Accrual of contractual penalties after a final judgment: ambiguity of claim scope and the judge’s duty to ascertain facts under the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Bistriţa prin primar, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.810,49 RON, din care suma de 10.432,54 RON reprezintă penalităţi aferente redevenţei anilor 2015-2016, indicate în sentinţa civilă nr. 205/2016 şi care nu au fost achitate până la data formulării acţiunii, suma de 32.793 RON reprezintă redevenţă aferentă anilor 2017-2019, iar suma de 7.291 RON reprezintă penalităţi pentru aceeaşi perioadă.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, şi a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 2015-2017.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 186/F din 30 iunie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, s-au respins ca fiind prescrise pretenţiile băneşti formulate prin acţiune de reclamantul Municipiul Bistriţa prin primar, împotriva pârâtei A., în ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 02.02.2017; s-a admis, în parte, acţiunea civilă şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma totală de 40.084 RON, din care suma de 32.793 RON reprezintă redevenţă aferentă anilor 2017-2019, iar suma de 7.291 RON reprezintă penalităţi pentru aceeaşi perioadă.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia nr. 223A din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Municipiul Bistriţa prin primar împotriva sentinţei civile nr. 186/F din 30 iunie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă şi a obligat apelantul să plătească intimatei A. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Municipiul Bistriţa prin primar, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărâri atacate cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 10.432,54 RON, reprezentând penalităţi aferente redevenţei anilor 2015-2016, cuprinse în sentinţa civilă nr. 205/2016, care nu au fost achitate şi care generează noi penalităţi până la achitarea lor şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii introductive.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că, potrivit contractul de concesiune nr. x/08.06.2001, încheiat între Municipiul Bistriţa şi intimată, a avut loc cedarea şi preluarea în concesiune a lotului de teren în suprafaţa de 186 mp, situat în municipiul Bistriţa, str. x, în vederea realizării obiectivului de investiţie cu destinaţia spaţii comerciale, termenul fiind 09.03.2001 - 01.03.2021. Preţul concesiunii a fost stabilit la suma 34.949.100 RON vechi/an, sumă care era indexată anual cu indicele de actualizare la inflaţie.

Conform art. 7 din contract, plata redevenţei trebuia efectuată până la data de 31 martie a fiecărui an, neachitarea sumei datorate la termenul stabilit atrăgând după sine aplicarea unor penalităţi de întârziere de 0,4% pe zi de întârziere; redevenţa a fost achitată doar până în anul 2015, după care intimata nu a mai îndeplinit această obligaţie contractuală. Intimata a fost notificată cu privire la debitele restante prin mai multe adrese.

Prin sentinţa civilă nr. 205/2016 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, intimata a fost obligată să plătească Municipiului Bistriţa suma totală de 117.361,53 RON, compusă din: 94.325,86 RON (majorări de întârziere la plata redevenţei scutite la plată, ulterior repusă în plată), 12.281,49 RON (redevenţă aferentă anului 2015 în sumă de 10.831 RON şi penalităţi de întârziere aferente acesteia în sumă de 1.450,49 RON) şi 10.754,18 RON (redevenţă aferentă anului 2016 în sumă de 10.731 RON şi penalităţi de întârziere aferente acesteia în sumă de 23,18 RON).

La data introducerii cererii de chemare în judecată, intimata figura cu debit total restant în valoare de 50.810,49 RON, detaliat astfel: 10.432,54 RON - penalităţi aferente redevenţei anilor 2015-2016, cuprinse în sentinţa civilă nr. 205/2016, care nu au fost achitate până la aceasta dată şi care au generat noi penalităţi, 32.793 RON - redevenţa aferentă anilor 2017-2019 şi 7.290,95 RON - penalităţi pentru neachitarea redevenţei pentru perioada 2017-2019.

În cauză, penalităţile au fost înregistrate în baza art. 9 din contract, modificat prin Hotărârea Consiliului Local Bistriţa nr. 99/2014, prin care a fost rectificat cuantumul penalităţilor aferente chiriilor/redevenţelor cuprinse în contractele de închiriere/concesiune încheiate de către Municipiul Bistriţa cu persoane fizice sau juridice. Ele au fost calculate aplicând procentul de 0,036%/zi de întârziere la plată la redevenţele anuale înmulţit cu numărul de zile de întârziere, conform anexei la ataşate.

