Illegality of perishment due to interruption by appeal against suspension order

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2016, la 30.03.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. - Redactor Şef la cotidianul "C." şi S.C. C. S.A., a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să-i plătească suma de 15.000 RON daune morale, obligarea pârâţilor să înlăture din mediul online articolul denigrator, inclusiv comentariile şi să recunoască în ziarul "C." inclusiv online că cele relatate despre ea în articolul "Inspectorul cu handicap . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ." din 26.02.2016, nu sunt adevărate, obligarea pârâţilor să publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţă în cazul admiterii acţiunii, în trei ziare locale, inclusiv online.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 9240 din 28 noiembrie 2016, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă a respins acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 1582 din 6 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A..

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin încheierea de şedinţă de la 6 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018 conexat cu dosarul nr. x/2018, cu termen de judecată la 18 iunie 2018.

La termenul din data de 12 septembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, iar recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva încheierii de suspendare din 6 iunie 2018 a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a fost suspendată cauza până la soluţionarea acestui recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1167 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat perimat recursul exercitat în speţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1167 din 4 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, s-a dispus perimarea cauzei, date fiind dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ.. Din calculul termenului de perimare de 6 luni este exclusă perioada cuprinsă între 12.09.2018, când a fost suspendat pentru a doua oară în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. recursul pe fond şi 19.11.2019, când instanţa supremă a soluţionat recursul reclamantei împotriva încheierii de suspendare din 12.09.2018.

În perioada 12.09.2018-19.11.2019 şi până la 04.12.2019, când s-a dispus perimarea, au fost efectuate de către recurentă, de ceilalţi pârâţi şi de către instanţe - Curtea de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai multe acte de procedură.

În perioada 06.06.2018, când s-a dispus prima suspendare şi până la 31.01.2019, data soluţionării recursului împotriva acestei încheieri, au fost efectuate acte de procedură în dosarul nr. x/2016, o parte din acestea suprapunându-se cronologic peste cele efectuate în dosarul nr. x/2016.

Recurenta a declarat recurs şi împotriva celei de-a doua suspendări tocmai pentru a evita perimarea, astfel că hotărârea de perimare este nelegală prin aceea că instanţa a dispus perimarea înainte de împlinirea termenului legal de 6 luni.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 4 C. proc. civ.

La 27 ianuarie 2020, recurenta a depus o completare la motivele de recurs, prin care a arătat că instanţa a dispus, în mod nelegal, perimarea judecării recursului, fără a ţine seama de ultimele acte de procedură îndeplinite de reclamantă şi de către instanţa supremă în dosarul nr. x/2016. Ultimul act de procedură îndeplinit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este comunicarea deciziei nr. 2130/2019, care s-a făcut la 17.01.2020, conform menţiunilor de pe ştampilă, deci, ulterior perimării. Ultimul act de procedură făcut de recurentă este o cerere scrisă datată 27.11.2019, prin care a solicitat instanţei repunerea pe rol şi judecarea pe fond a recursului.

În cuprinsul deciziei de perimare, instanţa nu menţionează despre cel de-al doilea recurs declarat în 06.03.2019 împotriva celei de-a doua suspendări, astfel că instanţa a calculat greşit termenul de perimare numai în raport de data comunicării soluţiei în ce priveşte recursul împotriva primei suspendări, fără să ţină cont de data soluţionării şi comunicării celui de-al doilea recurs împotriva celei de-a doua suspendări, care a fost soluţionat de Înalta Curte în 19.11.2019, hotărârea fiindu-i comunicată recurentei la 17.01.2020, ulterior perimării.

Formularea celui de-al doilea recurs reprezintă un act de procedură îndeplinit în interiorul termenului de perimare şi întrerupe cursul perimării potrivit art. 417 C. proc. civ.

De la momentul când s-a dispus prima suspendare şi până în 04.12.2019, când s-a pronunţat perimarea, precum şi, în continuare, până la 17.01.2020, au fost efectuate în mod continuu acte de procedură în dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 418 alin. (1) C. proc. civ., perioada de timp cuprinsă între 06.06.2018 şi 17.01.2020 nu intră în calculul termenului de perimare de 6 luni, astfel că instanţa a dispus, în mod nelegal, perimarea, invocând culpa părţilor, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Recurentei nu i se poate imputa vreo culpă, în condiţiile în care a depus la dosarul cauzei numeroase cereri şi înscrisuri, prin care a solicitat repunerea pricinii pe rol şi continuarea judecăţii, întrucât interesul său a fost de a se pronunţa o hotărâre pe fondul litigiului, aceasta nefiind citată pentru termenul la care s-a pronunţat soluţia de perimare cu menţiunea că se va discuta perimarea, fiindu-i suprimat dreptul de a aduce dovezi contra perimării.

Arată că, din cauza stării de sănătate, nu s-a putut deplasa la instanţă, iar situaţia financiară nu i-a permis să-şi angajeze un apărător ales.

De asemenea, din componenţa dosarelor ce vizează prezenta cauză, lipseşte dosarul de recurs împotriva celei de-a doua suspendări. Or, despre acest dosar, nu se menţionează în hotărârea de perimare şi s-a calculat greşit termenul de perimare, doar în raport de recursul împotriva primei suspendări.

Mai mult, instanţa nu a aşteptat să se împlinească termenul de 5 zile de declarare a recursului, care a fost promovat la 06.12.2019, şi a perimat în mod greşit cauza.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 17 septembrie 2020, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 19 noiembrie 2020 ianuarie 2021, cu citarea părţilor, în sedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succedă.

