere la prevederile art. 1854 alin. (3) din C. civ. care reglementează modalitatea de stabilire a remuneraţiei atunci când nu există clauze referitoare preţ şi când nici legea nu conţine astfel de prevederi; activitatea de întocmire a documentaţiilor pentru obţinerea finanţărilor nerambursabile; atribuţiile apelantului în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj.

O apreciere completă a acestor critici se impune şi din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atâta timp cât recurentul-reclamant a invocat şi nemotivarea deciziei atacate, context în care este necesar a se face distincţie între motive şi argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele invocate, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate motivului pe care îl sprijină.

Criticile recurentului vor fi înlăturate având în vedere că instanţa de apel, prin raportare la exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., printr-un raţionament juridic de sinteză, a răspuns printr-un considerent comun argumentelor folosite de parte în dezvoltarea motivelor de apel reţinând legalitatea hotărârii primei instanţe.

Pe de altă parte, în considerarea caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, ce poate fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ indicate de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că în calea de atac a recursului, aspectele ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi supuse cenzurii instanţei de control judiciar.

Aşadar, prezentul recurs nu poate avea ca obiect reinterpretarea materialului probator administrat în cauză, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de către instanţa de apel, ci doar verificarea modalităţii de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale evocate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport de situaţia de fapt definitiv stabilită în calea devolutivă de atac a apelului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.