Pentru neplata redevenţelor pentru anii 2015-2016 s-au acumulat penalităţi care au fost cuprinse şi calculate până la data sentinţei civilă nr. 205/2016 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dar, avându-se în vedere că, până la acest moment nu au fost achitate aceste redevenţe, penalităţile au continuat să crească şi după data sentinţei menţionate anterior, acumulându-se noi sume calculate începând cu 06.04.2016 până la 11.12.2019, în sumă de 10.432,54 RON, sumă care se va majora în continuare.

În aceste condiţii, este evident că intimata nu a restituit terenul ce a făcut obiectul concesiunii liber de sarcini şi nu a achitat debitele restante.

Recurentul a învederat că, astfel, instanţa de apel a interpretat greşit cauza dedusă judecăţii cu privire la respingerea pretenţiilor formulate în ce priveşte suma de 10.432,54 RON, ce constituie penalităţi aferente redevenţei anilor 2015-2016, indicate în sentinţa civilă nr. 205/2016, care, de altfel, au fost solicitate cu respectarea termenului legal de prescripţie.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece criticile invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., mai mult, acestea fiind deja analizate de instanţa de apel, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că penalităţile sunt solicitate peste termenul de prescripţie de 3 ani.

I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine, în raport cu expunerea sintetică a motivelor de recurs, că pot fi identificate argumente care vizează decizia atacată şi care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) cu referire la dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel cum s-a statuat deja în practicaua prezentei hotărâri.

De asemenea, constată că obiectul recursului de faţă are în vedere soluţia dată cererii privind acordarea penalităţilor aferente redevenţei pentru anii 2015-2016, de 10.432,54 RON, celelalte chestiuni de drept dezlegate intrând în puterea lucrului judecat.

În cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.810,49 RON, din care suma de 10.432,54 RON penalităţi aferente redevenţei anilor 2015-2016, indicate în sentinţa civilă nr. 205/2016 şi care nu au fost achitate până la data înregistrării acestui litigiu pe rolul instanţelor de judecată, suma de 32.793 RON, care reprezintă redevenţă aferentă anilor 2017-2019, şi suma de 7.291 RON, ce constituie penalităţi pentru aceeaşi perioadă.

În motivarea acţiunii, a arătat că în anul 2001, în baza Hotărârii nr. 17/1996 a Consiliului Local Bistriţa şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991, republicată, a Legii nr. 215/2001, a încheiat cu pârâta contractul de concesiune nr. x/08.06.2001 privind aprobarea concesionării unui teren în suprafaţă de 186 mp, situat în Bistriţa, str. x, identificat în CF Bistriţa nr. 2779/S, nr. top x;2026/4/2, în vederea realizării obiectivului de investiţii cu destinaţia de spaţii comerciale, contract ce urma a fi derulat pentru perioada 09.03.2001-01.03.2021, preţul concesiunii fiind de 34.949.000 RON vechi/an, sumă indexată anual cu indicele de inflaţie.

Potrivit art. 7 şi 9 din contractul de concesiune, plata redevenţei trebuia efectuată până la data de 31 martie a fiecărui an, neachitarea sumei datorate la termenul stabilit atrăgând după sine aplicarea unor penalităţi de întârziere de 0,4% pe zi de întârziere.

Reclamantul a susţinut în apel că, prin sentinţa civilă nr. 205/2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost obligată pârâta să plătească acestuia suma totală de 117.361,53 RON, compusă din: 94.325,86 RON (majorări de întârziere la plata redevenţei scutite la plată, ulterior repusă în plată), 12.281,49 RON (redevenţă aferentă anului 2015 în sumă de 10.831 RON şi penalităţi de întârziere aferente acesteia în sumă de 1.450,49 RON) şi 10.754,18 RON (redevenţă aferentă anului 2016 în sumă de 10.731 RON şi penalităţi de întârziere aferente acesteia în sumă de 23,18 RON).

Această hotărâre, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1152/2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost trimisă către Biroul Executorului Judecătoresc B., fiind înregistrat dosarul execuţional nr. x/2017

Ulterior, penalităţile au fost înregistrate în baza prevederilor art. 9 din contract, calculate conform Hotărârii Consiliului Local Bistriţa nr. 99/2014 (prin care a fost modificat cuantumul penalităţilor aferente chiriilor/redevenţelor cuprinse în contractele de închiriere/concesiune încheiate de către municipiul Bistriţa cu persoane fizice sau juridice), aplicându-se procentul de 0,036%/zi de întârziere la plată la redevenţele anuale înmulţite cu numărul de zile de întârziere, "conform anexei la prezenta adresă".

