Res judicata inapplicable to nullity claim where prior simulation judgment failed to adjudicate subsidiary nullity on merits

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 17 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., să se constate:

- nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 încheiat între reclamant şi pârâţii E., având ca obiect imobilul situat în Cluj Napoca, strada x nr. 102, între părţi nemaiexistând anterior nici un raport obligaţional;

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare prin radierea dreptului de proprietate şi de folosinţă a pârâţilor E. înscris în CF;

- să se dispună reînscrierea dreptului de proprietate/dreptului de folosinţă asupra imobilelor - construcţii şi teren, în favoarea reclamantului cu titlu de moştenire.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1179, 1225, 1246-1247, 1235-1238, 1239, 1650, 1660, 1665 C. civ., art. 270 C. proc. civ., art. 908 alin. (1) pct. 3 C. civ. raportat la art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 329 C. proc. civ., art. 451-453 C. proc. civ.

Pârâţii B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii au arătat că între ei şi reclamant s-a derulat litigiul înregistrat sub numărul x/2016 pe rolul Tribunalului Cluj, având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. x/10.02.2015 şi constatarea nulităţii absolute sau a anulabilităţii contractului şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 413/2017 pronunţată de Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2015, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de CF, s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Împotriva sentinţei civile nr. 413/2017 şi a încheierii civile din data de 01.03.2017, pronunţate de Tribunalul Cluj, au formulat apel pârâţii B. şi C., solicitând admiterea în parte a încheierii civile din 01.03.2017 prin care a fost admisă administrarea probei cu martori; cu privire la sentinţa civilă s-a solicitat în principal anularea, iar în subsidiar, schimbarea în întregime a sentinţei civile cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 01 martie 2017 a formulat apel şi pârâtul D..

La data de 09.11.2017 reclamantul A. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale şi înlăturarea omisiunii, în sensul: indicării în minuta, dispozitivul şi considerentele sentinţei a cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligaţi, în solidar, pârâţii a le achita reclamantului ca fiind suma de 19.545 RON, în loc de 10.900 RON; înlăturării omisiunii vădite din minuta şi dispozitivul aceleaşi sentinţe civile nr. 413/2017, în sensul de a indica numele adevăratului cocontractant şi natura actului juridic secret, astfel încât dispoziţia "constată caracterul simulat al Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F. are următorul conţinut:

"constată caracterul simulat al Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F., încheiat între reclamantul A. şi pârâtul B. căsătorit cu C., având ca obiect imobilul situat în mun. Cluj Napoca, str. x, compus din dreptul de folosinţă asupra terenului în cotă de 100/5498 parte, teren în suprafaţă totală de 5498 mp şi construcţiile casă şi grajd C1 edificate pe acest teren, situat în mun. Cluj Napoca, str. x, înscris în CF nr. x Cluj Napoca (CF vechi nr. x Someşeni), nr. top x, 417/2, 418/1, 418/2, 419/1, 419/2, 420/1, 420/2, 422/1, 422/2, în sensul că, pe de o parte, adevăratul co-contractant este pârâtul D., iar nu persoana interpusă, pârâtul B., iar pe de altă parte, natura juridică reală a acestuia act juridic este cea de contract de garanţie imobiliară pentru împrumutul acordat reclamantului A. de către pârâtul D." conform solicitării deduse prin petit şi considerentelor de la pag. 19 alin. (6).

Prin încheierea din data de 28.11.2017, Tribunalul Cluj a admis în parte cererea şi a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, au fost respinse celelalte cereri.

3. Hotărârile pronunţate în cauză:

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel B. şi C., respectiv pârâtul D..

