Inadmissibility of revision for contradictory decisions where res judicata exception was examined in lower instance

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 04.08.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 565/09.07.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosar nr. x/2017 şi obligarea intimatei Unitatea de Cult Filia Sfântu Gheorghe (Roşu) la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, revizuenta a arătat că decizia sus menţionată încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 147/A/13.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2010 (definitivă prin decizia nr. 3332/27.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În cadrul dosarului nr. x/2010, după mai multe cicluri procesuale ale acţiunii în revendicare formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB), Curtea de Apel Cluj a tranşat în mod irevocabil faptul că bunurile din patrimoniul acestuia au aparţinut totdeauna statului, Fundaţia FBORB având doar calitatea de administrator, iar nu de beneficiar al vreunui drept real.

Paralel cu revendicarea, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a instruit preoţi parohi din peste 560 de unităţi de cult de pe raza judeţului Suceava să solicite reconstituirea a câte 30 ha teren din fondul forestier, în temeiul art. 29 din Legea nr. 1/2000, indicându-le ca temei al cererii patrimoniul FBORB, adică aceeaşi fundaţie despre care se reţinuse, cu putere de lucru judecat, că nu avusese niciodată în proprietate terenuri forestiere pe raza Bucovinei.

Confuziile juridice ale autorităţilor administrative au condus la eliberarea nelegală în perioada 2002-2004, de către Comisia Judeţeană Suceava, a 570 titluri de proprietate pentru câte 30 ha teren forestier către diverse unităţi de cult de pe raza judeţului Suceava.

În atare situaţie, Romsilva a iniţiat 570 de litigii prin care a solicitat, în temeiul art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise în condiţiile arătate mai sus, dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunţat decizia nr. 565/09.07.2020, a cărei revizuire se solicită, făcând parte din acest număr de litigii.

Prin sentinţa nr. 1228/28.12.2018, pronunţată în dosar nr. x/2017, Judecătoria Vatra Dornei a admis în mod judicios cererea de chemare în judecată formulată de către Romsilva şi a dispus anularea titlului de proprietate nr. x din 15.03.2004 emis de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava. Prin decizia nr. 565/09.07.2020, Tribunalul Suceava a admis apelul împotriva acestei sentinţe şi a respins, ca nefondată, acţiunea.

Legea permite reconstituirea terenurilor către unităţi de cult doar în măsura în care fondul bisericesc (Biserica Ortodoxă Română) din care face parte unitatea de cult a avut în proprietate terenuri forestiere.

Pe de o parte, FBORB nu face parte din cultul creştin ortodox, ci este o fundaţie specială, de sine stătătoare, separată de Biserica Ortodoxă Română, iar pe de altă parte, acesta nu a avut niciodată în proprietate terenuri în zona Bucovinei, aspecte tranşate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2010 de către Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, soluţia pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017 este potrivnică soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2010, cărora le încalcă lucrul judecat, întrucât reţine că FBORB a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin deciziile nr. 147/A/2013 şi nr. 3332/2014 s-a stabilit contrariul.

Deşi prin decizia cărei revizuire se solicită s-a reţinut că suprafaţa de teren din acel dosar nu este identică cu cea din dosarul nr. x/2010, distincţia făcută de acea instanţă între proprietarul util şi cel deplin este fără relevanţă în cauza de faţă, întrucât dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 fac trimitere la bunuri aflate în proprietate fără a face distincţie proprietatea utilă şi cea directă, iar dezlegarea dată prin decizia nr. 3332/2014 a vizat întreg patrimoniul FBORB, iar nu doar anumite suprafeţe de teren.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Suceava, argumentul principal în dosarul nr. x/2010 pentru respingerea acţiunii FBORB l-a constituit nedovedirea dreptului de proprietate, iar nu nedovedirea amplasamentului.

2. Apărările formulate în cauză

La 1 octombrie 2020, în termen legal, intimata Unitatea de Cult - Filia Păltiniş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii şi, în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

De asemenea, intimaţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Instituţia Prefectului Judeţului Suceava au depus, în termen legal, întâmpinare prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, atât în ipotezele în care instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, cât şi în cazurile în care încălcarea se manifestă la nivelul statuărilor diferite prin considerente asupra aceloraşi elemente litigioase care au rol decizoriu asupra soluţiei.

În lumina dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăseşte doar parţial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Revizuirea poate fi, însă, cerută şi atunci când se reclamă o încălcare a puterii de lucru judecat sub aspect pozitiv a celei dintâi hotărâri, prin hotărârea dată în cel de-al doilea proces şi care statuează diferit asupra unor elemente litigioase dezlegate de o manieră definitivă în cel dintâi proces, cum este cazul dedus judecăţii.

În speţă, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a solicitat anularea deciziei nr. 565/09.07.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2017, pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2010, respectiv a deciziei nr. 147/A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi a deciziei nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reţine că FBORB a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin cele din urmă hotărâri evocate s-a stabilit contrariul.

Litigiul în care a fost pronunţată decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a avut ca obiect o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi cu intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava, A., B., C., D., E., F., E. şi G..

