Re-examination request inadmissible where revision ruling final; prior annulment stands.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 1091 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia dovezii lipsei calităţii de reprezentant a Direcţiei Juridice pentru Serviciul de Informaţii Externe şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a consilierului juridic A. pentru intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, invocate de recurentul B.. A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2147 din 20 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire.

2. Calea de atac formulată în cauză

Petentul B. a exercitat împotriva deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 cale de atac intitulată "cerere de reexaminare" şi a solicitat instanţei următoarele: reexaminarea aspectelor invocate prin cererea de revizuire şi în şedinţa din 20 noiembrie 2019, inclusiv prin cererea de constatare a nulităţii deciziei nr. 1091/30 mai 2019, depusă la termenul menţionat; anularea deciziei criticate; soluţionarea cererilor formulate, respectiv clarificarea aspectelor referitoare la admisibilitatea cererii de constatare a nulităţii deciziei nr. 1091/30 mai 2019 şi stabilirea de către instanţă a cuantumului taxei judiciare de timbru pentru această cerere; continuarea judecăţii cauzei sub aspectul cererii de constatare a nulităţii hotărârii nr. 1091/2019.

În drept au fost invocate prevederile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din CEDO şi decizia CCR nr. 462/2014.

Prin rezoluţia administrativă din 6 ianuarie 2020 a preşedintelui secţiei I civile, în scopul evidenţierii în programul informatic ECRIS a căii de atac şi a repartizării aleatorie a dosarului de faţă, s-a făcut menţiunea în sensul că se va introduce calea de atac denumită contestaţie în anulare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Servicul de Informaţii Externe a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de reexaminare a deciziei nr. 2147 din 20.11.2019 şi judecata cauzei în lipsă.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În legătură cu aspectul calificării prezentei cereri, prin rezoluţia din 5 februarie 2020 petentului i s-a pus în vedere să precizeze calea de atac pe care înţelege să o exercite împotriva deciziei nr. 2147 din 20.11.2019 şi să o timbreze în mod corespunzător.

În lipsa unor clarificări din partea acestuia, Înalta Curte urmează a analiza calea de atac din perspectiva unei "cereri de reexaminare" a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 dată fiind fundamentarea acesteia pe dispoziţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ. De asemenea, în dezvoltarea motivelor expuse în cele două solicitări de recuzare existente la dosar, rezultă manifestarea de voinţă a părţii de a se prevala de demersul judiciar astfel cum a fost indicat de la bun început.

Prin decizia nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei nr. 1091 din 30 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţă, hotărârea revizuită este reprezentată de decizia nr. 1091 din 30 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii de recuzare din 8 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Această hotărâre este una definitivă potrivit art. 634 alin. (5) C. proc. civ., astfel că, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., şi decizia nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 are acelaşi regim juridic, neputând fi atacată pe calea "cererii de reexaminare", ci numai prin intermediul căilor de atac de retractare în condiţiile strict prevăzute de art. 503 şi 509 C. proc. civ. Pe cale de consecinţă, se reţine că este inadmisibilă calea de atac intitulată "cerere de reexaminare" a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 formulată de petentul B..

Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., pe care se întemeiază petentul "Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (3), prin încheiere dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii." Aceste dispoziţii se referă la procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevederi justificate prin prisma finalităţii legitime urmărite de legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual privind obiectul cererii, motivele invocate, probele solicitate, cât şi a elementelor procesului. Procedura are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate cerinţele prevăzute de art. 194 din C. proc. civ.. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil într-un cadru procesual clar determinat.

Înalta Curte constată că prevederile sus menţionate sunt excluse de la aplicare, în considerarea raţionamentului ce urmează a fi expus:

După cum s-a statuat anterior, obiectul căii de atac pendinte este reprezentat de o hotărâre prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei decizii din recurs.

Potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. Aceasta înseamnă că, pentru soluţionarea unei cereri de revizuire, vor fi urmate, dacă nu se prevede altfel, regulile de procedură prevăzute pentru judecata fiecărei etape procesuale în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire. Dacă revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri de primă instanţă, va fi parcursă procedura verificării şi regularizării cererii în condiţiile art. 200 C. proc. civ.

Or, în cazul de faţă, cererea de revizuire formulată de B. a privit o hotărâre pronunţată în faza procesuală a recursului, decizia nr. 1091 din 30 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, soluţionarea acesteia fiind incompatibilă cu procedura de regularizare reglementată de art. 200 C. proc. civ. De altfel, se şi observă, din actele dosarului, că nu a fost iniţiată o astfel de procedură, dosarul primind direct termen de judecată la 20.11.2019, pentru care revizuentul a fost citat cu menţiunea timbrajului cererii conform prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În concluzie, demersul judiciar promovat de petent în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ. urmează a fi privit ca inadmisibil. Mai reţine instanţa supremă că, deşi cererea de reexaminare are natura juridică a unei veritabile căi de atac, aparţinând categoriei generice a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ea nu poate fi folosită pentru a desfiinţa o decizie pronunţată în revizuire (prin care s-a anulat ca netimbrată calea extraordinară de atac), deoarece se opun prevederile art. 513 alin. (1) din cod, care nu pot fi interpretate decât în litera legii.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru toate argumentele înfăţişate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "cerere de reexaminare’’ a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "cerere de reexaminare’’ a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.