Prin decizia civilă nr. 447 din 07.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2016 au fost admise apelurile formulate, a fost schimbată în parte încheierea de şedinţă din data de 01.03.2017 a Tribunalului Cluj, în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă proba testimonială pentru dovedirea caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de Societatea Profesională Notarială - F., s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 413/27.09.2017 a Tribunalului Cluj, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28.11.2017 a Tribunalului Cluj în sensul că: s-au respins ca nefondate cererile de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de Societatea Profesională Notarială - F. şi de restabilire a situaţiei anterioare prin rectificarea înscrierii de sub B5.1, B5.2, respectiv C6.1 C6.2 din C.F. nr. x Cluj Napoca (C.F. vechi x Someşeni); s-a respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului B. suma de 4.499 RON cheltuieli de judecată; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului D. suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată; s-au păstrat celelalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă din 1.03.2017 şi ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii; a fost obligat reclamantul intimat să plătească pârâtului apelant B. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 26.937,2 RON, s-a respins cererea pârâtului apelant D. de acordare a cheltuielilor de judecată din apel ca nefondată; s-a respins cererea reclamantului intimat de obligare a pârâţilor B. şi C. la plata cheltuielilor de judecată din apel, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 615/F/CC/29 august 2018, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de strămutare şi s-a dispus strămutarea dosarului de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Maramureş.

Rejudecare fond - hotărârea pronunţată de Tribunalul Maramureş:

Prin sentinţa civilă nr. 1447 din 20 decembrie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis în parte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D..

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cu privire la cererile prin care se solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F. şi restabilirea situaţiei anterioare prin rectificarea înscrierii de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate şi de folosinţă a pârâţilor din cartea funciară x Cluj Napoca (CF vechi x Someşeni) şi reînscrierea dreptului de proprietate şi de folosinţă asupra imobilului obiect al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2015 în favoarea reclamantului cu titlu de drept moştenire.

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., constatând autoritatea de lucru judecat.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul D. în privinţa cererii de a constata că unicul raport obligaţional a fost de împrumut între reclamantul A. şi pârâtul D., constatând autoritatea de lucru judecat.

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea:

Prin decizia civilă nr. 663/A din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamantul A. şi de pârâtul D. împotriva sentinţei civile nr. 1447 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă retinându-se excepţia autorităţii de lucru judecat din perspectiva deciziei civile nr. 447/07.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Au fost obligaţi apelanţii la plata a câte 4.889,5 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea intimatului-pârât B..

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, atât reclamantul A., cât şi pârâtul D. au declarat recurs.

Prin recursul declarat de reclamantul A. se solicită casarea în tot a deciziei recurate, precum şi casarea sentinţei civile nr. 1447/20.12.2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş, cu consecinţa trimiterii cauzei primei instanţe pentru soluţionarea pe fond a litigiului, cu cheltuieli de judecată.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel de reclamant vizează în esenţă următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi anume: nelegala admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 413/2017 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 447/2018 a Curţii de Apel Suceava, prin care a fost respinsă cererea completatoare adiţională formulată împotriva pârâţilor B., C. şi D.;- respingerea motivului de apel referitor la greşita admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat să se constate că unicul raport obligaţional între reclamant şi pârâtul D. a fost unul de împrumut - dezlegare aferentă petitului de simulaţie, şi respectiv nelegala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.. Se învederează că, din examinarea considerentelor sentinţei civile nr. 413/27.09.2017, dată în dosar nr. x/2016 de Tribunalul Cluj, rezultă că petitul (din cererea completatoare) de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 nu a fost soluţionat pe fond. De asemenea, din dosarele acvirate, a rezultat că între părţi a fost anterior un litigiu înregistrat sub dosar civil nr. x/2016 la Tribunalul Cluj, având ca obiect simulaţie (în principal) şi constatare nulitate act (în subsidiar). Acest dosar a fost soluţionat, în primă instanţă, de Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr. 413/27.09.2017 prin care s-a admis în parte acţiunea pentru simulaţie, respingându-se petitul subsidiar. Sentinţa a fost schimbată, în parte, prin respingerea petitului de simulaţie ca urmare a respingerii probelor testimoniale ca inadmisibile în urma soluţionării apelurilor pârâţilor E. şi D. de către Curtea de Apel Suceava (învestită prin admiterea cererii de strămutare), prin decizia civilă nr. 447/07.06.2018.