Cel de-al doilea litigiu în care a fost pronunţată decizia nr. 565/09.07.2020 a Tribunalului Suceava, a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x din 15.03.2004, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, titlu ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha teren cu vegetaţie forestieră identică amenajistic cu u.a 34D, E,F, G, H, I, 36B%, C, D, E% din U.P VII- O.S. Iacobeni şi cadastral cu parcela funciară 911/53 ţi 1007 din CF x şi restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate pe suprafaţa indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii prezentei acţiuni.

În acest al doilea litigiu calitatea de reclamantă a avut-o Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, iar calitatea de pârâte Unitatea de Cult Filia Sfântu Gheorghe (Roşu), Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vatra Dornei. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997 de modificare şi completare a Legii nr. 18/1991 şi art. 1345 C. civ.

Aşadar, sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei, identitatea între cele două litigii în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare nu se verifică.

În speţă, însă, revizuenta invocă efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces (indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.) este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior, în sensul celor prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că se pretinde că dezlegarea dată celui de-al doilea proces, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în beneficiul Unităţii de Cult Filia Sfântu Gheorghe (Roşu) nesocoteşte dezlegarea definitivă dată în cel dintâi litigiu, prin care s-a statuat că FBORB, de ale cărui drepturi deţinute anterior s-a prevalat parohia în procedura aministrativă de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, nu a deţinut cu titlu de proprietar terenuri cu destinaţie forestieră pe teritoriul Bucovinei.

În acest sens, se constată că o primă analiză a admisibilităţii cererii de revizuire vizează împrejurarea dacă este necesară verificarea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care autoritatea de lucru judecat este invocată în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ce valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi - părţi, obiect, cauză.

Pe de altă parte, referitor la condiţia ca în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, Înalta Curte constată că această cerinţă nu este îndeplinită.

Astfel, din considerentele deciziei nr. 565/09.07.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, care face obiectul cererii de revizuire, rezultă că instanţa ce a pronunţat-o a examinat, în cuprinsul său, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 147/A/2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj (ce a constituit, de altfel, cauza acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis de comisiile locală şi cea judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar în favoarea unităţii de cult) atât din perspectiva efectului negativ, cât şi din cea a efectului pozitiv, şi a reţinut că, în primul litigiu, instanţele au fost învestite cu o acţiune în revendicare, iar în cel de-al doilea litigiu, cu o acţiune ce vizează nulitatea titlului de proprietate, titlu ce nu a fost analizat în cadrul acţiunii în revendicare, astfel că Tribunalul Suceava a constatat că este în prezenţa a două instituţii juridice diferite, care impun regimuri juridice diferite de dovedire a dreptului de proprietate; referitor la obiectul material, tribunalul a reţinut că suprafaţa supusă analizei în cauza de faţă nu este identică cu cea din dosarul soluţionat prin decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, iar reclamanta Romsilva nu a făcut o asemenea dovadă şi nici nu a contestat acest aspect susţinut de apelanta Unitatea de Cult şi că nu se poate reţine că s-a dezlegat o chestiune litigioasă care să se impună în cel de-al doilea litigiu.

Prin urmare, în cel de-al doilea litigiu, în faţa instanţei de apel, a fost analizată cuprinzător problema autorităţii de lucru judecat stabilită prin hotărârile nr. 147A/2013 şi nr. 3332/2014, astfel că această cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat, nu este îndeplinită în speţă.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat nu constituie o condiţie suplimentară adăugată celor prevăzute de dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un "recurs la recurs", instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă, în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Instanţa de revizuire nu se poate pronunţa asupra modalităţii în care o altă instanţă (de drept comun) a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat, în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii, şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Reţinând, în raport de aceste aspecte, inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se poate considera, aşa după cum pretinde revizuenta, că s-ar încălca astfel dreptul său la un proces echitabil întrucât, tocmai prin deschiderea unei noi judecăţi asupra a ceea ce a constituit fondul celui de-al doilea proces - respectiv nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în beneficiul parohiei, pentru motivul acuzat al nesocotirii aspectului judecat în cel dintâi proces (anume că FBORB nu a deţinut cu titlu de proprietar terenuri forestiere pe teritoriul Bucovinei) - s-ar ajunge la înfrângerea acestui drept fundamental, deoarece s-ar da posibilitatea unor statuări contrare a ceea ce s-a stabilit în mod definitiv de către o instanţă de judecată. Tot astfel, nu se poate pretinde înfrângerea dreptului la un remediu efectiv consacrat prin dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drept care trebuie văzut ca mijloc de asigurare a protectiei drepturilor subiective ale individului, iar nu ca garanţie a promovării unor căi extraordinare de atac, cum este cea a revizuirii şi care, în sine este văzută ca un mijloc de înfrângere a securităţii circuitului juridic atunci când este folosită în alte scopuri ori în alte cazuri decât cele limitativ admise de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava.

Cu privire la cererea formulată de intimata Unitatea de Cult Filia Păltiniş de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5798 RON, potrivit facturii fiscale seria x-2008 nr. x din 30 septembrie 2020, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe revizuenta Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva", prin Direcţia Silvică Suceava la plata sumei solicitate, pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva", prin Direcţia Silvică Suceava împotriva deciziei nr. 565 din 9 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe revizuentă la plata sumei de 5.798 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Unitatea de Cult Filia Sf. Gheorghe (Roşu).

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.