Nullity of civil appeal for failing to frame grounds within statutory illegality categories; defect in signature on served procedural copy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, leaving the lower court's decision in force. The dispute involved an appeal against a first-instance decision that suspended the judgment of a previous appeal, where the appellant contested the procedural validity of the served copy of the order due to the absence of judicial signatures. The court determined that the appeal was inadmissible because the grounds did not fit within the statutory limitations for illegality, specifically noting that the complaint targeted the physical service of the document rather than the legal illegality of the underlying judicial solution. The decisive legal basis comprised Articles 486, 488, and 489(2) of the Code of Civil Procedure, which restrict appeal grounds to specific instances of illegality and mandate that arguments must fit within these defined categories, leading to the application of Article 493(5) for the nullification of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of civil appeal for failing to frame grounds within statutory illegality categories; defect in signature on served procedural copy: La 10 noiembrie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului formulat de către recurent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de recurs formulată de către recurentul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 11.02.2020, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020.
Împotriva acestei încheieri de suspendare din 3 iunie 2020 a formulat recurs A..
Prin motivele de recurs acesta arată că hotărârea atacată i-a fost comunicată fără semnături, contrar dispoziţiilor art. 426 şi 427 C. proc. civ.. De asemenea, în Regulamentul de Ordine Interioară al instituţiei nu se menţionează că acest act nu trebuie comunicat părţilor din dosar fără semnătura judecătorilor. Se solicită a se avea în vedere că actul atacat nu poate fi luat în considerare, fiind lovit de nulitate, putând fi atrasă şi răspunderea penală a magistraţilor şi grefierului.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
La 10 noiembrie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului formulat de către recurent.
Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.
Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În speţă, recurentul nu a încadrat criticile formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că acesta este nemulţumit de faptul că exemplarul încheierii recurate, ce i-a fost comunicat acestuia, nu este semnat de membrii completului de judecată.
Astfel, reiese cu evidenţă că motivele de recurs cuprind critici care nu vizează nelegalitatea soluţiei din încheierea de şedinţă din 3 iunie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, întocmită în două exemplare originale conform art. 426 alin. (6) C. proc. civ., ci exemplarul de pe acest act procedural ce i-a fost comunicat recurentului.
În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-revizuent împotriva încheierii din 3 iunie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.