Se susţine că, în cauză, nu poate opera autoritatea de lucru judecat în raport de sentinţa civilă 413/2017, respectiv de decizia civilă nr. 447/2018 date în dosarul civil nr. x/2016, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Or, susţine reclamantul, nu operează autoritatea de lucru judecat în raport de soluţia pronunţată în dosarul civil nr. x/2016, întrucât deşi se menţionează respingerea petitului de constatarea a nulităţii absolute a contractului, respingerea s-a datorat admiterii primului capăt de cerere (simulaţie), în contextul în care soluţia cu privire la acest petit subsidiar nu se datorează soluţionării fondului, ci unei excepţii de neanalizare (fiind de prisos analiza pe fond, atât în fapt cât şi în drept, a petituiui subsidiar), aceasta nu poate fi invocată ca autoritate de lucru judecat într-un proces ulterior.

Se învederează că, nici fundamentul juridic al prezentului demers judiciar nu a fost tranşat jurisdicţional în procesul anterior. Se arată că prin cererea completatoare adiţională depusă în dosar nr. x/2016 al Tribunalului Cluj la data de 06.01.2017, a învestit instanţa de judecată cu un nou petit de constatare a nulităţii sau anulării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F., temeiurile juridice fiind indicate explicit la finalul acelei cereri.

Or, susţine reclamantul, temeiurile juridice indicate în prezenta speţă nu au fost analizate de instanţele de judecată în dosarul nr. x/2016, astfel că această chestiune juridică nu a fost tranşată pe cale judiciară, pentru a se putea opune puterea de lucru judecat.

Se învederează că este necesar ca prima instanţă nu doar să fi pronunţat o hotărâre care din perspectiva dispozitivului ei să atingă fondul pricinii, ci examinarea acestui "fond" să rezulte cu claritate din considerente; or, în ipoteza din prezenta speţă tocmai lipsa acestui examen menţionat mai sus, precum şi toate celelalte argumente expuse în paragrafele precedente, duc la concluzia că Tribunalul Cluj în dosar civil nr. x/2016 în realitate a soluţionat acest capăt de cerere, fără a face o astfel de judecată, soluţia fiind dedusă din rezultatul de admitere al petitului de simulaţie, motivarea fiind practic inexistentă pentru petitul de nulitate absolută contractului de vânzare cumpărare.

În ceea ce priveşte critica ce vizează nelegala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D., motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., reclamantul a arătat ca soluţia instanţei de apel, care a confirmat sentinţa tribunalului, din perspectiva soluţionării excepţiei lipsei legitimării procesual pasive a pârâtului D. este greşită, având în vedere că nu a susţinut niciodată - nici verbal, nici în scris - că acest pârât a fost împrocesuat pentru primele 2 capete de cerere, respectiv de nulitate contract şi rectificare CF, aşa încât prin soluţia adoptată se nesocoteşte principiul disponibilităţii părţilor consacrat de dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care chemarea în judecată a pârâtului D. a fost necesară în privinţa cererii de a constata că unicul raport obligaţional a fost de împrumut.

De asemenea, ambele instanţe au încălcat şi art. 20 C. proc. civ. conform căruia judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.

Din perspectiva celor expuse, reclamantul a solicitat casarea hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond la prima instanţă.

Recurentul-pârât D. a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei civile a Curţii de Apel Oradea nr. 663/2019, anularea sentinţei atacate cu nr. 1447/2018 din 20.12.2018, pronunţată de Tribunalului Maramureş, respingerea excepţiilor calităţii procesuale pasive şi autorităţii de lucru judecat şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru soluţionarea pe fond a dosarului.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel vizează, în esentă, următoarele aspecte, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi anume: greşita soluţionare de către instanţa de apel şi de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive; soluţia dată de instanţe cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 413/2017 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 447/2018 a Curţii de Apel Suceava, susţinând că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat şi respectiv greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că nu are calitate procesuală în dosar, iar pe de altă parte, a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în mod egal cu reclamantul A., fiind aplicate eronat prevederile art. 451-453 C. proc. civ.

