Late expropriation compensation appeal rejected as time-barred, final award of 1,743,434 RON upheld.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub număr x/2011 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.01.2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General al Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei anularea hotărârii nr. 21/08.12.2010 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti-Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafaţa de teren de 1079 mp situată în Bucureşti, Şoseaua x nr. 48 sector 2, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.158.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, cu titlu de despăgubire pentru suprafaţa de teren expropriată.

Prin încheierea din data de 11.04.2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub număr x/2011.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 717/02.06.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1079 mp situat în Bucureşti, Şoseaua x nr. 48 sector 2, cu număr cadastral x, 2712/3/1/1/1/3 şi 2712/3/1/1/1/4 la 1.743.434 RON şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să plătească reclamantei suma de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Deciziile pronunţate de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 48A/04.02.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca tardiv formulat, apelul formulat de apelanta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 717 din 02.06.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii - pârâţi Primăria Municipiului Bucureşti - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva aceleiaşi sentinţe.

A admis apelul formulat de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului, acordând termen la 01.04.2015, cu citarea părţilor.

Prin decizia nr. 495A din 16 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a anulat parţial hotărârea nr. 21/08.12.2010 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor.

A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1079 mp, situat în Bucureşti, Şos. x, cu număr cadastral x, 2712/1/3/1/1/1/3 şi 2712/1/3/1/1/1/4 la 1.743.434 RON. A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestor două decizii, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) a declarat recurs.

Prin criticile formulate, întemeiate în drept pe art. 483 şi următoarele din noul C. proc. civ., s-au arătat următoarele:

Cu privire la soluţia de respingere a apelului, ca tardiv, reclamanta a susţinut că ar fi primit comunicarea sentinţei la data de 15 octombrie 2014, dată în raport de care declararea apelului la 24 octombrie 2014 este în termenul legal.

Cu privire la recursul de faţă, a susţinut că suma stabilită cu titlul de despăgubire nu este una "dreaptă" în sensul legii, cum prevede art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie.

A subliniat şi că nu este justă soluţia dată de instanţa de apel şi motivată în sensul că despăgubirea reală este cea de la data efectuării expertizei.

Totodată, a apreciat şi că suma ar fi trebuit actualizată, deoarece dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată acum peste 9 ani.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât Municipiul Bucureşti prin Primar General a depus întâmpinare, comunicată părţilor, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursurilor declarate de reclamantă, atât împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 cât şi împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei tardivităţii recursurilor declarate în cauză, invocată de intimatul pârât Municipiul Bucureşti prin Primar General, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, se reţin următoarele:

Potrivit art. 301 C. proc. civ. din 1864 "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, decizia nr. 495A/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată părţilor la data de 17 decembrie 2018, cum rezultă din fila x borderou, din dosarul de apel.

Întrucât dovada de comunicare cu reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) nu a fost restituită la dosar, din oficiu instanţa a procedat la recomunicarea deciziei nr. 495A/2018.

Ca urmare, la 25 martie 2019, prin agent procedural, s-a recomunicat reclamantei S.C. A. S.A. (fostă SRL) decizia nr. 495A/2018, la sediul reclamantei din Bucureşti, cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul de apel.

La 16 iulie 2020, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) a formulat o cerere de recomunicare a deciziei nr. 48A/2015, urmare a căreia s-a trimis acesteia o copie a dovezii de comunicare a deciziei nr. 495A/2018.

La 7 septembrie 2020, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) a depus aceeaşi cerere de recomunicare a deciziei nr. 48A/2015.

Ca urmare, la 2 octombrie 2020, se comunică reclamantei S.C. A. S.A. (fostă SRL) decizia nr. 48A/2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte reţine că decizia nr. 495A/2018 a fost comunicată reclamantei S.C. A. S.A. (fostă SRL) la data de 25 martie 2019.

Termenul de declarare al căii de atac a recursului s-a împlinit la data de 10 aprilie 2019, potrivit normei legale mai sus citate.

Declararea recursului împotriva deciziei nr. 495A/2018 la data de 19 octombrie 2020, cum rezultă din dosar recurs, este în afara termenului legal, sens în care Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cu privire la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că această hotărâre judecătorească a fost comunicată la data de 2 octombrie 2020. Calea de atac a recursului declarată la 19 octombrie 202 a fost formulată în termenul legal, cum s-a arătat mai sus.

Înalta Curte reţine că decizia nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este o decizie intermediară, prin care instanţa de apel a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre evocarea fondului, acordând termen de judecată în continuare.

Potrivit art. 297 alin. (2) C. proc. civ., această hotărâre intermediară, cu caracter interlocutoriu, poate fi recurată doar împreună cu decizia finală prin care se va dispune asupra fondului litigiului, deoarece are menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.

Faţă de caracterul ei intermediar, decizia instanţei de apel de anulare a hotărârii primei instanţe fără a se evoca fondul, cu reţinerea cauzei spre judecare, nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.

Având în vedere aceste considerente, ca efect al declarării tardivităţii recursului formulat împotriva deciziei finale nr. 495A/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei intermediare nr. 48A din 4 februarie 2015 a aceleiaşi instanţe este lipsit de finalitate juridică.

Ca urmare, nu mai există interes în exercitarea acestei căi de atac, care se îndreptă împotriva unei decizii fără autonomie juridică.

Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 495A din 16 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. (fostă SRL) împotriva deciziei nr. 48A din 4 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.