Negative jurisdictional conflict resolved by awarding competence to the initially seized court for vehicle registration obligation

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. să înmatriculeze pe numele său autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x cu nr. de identificare x, deoarece în data de 22.08.2016, a înstrăinat (vândut) autoturismul către acesta, însă refuză să-l înmatriculeze pe numele său, deşi avea obligaţia legală ca în termen de 30 de zile să facă demersurile.

Prin sentinţa nr. 176 din 3 iulie 2020, Judecătoria Moldova Nouă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetul Marmaţiei.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., reţinând că domiciliul pârâtului se află în comuna Oncesti, sat Oncesti, nr. 374, judeţul Maramures, considerente pentru care a apreciat că aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, anume Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa nr. 2112 din 5 noiembrie 2020, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, raportat la obiectul pricinii, anume obligaţie de a face, competenţa teritorială este una relativă, de ordine privată, neputând să fie invocată de către instanţă din oficiu.

Pe de altă parte, deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, prin care să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Moldova Nouă, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., condiţii în care competentă să soluţioneze pricina era judecătoria iniţial învestită.

S-a arătat că momentul procesual reprezentat de primul termen de judecată la care părţile legal citate pot pune concluzii a fost epuizat în data de 3.07.2020, în sensul că titularul dreptului de a invoca necompetenţa de ordine privată conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în speţă pârâtul, nu a înţeles a uza de acest drept.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, invocată de instanţă din oficiu, cu consecinţa declinării soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. să înmatriculeze pe numele său autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x cu nr. de identificare x, deoarece în data de 22.08.2016, a înstrăinat (vândut) autoturismul către acesta, însă refuză să-l înmatriculeze pe numele său, deşi avea obligaţia legală ca în termen de 30 de zile să facă demersurile.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin.(3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii având ca obiect obligaţie de a face, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, anume dreptul corelativ obligaţiei izvorând din contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism, se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.

Însă, întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul nu au invocat prin întâmpinare excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Moldova Nouă.

Totodată, primul termen la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Moldova Nouă a fost cel din 3 iulie 2020, termen la care pârâtul nu a fost prezent, pentru a uza de dreptul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., termen la care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, constatând că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârâţi prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.