Astfel, cu privire la excepţia calităţii procesuale pasive, a susţinut că ambele instanţe, Tribunalul Maramureş şi Curtea de Apel Oradea, au greşit când au apreciat că a fost chemat în judecată pentru solicitările din acţiunea reclamantului A. vizând nulitatea absolută a contractului şi rectificare de CF, or aşa cum s-a menţionat şi în încheierea din 05.12.2018 de la fond, care face parte integrantă din sentinţa pronunţată, reclamantul A. l-a chemat în judecată doar pentru a se stabili că unicul raport obligaţional a fost de împrumut între el şi reclamant, nicidecum pentru alte solicitări cu care a învestit instanţa în contradictoriu cu pârâţii E..

Se mai învederează de pârât că, în raport de dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., prin care se stabilesc obiectul şi persoanele cu care reclamantul înţelege să se judece, justificâ legitimare procesuală pasivă, aşa cum se arată în încheierea din 05 decembrie 2018, motiv pentru care se susţine încălcarea principiului disponibilităţii.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, pârâtul a arătat că şi sub acest aspect ambele hotărâri se impun a fi casate, întrucât în cauză nu operează această excepţie, nefiind întrunite cerinţele din art. 430-431 C. proc. civ.

Faţă de faptul că în litigiul anterior din dosar nr. x/2016 nu s-a judecat pe fond petitul formulat, se susţine de către pârât că prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită, care a fost menţinută în apel, motiv pentru care se solicită admiterea recursului . Ultima critică adusă de pârât hotărârii instanţei de apel vizează greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, susţinându-se că instanţa de apel a pronunţat sub acest aspect o hotărâre contradictorie, întrucât, pe de o parte, a reţinut că nu are calitate procesuală în dosar, iar pe de altă parte a fost obligat să suporte cheltuieli de judecată în mod egal cu reclamantul A., respectiv câte 1/2 parte fiecare, fiind aplicate eronat dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., care se referă expres la "partea care pierde procesul".

Dintr-o altă perspectivă, pârâtul susţine că instanţa de apel nu a făcut aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. privitor la reducerea cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.779.69 RON, diminuare ce se impunea prin aceea că pricina nu este de o complexitate ridicată, iar cheltuielile de judecată nu trebuie să fie împovărătoare pentru partea care a pierdut procesul, cât şi prin raportare la activitatea efectiv desfăşurată de apărător, în condiţiile în care în apel nu au fost administrate probe, cauza fiind soluţionată la primul termen de judecată.

5. Apărările formulate în cauză:

La 30 ianuarie 2020 intimaţii-pârâţi B. şi C. au depus întâmpinări la recursul formulat de pârâtul D. şi, respectiv, la recursul declarat de reclamantul A., comunicate, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

La 13 februarie 2020 recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimaţii-pârâţi B. şi C., solicitând respingerea apărărilor acestora.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 17 septembrie 2020 completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurent-pârât D. împotriva deciziei nr. 663A din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă şi a fixat termen la 5 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursurilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurenti, Înalta Curte reţine următoarele:

În litigiul pendinte reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/10 februarie 2015 de BNP F., încheiat între acesta şi pârâtul B., căsătorit cu C., având ca obiect imobilul situat în Cluj - Napoca, str. x, compus din dreptul de folosinţă asupra terenului în cotă de 100/5498 parte, teren în suprafaţă totală de 5498 mp şi construcţiile casă şi grajd - C1 edificate pe acest teren, situat în Cluj-Napoca; neavând niciun raport contractual anterior cu pârâţii E., urmând a se constata că unicul raport obligaţional a fost de împrumut, între acesta şi pârâtul D.; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare, prin rectificarea înscrierii de sub B 5.1, B 5.2, respectiv C6.1, C6.2 din CF nr. x Cluj-Napoca, în sensul radierii dreptului de proprietate şi de folosinţă al pârâţilor E. de sub A1.1 şi A.1, cu consecinţa dispunerii reîntabulării dreptului de proprietate/dreptului de folosinţă asupra imobilului, compus din dreptul de folosinţă asupra terenului în cotă de 100/5498 parte, teren în suprafaţă totală de 5498 mp. şi construcţiile casă şi grajd - C1, edificate pe acest teren, situat în Cluj-Napoca.

