Competence for presidential order pending civil action involving public property administration

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub numărul x/2020 la data de 20.08.2020 reclamantul Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se desfiinţeze bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, dată în administrarea RA Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj, până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

La data de 21.09.2020, pârâta a depus întâmpinare, f. x, invocând excepţia necompetenţei Tribunalului Cluj de a soluţiona prezenta cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat să se constate neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii ordonanţei preşedinţiale.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1739/22.09.2020 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei teritorial exclusive a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că, în esenţă, cauza ce face obiectul dosarului de fond, nu este de competenţa materială a Tribunalului, secţia de contencios administrativ, fiind vorba despre un litigiu civil, temeiul de drept fiind raportat la C. civ., şi nu există o prevedere expresă şi derogatorie în C. civ., C. proc. civ. sau în codul administrativ în favoarea instanţei de contencios administrativ de a soluţiona un litigiu având obiectul "obligarea pârâtei de a înceta orice acte de administrare a unui imobil teren, dat în administrare societăţii reclamante", reţinând faptul că societatea reclamantă nu se judecă în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, emitentul HCJ 113/28.05.2020 (Consiliul Judeţean Cluj), ci cu un terţ, pârâta A. S.R.L..

Prin urmare, petitul principal al dosarului civ. nr. x/2020 este acela "obligaţie de a face", petitul privind pretenţiile fiind unul subsecvent, ce se va analiza doar în ipoteza admiterii primului petit, astfel că instanţa competentă material este, potrivit art. 94 alin. (1) lit. h), judecătoria. Judecătoria ar fi instanţa competentă material să judece şi un eventual litigiu de drept comun având ca obiect obligarea pârâtei de a desfiinţa bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, în ipoteza transformării litigiului în unul de drept comun, potrivit art. 1001 C. proc. civ.

Din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile regulile de drept comun, şi anume art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; cum sediul pârâtului este în Bucureşti, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

2.2. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7451 din 08.10.2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut, în esenţă că, în raport de art. 998 C. proc. civ. şi de argumente doctrinare şi jurisprudenţiale, în condiţiile în care pe rolul Tribunalului Cluj se afla înregistrat dosarul nr. x/2020, în care s-a dedus spre soluţionare fondul dreptului litigios, aceleiaşi instanţe îi revine competenţa materială şi teritorială să soluţioneze prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială prin care s-a solicitat luarea unei măsuri provizorii, până la soluţionarea definitivă a respectivului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie obligarea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a pârâtei A. S.R.L. să desfiinţeze, până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, dată în administrarea RA Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Prin urmare, se impune a se stabili instanţa competentă a soluţiona fondul dreptului Aeroportului Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. de a cere desfiinţarea barierei care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, dată în administrarea reclamantului.

Conform menţiunilor din programul de evidenţă informatizată a instanţelor, la data soluţionării conflictului negativ de competenţă pendinte, dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, în care se judecă fondul dreptului, se afla în procedura prealabilă, neprocedându-se la verificarea competenţei instanţei până la acest moment.

Acesta avea ca obiect acţiunea confesorie formulată de reclamant în baza art. 870, art. 696 şi art. 1357 C. civ., prin care solicita obligarea pârâtei A. S.R.L. să înceteze orice acte de administrare cu privire la imobilul teren proprietate publică a Judeţului Cluj, situat în str. x, identificat în CF x, în suprafaţă de 12.546 mp, transmis în administrarea reclamantei prin HCJ 113/28.05.2020, precum şi cu privire la drumul de acces din strada x, situat pe parcela cu nr. cadastral x, înscris în CF x Cluj Napoca, dat în administrarea reclamantei - f. x, solicitând şi obligarea pârâtei la plata lipsei de folosinţă a bunului dat în administrare, începând cu data formulării acţiunii şi până la încetarea tulburării.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Cluj, cele două litigii nu au petite identice, or, dacă în litigiul de fond s-ar fi formulat ca petit principal (sau unul dintre acestea), petitul astfel cum a fost formulat în cuprinsul cererii de ordonanţă preşedinţială, în mod evident este o obligaţie de a face, care nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ sau de competenţa materială a tribunalului, fiind vorba despre un litigiu civil.

În speţă, în cadrul ordonanţei preşedinţiale, temeiul de drept este raportat la dispoziţiile de drept comun şi nu există o prevedere expresă şi derogatorie în favoarea instanţei de contencios administrativ de a soluţiona un litigiu având ca obiect o obligaţie de a face, anume "obligarea pârâtei de a înceta orice acte de administrare a unui imobil teren, dat în administrare societăţii reclamante", în condiţiile în care societatea reclamantă nu se judecă în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, emitentul HCJ 113/28.05.2020 (Consiliul Judeţean Cluj), ci cu un terţ, pârâta A. S.R.L..

De asemenea, judecătoria ar fi instanţa competentă material să judece şi un eventual litigiu de drept comun având ca obiect obligarea pârâtei de a desfiinţa bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, în ipoteza transformării litigiului în unul de drept comun, potrivit art. 1001 C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere faptul că între dosarul de fond mai sus indicat şi dosarul prezentei cauze există identitate de părţi şi doar o identitate parţială de obiect, în sensul că, pe calea ordonanţei preşedinţiale, se solicită doar desfiinţarea barierei, în aplicarea dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Înalta Curte constată că judecătoria este instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Ca atare, din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile regulile de drept comun, şi anume art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum sediul pârâtului este în Bucureşti, raportat la dispoziţiile art. 998, art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 107 C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.