Timeliness of appeal filed via post office tracking despite erroneous date stamp

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială la data de 2.03.2009, sub nr. x/2009, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Română de Televiziune, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata prejudiciului efectiv şi a beneficiului nerealizat ca urmare a atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv la plata sumei de 79.249,24 RON, reprezentând cheltuielile realizate de către reclamanta pentru preproducţia, producţia, postproducţia şi lichidarea seriei a II-a a serialului "La urgenţă", actualizarea creanţei cu indicele de depreciere prin inflaţie a prejudiciului efectiv suferit, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente. Reclamanta a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata profitului nerealizat pentru întreaga producţie în cuantum de 8% şi la plata sumei de 42.760 RON reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.

La data de 31.03.2009, pârâta Societatea Română de Televiziune a depus la dosar cerere de chemare în garanţie a numiţilor B. şi C., solicitând ca, în cazul în care SRTV ar fi obligată la plata unor sume către reclamantă, chemaţii în garanţie să fie obligaţi la plata unor despăgubiri, inclusiv faţă de SRTV, în calitate de comitent, egale cu contravaloarea sumelor la care SRTV ar fi obligată către reclamantă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.02.2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie formulate de pârâta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu chemaţii în garanţie B. si C. si formarea unui nou dosar.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

În dosarul format după disjungere, având ca obiect cererea formulată de Societatea Romana de Televiziune (reclamantă) în contradictoriu cu B. si C. (pârâţi), înregistrat cu nr. x/2012, prin sentinţa civilă nr. 1259/29.05.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâţii B. şi, pe cale de consecinţă, a obligat reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 16.233,98 RON cheltuieli de judecată, luând act că pârâtul C. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 29 din 14 februarie 2019, a admis excepţia tardivităţii şi a respins apelul ca tardiv formulat de apelanta - reclamantă Societatea Română de Televiziune împotriva sentinţei civile nr. 1259 din 29.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A obligat apelanta la plata către intimatul B. a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocaţial în apel, redus conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, ce a formulat critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a admis excepţia tardivităţii declarării apelului fără a avea în vedere susţinerile apelantei care a arătat că motivele de apel şi cererea de apel au fost depuse în termenul legal de apel şi fără a-i da posibilitatea acesteia să dovedească cu înscrisuri acest fapt.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 284 din vechiul C. proc. civ. coroborate cu art. 101 şi art. 102 din acelaşi cod a constatat că din dosarul cauzei rezultă că data declarării apelului ar fi data de 01.08.2019, aşa cum din eroare a menţionat factorul poştal prin ştampila aplicată pe plicul cu care au fost expediate motivele de apel.

Or, după cum rezultă din susţinerile făcute în şedinţă publică, precum şi din cuprinsul înscrisurilor ataşate motivelor de recurs, apelul a fost declarat şi motivat în termen, în ultima zi a termenului de declarare a apelului şi anume 31.07.2019.

Astfel, conform facturii şi chitanţei cu care au fost achitate serviciile poştale constând în expedierea în termenul legal a motivelor de apel, precum si din AWB-ul aferent corespondenţei, aşa cum este evidenţiat pe site-ul Companiei Naţionale Poşta Română, rezultă fără putinţă de tăgadă că motivele de apel au fost expediate în data de 31.07.2019, adică în termenul legal aşa cum a fost el calculat chiar de instanţa de apel, iar aplicarea pe plic în mod prematur a ştampilei cu data de 1.08.2019 constituie o simpla eroare a factorului poştal, inaptă să producă vreun efect juridic asupra declarării căii de atac.

Din înscrisurile anterior menţionate rezultă fără niciun dubiu că motivele de apel şi cererea de declarare a apelului cuprinse în interiorul aceluiaşi înscris au fost efectuate în termenul de 15 zile, stabilit de art. 284 vechiul C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi C. şi B. au depus, fiecare, întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce succed.

Temeiul juridic indicat de recurentă, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează fie lipsa temeiului legal al hotărârii criticate fie încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte, şi anume a) lipsa temeiului legal, situaţie în care din conţinutul deciziei atacate nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată; b) ipoteza încălcării unei norme de drept substanţial; c) interpretarea eronată a unei norme juridice, respectiv să se dea o greşită interpretare normei juridice sau faptul reţinut să fi fost greşit calificat, în raport de exigenţele unui anumit text de lege.

În speţa dedusă judecăţii, criticile formulate de recurentă vizează pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 101 şi 102 coroborate cu art. 104 C. proc. civ., ceea ce face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate de Înalta Curte din această perspectivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.", iar potrivit art. 104 din acelaşi cod "actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui".

În speţă, sentinţa civilă nr. 1259/29.05.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost comunicată reclamantei Societatea Română de Televiziune, sub semnătură, la sediul acesteia, indicat pe tot parcursul procedurii judiciare în primă instanţă, la data de 15.07.2019, astfel cum rezultă din dovada de primire ataşată la dosar la fila x (TB vol. II).

