Damages claim for unreimbursed medical costs remanded to administrative courts after appeal rejected

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la 7 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Direcţia de Sănătate Publică Maramureş şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Maramureş la plata despăgubirilor în cuantum de 119.092,3 RON, reprezentând diferenţa nerambursată din suma achitată pentru tratamentele medicale din străinătate de care a beneficiat minorul B..

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 268 din 22 martie 2017, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Maramureş; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Direcţia de Sănătate Publică Maramureş şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Maramureş.

Prin decizia civilă nr. 394/A/2017 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Decizia de casare

Prin decizia nr. 1101/21.05.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2017 şi a deciziei civile nr. 394/A/2017 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a casat încheierea şi decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, s-a arătat că instanţa de apel nu a efectuat o devoluţiune totală a cauze prin stabilirea cu prioritate a limitelor învestirii şi nu a verificat stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea greşită a legii de către prima instanţă, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, precum şi determinat de faptul că motivarea deciziei din apel nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. 422 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel în rejudecare

Prin decizia nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 268 din 22.03.2017 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosar nr. x/2016, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Maramureş, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, retinându-se că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de motivele de fapt şi de drept invocate şi de precizările din 20 februarie 2017 în litigiul pendinte, reclamantul contestă refuzul pârâţilor de a deconta întreaga suma solicitat prin cele două cereri de rambursare nr. x aprilie 2014 şi nr. 765/3 oct. 2016 adresate CAS Maramureş.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate a deciziei recurate vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

Reclamantul a susţinut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi procesual, în sensul că s-a pronunţat greşit asupra normelor de competenţă materială funcţională a instanţelor civile de soluţionare a dosarului, problemă de drept deja dezlegată în recursul anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin asumarea competenţei de soluţionare a litigiului de către secţia civilă a Înaltei Curţi.

Se susţine că, procedând astfel, instanţa de apel a nesocotit limitele hotărâte de Înalta Curte sub aspectul competenţei materiale funcţionale civile, care a pronunţat decizia de casare nr. 1101/A/2019.

Se învederează că prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj a schimbat obiectul şi temeiul (regimul) juridic al acţiunii stabilite de reclamant, apreciind că este o acţiune în contencios administrativ îndreptată împotriva pârâtelor pentru soluţionarea nefavorabilă a cererii de rambursare/decontare, în contra caracterului civil al pretenţiilor, care sunt despăgubiri bazate pe răspunderea civilă delictuală obiectivă a pârâtelor, aspecte subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, la termenul de judecata din 4 decembrie 2019, a ridicat din oficiu excepţia de necompetenţă materială funcţională a primei instanţe şi a hotărât eronat că, la primul termen de judecată, instanţa de fond a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale funcţionale, în situaţia în care toate pârâtele au ridicat o altă excepţie şi anume excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, asupra căreia tribunalul s-a pronunţat.

Totodată, reclamantul mai învederează că instanţa de apel a ignorat toate cererile şi precizările depuse la dosar, inclusiv la rejudecarea cauzei în fond după casare.

Mal mult decât atât, susţine reclamantul, în fond după casare, Curtea de Apel Cluj a apreciat eronat că acţiunea are natura juridică a unei cereri în contencios administrativ, deoarece reclamantul ar contesta refuzul pârâţilor de a deconta întreaga suma solicitată prin două cereri de rambursare adresate CAS Maramureş, dar constatarea este infirmată de temeiul juridic şi de obiectul acţiunii, de toate clarificările şi precizările reclamantului, de instanţele care au judecat în fond, apel şi recurs, care şi-au asumat necondiţionat competenţa materială funcţională de soluţionare a acţiunii civile.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 1 octombrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul reclamant A. în prezent decedat şi continuat de C. împotriva deciziei civile nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Maramureş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi judecarea cauzei în lipsă.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Maramureş, prin care a combătut susţinerile acesteia, solicitând admiterea recursului.

Intimata pârâtă Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Maramureş a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, pentru neîncadrarea criticilor, iar pe fond respingerea, ca nefondat, cu judecarea cauzei în lipsă.

Intimata pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Maramureş a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva faptului că decizia recurată cuprinde motive contradictorii.

Ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pot fi existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii, ceea ce nu se verifică în cauză.

Din analiza deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel şi-a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevede că "în considerentele hotărârii, instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Cum motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă, Înalta Curte reţine că instanţa de apel şi-a argumentat atât în fapt cât şi în drept soluţia adoptată, neexistând elemente contradictorii sau străine de cauză, cu atât mai mult cu cât prin decizia de casare, nr. 1101/21.05.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu a dezlegat vreo chestiune legată de natura juridică sau de competenţa materială a instanţei, în ce priveşte soluţionarea cauzei, câtă vreme casarea deciziei s-a datorat incidenţei art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privind nemotivarea hotărârii.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile reclamantului legate de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nefondate sunt şi criticile legate de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de reclamant, din perspectiva interpretării greşite a dispoziţiilor art. 1357 C. proc. civ., text de lege invocat ca temei de drept al acţiunii.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., indicat de reclamant ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, ceea ce, de asemenea, nu se verifică în speţă.

Instanţa de apel, în rejudecare, a constatat că deşi la prima instanţă, la primul termen de judecată, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş a ridicat excepţia necompetenţei materiale funcţionale a instanţei, aceasta nu a fost soluţionată, cererea de chemare în judecată fiind respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâţilor.

Din această perspectivă şi având în vedere că reclamantul a uzat de procedura administrativă de decontare a sumelor avansate pentru tratamentul copilului în străinătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, sens în care a înregistrat la CAS Maramureş cererile nr. 3488/25 aprilie 2014 şi nr. 7657/3 octombrie 2016 de decontare a sumei solicitate în litigiul pendinte, cereri nesoluţionate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 913 din Legea nr. 95/2006.

Întrucât reclamantul îşi justifică demersul judiciar din prezenta cauză pe refuzul nejustificat al pârâtului, în ce priveşte rambursarea integrală a costului asistenţei medicale transfrontalieră, în condiţiile reglementate de Legea nr. 95/2006, Înalta Curte reţine că, faţă de obiectul dedus judecaţii, sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în raport de care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ.

Din perspectiva celor expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant A. în prezent decedat şi continuat de C. împotriva deciziei civile nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant A. în prezent decedat şi continuat de C. împotriva deciziei civile nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.