Pentru neplata redevenţelor pentru anii 2015-2016 s-au acumulat penalităţi ce au fost cuprinse şi calculate până la data sentinţei civile nr. 205/2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dar, întrucât nu s-a procedat la plata acestor redevenţe, penalităţile au continuat să crească şi după data sentinţei menţionate anterior, acumulându-se noi sume calculate începând cu 06.04.2016 până la 11.12.2019, în cuantum de 10.432,54 RON, sumă care se va majora în continuare.

Prima instanţă a reţinut că suma de 10.432,54 RON, reprezentând penalităţi aferente redevenţei pe anii 2015-2016 indicate în sentinţa civilă invocată, a fost solicitată cu nerespectarea termenului legal de prescripţie, motiv pentru care a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, şi a respins ca fiind prescrise pretenţiile anterioare datei de 02.02.2017, soluţie menţinută de instanţa de apel (cu referire la suma de 10.432,54 RON).

Tribunalul a considerat că, în ce priveşte sumele stabilite prin sentinţa civilă nr. 205/2016 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, ce constituie titlu executoriu, acestea pot fi recuperate de către reclamant pe calea executării silite, dacă pârâta nu şi-a îndeplinit în mod voluntar obligaţia de plată a sumei determinate prin acea hotărâre, şi că nu se poate completa suma acordată prin sentinţa indicată cu alte sume în lipsa unei dispoziţii în acest sens, fiindcă s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a celor dezlegate în mod definitiv prin acea hotărâre.

La rândul său, instanţa de apel a considerat, sub acest aspect, că reclamantul dispune deja de un titlu executoriu cu privire la sumele cuprinse în dispozitivul sentinţei civile nr. 205/2016 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, iar în măsura în care acestea nu au fost achitate de bună voie de către pârâtă, acesta are posibilitatea să procedeze la punerea în executare silită a acestei sentinţe, altminteri, ar însemna ca reclamantul să obţină două titluri executorii pentru aceeaşi sumă, ceea ce, evident, este de neconceput.

Înalta Curte constată, aşa cum rezultă şi din fişa de calcul ataşată cererii de chemare în judecată, aflată la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente neplăţii redevenţei pentru perioada 2015-2016, de 5240,46 RON şi 5192,08 RON, penalităţi calculate însă după pronunţarea sentinţei civile nr. 205/2016 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru perioada 2016-2019, împrejurare de fapt neobservată de instanţa de apel, ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., care reglementează principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului.

Potrivit alin. (2) al acestui text de lege, "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept invocate, judecătorul este îndreptăţit să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, iar, dacă formulările reclamantului, confuze fiind, ca în cazul de faţă (prin folosirea neadecvată a sintagmei "penalităţi aferente redevenţei anilor 2015-2016, indicate în sentinţa civilă nr. 205/2016 şi care nu au fost achitate până la data formulării acţiunii"), împiedică determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, este dator, respectând regula dezbaterii contradictorii, să ceară precizările necesare.

Aşadar, principiul consacrat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. obligă instanţa de judecată ca mai întâi de toate să dea acţiunii calificarea juridică exactă, inclusiv în ceea ce priveşte obiectul judecăţii, şi, în funcţie de aceasta, să verifice condiţiile de admisibilitate a cererii şi să se pronunţe în concret.

În speţă, din această perspectivă sunt întrunite dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la încălcarea unei norme de procedură, controlul judiciar neputând fi exercitat în lipsa stabilirii pe deplin a situaţiei de fapt deduse judecăţii şi a aplicării dispoziţiilor de drept material la situaţia concretă din cauză, atât în ceea ce priveşte soluţia pe fond, cât şi pe prescripţie.

În acest context, Înalta Curte, conform art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Bistriţa prin primar împotriva deciziei nr. 223A din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe,

În rejudecare, urmează ca instanţa de apel să stabilească ce reprezintă suma solicitată de reclamant prin raportare la sentinţa civilă nr. 205/2016 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru ce perioada a fost calculată şi temeiul de drept în baza căruia a fost formulată o astfel de pretenţie, iar, în funcţie de aceste împrejurări, să verifice dacă a intervenit sau nu prescripţia dreptului material la acţiune faţă de data înregistrării prezentei acţiuni şi să aprecieze asupra temeiniciei pretenţiilor părţii reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Bistriţa prin Primar împotriva deciziei nr. 223A din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.