Plicul conţinând motivele de apel formulate de către reclamantă împotriva hotărârii sus arătate, aflat la dosar apel, are aplicată ştampila poştei cu data de 1 august 2019, împrejurare faţă de care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 824A/24.07.2020, a constatat tardivitatea căii de atac, al cărui termen de declarare s-ar fi împlinit la data de 31 iulie 2019.

Recurenta-reclamantă a criticat această soluţie, arătând că potrivit "facturii şi chitanţei cu care au fost achitate serviciile poştale constând în expedierea în termenul legal a motivelor de apel, precum şi din AWB-ul aferent corespondenţei, aşa cum este evidenţiat pe site-ul Companiei Naţionale Poşta Română, rezultă fără putinţă de tăgadă că motivele de apel au fost expediate în data de 31.07.2019, depunând la dosar recomandata, factura şi chitanţa aferentei AWB-ului corespondenţei acesteia, pe factura şi chitanţa aferentei AWB-ului cu nr. x (număr ce este înscris sub codul de bare şi pe plicul poştal de la dosarul de apel), fiind menţionată ca dată a expedierii plicului poştal data de 31.07.2019, orele 23:40.

Faţă de aceste susţineri, cu prilejul soluţionării recursului, s-a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, în temeiul art. 305 C. proc. civ., ce a depus în susţinerea motivelor de recurs, recomandata, factura şi chitanţa aferentei corespondenţei cu care au fost trimise cererea şi motivele de apel, fiind depusă şi un extras din sistemul informatic al Poştei Române din care rezultă că AWB-ul cu nr. x (număr ce este înscris sub codul de bare şi pe plicul poştal de la dosarul de apel) a fost depus şi înregistrat la poştă în data de 31 iulie 2019, orele 23:40.

Înalta Curte reţine că, în speţă, apelul a fost depus de reclamantă prin poştă, devenind incidente dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ., conform cărora "actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui".

Data depunerii apelului la poştă este 31 iulie 2019, orele 23:40, astfel cum rezultă din menţiunile existente pe plicul de expediere (numărul AWB-ului aferent recomandatei, ce este înscris sub codul de bare şi pe plicul poştal de la dosarul de apel), cât şi din factura de predare a recomandatei emisă de oficiul poştal, precum şi din sistemul informatic de urmărire a expedierilor deţinut de Poşta Română.

În acest context, având în vedere corespondenţa prevederilor art. 183 şi 184 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu cele ale art. 104 C. proc. civ. de la 1865, prin similitudine, în cauză, sunt incidente şi cele statuate prin paragrafele 103-104 din Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform cărora "actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen".

Contrar susţinerilor intimaţilor-pârâţi, recurenta nu solicită reaprecierea situaţiei de fapt, ci critică soluţia instanţei de apel prin prisma încălcării dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 101, 102, 104 şi 284 C. proc. civ. în legătură cu calcularea termenului de declarare a apelului, dovada predării în termen a apelului la poştă existând inclusiv pe plicul poştal, anume numărul AWB-ului aferent recomandatei, ce este înscris sub codul de bare de pe plicul poştal de la dosarul de apel.

Faptul că pe ştampila de pe plicul poştal este aplicată data de 1 august 2019 nu-i poate fi imputat reclamantei, având în vedere că dovada transmiterii apelului prin scrisoare recomandată se poate face nu numai prin ştampila poştei, ci şi prin intermediul codului de bare (AWB-ul) aferent corespondenţei, înscris, de asemenea, pe plicul poştal, şi a sistemului informatic de urmărire a expedierilor deţinut de Poşta Română, instanţa de apel, având obligaţia, conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Prin urmare, nu i se poate imputa recurentei că nu s-a asigurat că pe plicul poştal a fost aplicată data reală a expedierii, întrucât C. proc. civ. nu prevede o astfel de obligaţie, ci impune numai transmiterea actelor de procedură prin scrisoare recomandată, ceea ce reclamanta a făcut în termenul prevăzut de lege.

În acest context, constatarea că apelul ar fi fost înregistrat la o dată ulterioară expirării termenului ar constitui un formalism excesiv în aplicarea normelor procedurale incidente în speţă, de natură a aduce atingere dreptului reclamantei de acces la o instanţă, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hietsch împotriva României, Cauza Şega împotriva României).

În acest context, în raport de dispoziţiile art. 104 raportat la art. 284 alin. (1) C. proc. civ. se constată că apelul reclamantei Societatea Română de Televiziune a fost declarat în termen legal, prin raportare la data comunicării hotărârii atacate - 15 iulie 2019 - şi data împlinirii termenului de apel - 31 iulie 2019, făcându-se dovada că apelul a fost predat la poştă în termenul legal la data de 31.07.2019.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei Societatea Română de Televiziune, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva deciziei civile nr. 824A din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.