Din examinarea criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deşi acesta a indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti -, criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în speţă, susţinându-se greşita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancţiunea perimării.

Se constată că judecata recursului declarat de reclamantă a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., prin încheierea din 06.06.2018, până la pronunţarea hotărârii prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018 conexat cu dosarul nr. x/2018, cu termen de judecată la 18 iunie 2018.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, arătând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din data de 12 septembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, iar recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de suspendare din 6 iunie 2018 a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a fost suspendată cauza până la soluţionarea acestui recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 239/31.01.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Recurenta a declarat recurs şi împotriva încheierii din 12 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost suspendată cauza, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii de suspendare din 6 iunie 2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă învestită cu recursul exercitat împotriva încheierii din 12 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, prin decizia nr. 2130 din 19 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Art. 417 C. proc. civ. prevede astfel:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului făcut de partea care justifică un interes."

Or, cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare din 12 septembrie 2018 reprezintă un act de procedură îndeplinit de către reclamantă în vederea continuării judecăţii.

Totodată, Înalta Curte constată că legea nu circumstanţiază natura actului de procedură îndeplinit de partea care justifică un interes; pe de altă parte, singura condiţie care reiese din textul citat priveşte însuşirea acelui act de procedură de a atesta ieşirea părţii dintr-o pasivitate culpabilă şi că aceasta intenţionează continuarea judecăţii sau reluarea procedurii judiciare.

Înalta Curte constată că măsura suspendării dispuse prin încheierea recurată ar fi avut aptitudinea de a declanşa curgerea termenului de perimare, sancţiune procedurală ce ar fi intervenit în cazul în care pricina ar fi rămas în nelucrare din vina părţilor, timp de 6 luni, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza care a provocat suspendarea, anume până la momentul pronunţării deciziei nr. 239 din 31 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de suspendare din 6 iunie 2018, în raport cu prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., iar nu de la momentul comunicării deciziei nr. 239/2019, cum greşit a reţinut instanţa de perimare.

În speţă, suspendarea pe temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost dispusă la termenul din 12 septembrie 2018, iar termenul de la care curgea perimarea era momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza care a provocat suspendarea, anume decizia nr. 239 din 31 ianuarie 2019, însă, la data de 19 martie 2019, mai înainte de împlinirea termenului de perimare (ce s-ar fi împlinit la 31 iulie 2019), recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din 12 septembrie 2018, arătând că în cauză, prin suspendarea repetată a judecării cauzei, i se încalcă dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare, iar aceasta, prin ea însăşi are valoarea unui act de procedură de natură a întrerupe curgerea termenului de perimare, până la soluţionarea definitivă a cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, dată de care curge un nou termen de perimare.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, dosarul nr. x/2016, ce a avut ca obiect recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 2130/19.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă prin care a fost constatat nul recursul.

Fiind o decizie dată în recurs, aceasta este definitivă de la data pronunţării sale, aşadar de la 19.11.2019, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare a cererii de recurs nu era împlinit la data pronunţării deciziei recurate, ci s-ar fi împlinit la data de 19.07.2020, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., iar cursul perimării ar fi fost suspendat în perioada stării de urgenţă instituite pe teritoriul României în perioada 16 martie 2020 - 14 mai 2020 (conform Decretului nr. 195/2020 al Preşedintelui Românie privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi a Decretului Preşedintelui României nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României).

Din considerentele deciziei recurate reiese că instanţa de perimare s-a raportat, în mod nelegal, doar la recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de suspendare din 6 iunie 2018 şi la data de 5 martie 2019, dată la care i-a fost comunicată reclamantei decizia nr. 239/31.01.2019 prin care a fost soluţionat acest recurs ca moment de la care ar fi curs termenul de perimare, fără a se raporta şi la cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva încheierii de suspendare din 12 septembrie 2018, soluţionată la 19 noiembrie 2019, prin decizia nr. 2130/2019, act întreruptiv al cursului de perimare care a fost efectuat de către reclamantă, recurentă în cauza suspendată (şi, implicit, parte care justifică un interes, în înţelesul art. 417 C. proc. civ.) la instanţa pe rolul căruia se afla procesul a cărei judecată a fost suspendată şi pentru care se urmărea evitarea sancţiunii procedurale în discuţie.

Astfel, momentul comunicării deciziei nr. 239/31.01.2019 nu putea fi luat în considerare pentru declanşarea curgerii termenului de perimare, atâta timp cât recurenta-reclamantă, ca parte interesată în continuarea judecăţii în faţa Curţii de Apel Craiova, a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din 12.09.2018, ceea ce, din perspectiva atitudinii subiective a părţilor cauzei suspendate, exclude posibilitatea reţinerii vreunui motiv culpabil pentru lăsarea cauzei în nelucrare.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât nu a observat întreruperea cursului perimării pe temeiul art. 417 C. proc. civ., reţinând, contrar regulilor de procedură anterior enunţate, că prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părţii şi că nu a mai fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea continuării judecării cauzei de la momentul comunicării deciziei nr. 231/2019.

Pornind de la această falsă premisă, în mod nelegal s-a reţinut intervenirea sancţiunii procedurale a perimării cererii de recurs, printr-o greşită aplicare a art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, constatarea perimării recursului declarat de reclamantă prin decizia pronunţată la 04.12.2019, aşadar înainte de împlinirea termenului de perimare - 19.07.2020, reprezintă o neregularitate de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va dispune casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecării recursului, pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1167 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.