Din perspectiva obiectului litigiului pendinte,în eea ce priveşte susţinerile recurenţilor legate de greşita reţinere a excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 447/07.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava într-o acţiune în simulaţie, Înalta Curte constată că, din perspectiva dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., raportat la art. 431 C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat nu este incidentă în cauză, pentru următoarele aspecte de drept şi de fapt.

Astfel, potrivit art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., ce reglementează autoritatea de lucru judecat "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat vizează hotărârea judecătorească care soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident.

Au autoritate de lucru judecat asupra problemelor tranşate următoarele hotărâri judecătoreşti: a) hotărârea prin care instanţa soluţionează în tot sau în parte fondul dreptului dedus judecăţii; b) hotărârea prin care instanţa de judecată se pronunţă asupra unei excepţii procesuale (de procedură sau de fond), indiferent de soluţia pronunţată (admitere sau respingere); c) hotărârea prin care instanţa de judecată se pronunţă asupra unui incident procedural, altul decât o excepţie procesuală.

Raportând dispoziţiile legale enunţate la litigiul pendinte, Înalta Curte constată că, într-adevăr între părţi a existat un litigiu anterior, înregistrat sub dosar nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Cluj, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate simulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10 februarie 2015 de BNP F., încheiat între acesta şi pârâtul B., căsătorit cu C., în sensul că: adevăratul co-contractant este pârâtul D., iar nu persoana interpusă, pârâtul B.; că natura juridică reală a acestui act juridic este cea de contract de garanţie reală imobiliară pentru împrumutul acordat acestuia de către pârâtul D., precum şi să se dispună restabilirea situaţiei anterioare, prin rectificarea înscrierilor de carte funciară.

Litigiul din dosarul sus enunţat a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 447/07.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, fiind respinsă ca nefondată cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de Societatea Profesională Notarială - Notari Publici Asociaţi "F." şi de restabilire a situaţiei anterioare prin rectificarea înscrierii de CF, reţinându-se că, în cauză, nu s-a făcut dovada contraînscrisului, condiţie sine qua non pentru admisibilitatea acţiunii în simulaţie.

Din examinarea atât a considerentelor, cât şi a dispozitivului hotărârilor pronunţate în acţiunea în simulaţie în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, Înalta Curte reţine că instanţele nu au analizat şi nici nu au soluţionat nici expres şi nici distinct cererea completatoare adiţională formulată de reclamantul A., prin care a solicitat printre altele şi constatarea nulităţii absolute sau anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F., acţiunea în simulaţie fiind respinsă exclusiv pe inexistenţa contraînscrisului.

Or, în condiţiile în care litigiul anterior, ce a avut ca obiect acţiunea în simulaţie, respinsă pe motivul inexistenţei contraînscrisului, precum şi în condiţiile în care instanţa nu a analizat nici în considerente şi nici nu s-a pronunţat prin dispozitivul hotărârii pe constatarea nulităţii absolute sau anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015, nefiind soluţionat, nici în tot şi nici în parte fondul procesului şi nici nu s-a statuat asupra unei excepţii procesuale ori asupra altui incident procedural, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ., pentru a putea opera excepţia autorităţii de lucru judecat.

Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care excepţia autorităţii de lucru judecat nu îşi găseşte aplicabilitate în cauză, precum şi în condiţiile în care nu a fost soluţionat fondul cauzei, Înalta Curte, reţinând incidenta dispoziţiilor art. 488 alin. (5) C. proc. civ., ce atrage casarea deciziei recurate, apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de recurenţi, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., urmează a fi admise recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 663/A din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă şi, pe cale de consecinţă, a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 663/A din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.