Judicial recusal based on prior rulings on the same party's rights: no conflict of interest despite previous cases

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21 februarie 2018 sub nr. x/2018, petenta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău a solicitat restituirea integrală a taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Încheierea pronunţată de Judecătoria Bacău:

Prin încheierea din 14 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de petenta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău, dispunându-se restituirea către petentă a taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 RON.

3. Hotărâri pronunţate de Tribunalul Bacău:

Prin încheierea nr. 64 din 12 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-civile şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelanta A. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Bacău.

În cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bacău dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 24 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de apelanta A. cu privire la doamnele judecător B. şi C..

Prin decizia civilă nr. 5 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei A. şi a fost respins apelul promovat de către apelanta A. împotriva încheierii din 14 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

4. Hotărâri pronunţate Curtea de Apel Bacău:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D. şi a domnului judecător E., formulată de petenta A..

Prin decizia nr. 613 din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a declarat recurs petenta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

În cuprinsul cererii de recurs, petenta expune o multitudine de hotărâri pronunţate în litigiile sale, precum şi susţineri referitoare la fondul acestor litigii, formulând, în esenţă, următoarele critici:

Încheierea recurată a fost pronunţată de un complet nelegal constituit, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că doamna judecător F., ce a făcut parte din constituirea completului ce a pronunţat încheierea atacată, trebuia să formuleze declaraţie de abţinere de la judecarea cererii de recuzare ce a format obiectul cauzei, întrucât se afla în situaţie de incompatibilitate, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a pronunţat în mod contradictoriu în litigii anterioare privitoare la drepturile petentei.

Se susţine că din considerentele încheierii rezultă că instanţa a aplicat norme de procedură aplicabile la data de 21 decembrie 2018, petenta făcând referire la modificările aduse art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prin art. I pct. 2 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care se arată că nu sunt aplicabile în cauză, faţă de împrejurarea că taxa judiciară de timbru solicitată a fost achitată în dosarul nr. x/2015, astfel că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile procedurale în vigoare în 2015, recurenta făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Mai arată că în considerentele încheierii atacate nu se regăsesc motivele de recuzare ale celor doi magistraţi, motivele reţinute de instanţă fiind străine de natura cauzei, petenta apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se susţine că prin încheierea recurată au fost "încălcate excepţiile autorităţii de lucru judecat" prin raportare la deciziile nr. 1012/22.06.2011, 1643/02.11.2011, 2055/04.06.2014, 21/CM/25.10.217, pronunţate în dosarele x/2010, y/2010, z/2013 şi 177/32/2017, şi la încheierile de şedinţă din 13.06.2016 şi 21.06.2016 pronunţate în dosarul civil nr. x/2016, recurenta făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi învederând că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă/prematur formulată, întrucât deciziile 1643 şi 1012 nu au fost executate integral, coroborate, existând drepturi care nu s-au prescris şi nu au fost acordate.

Este invocat şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând că au fost greşit aplicate norme de drept material, întrucât consideră că cererii de restituire a taxei judiciare de timbru îi este aplicabilă procedura contencioasă, iar încheierea atacată a fost pronunţată într-o cerere apreciată de instanţa de apel din prezentul dosar ca fiind necontencioasă.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

6. Întâmpinare

Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A, a solicitat constatarea nulităţii recursului, pentru netimbrare, nemotivare în termenul legal şi pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, dacă se va trece peste aceste chestiuni, respingerea recursului, ca nefondat. Se mai arată că sunt inadmisibile capetele de cerere de la punctul 1.c-1.k din recurs şi de la punctele 2-4 deoarece vizează elemente extrinseci care nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, susţinând admisibilitatea recursului.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 15 decembrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

A fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2021, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

O primă critică ce urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea unor norme de procedură, se referă la împrejurarea că doamna judecător F., ce a făcut parte din constituirea completului ce a pronunţat încheierea atacată, trebuia în opinia petentei să formuleze declaraţie de abţinere de la judecarea cererii de recuzare ce a format obiectul cauzei, întrucât se susţine că se afla în situaţie de incompatibilitate, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ., întrucât aceasta s-ar fi pronunţat în mod contradictoriu în litigii anterioare privitoare la drepturile petentei.

Critica este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. proc. civ.:

"Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la soluţionarea pricinii".

Înalta Curte constată că, în speţă, nu se poare reţine o încălcare a dispoziţiilor procedurale ce reglementează instituţia abţinerii urmare a faptului că doamna judecător F. nu a formulat cerere de abţinere, în condiţiile în care legiuitorul a pus la dispoziţia părţii, potrivit prevederilor art. 44 C. proc. civ., posibilitatea formulării unei cereri de recuzare prin care să solicite, pentru motivele prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite pricini, urmând ca instanţa să aprecieze, în situaţia formulării unei asemenea cereri, asupra existenţei situaţiei de incompatibilitate invocate.

Mai mult, pe de altă parte faptul că judecătorul ar fi soluţionat alte litigii privitoare la drepturile reclamantei nu se încadrează în sine în prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare".

Pe de altă parte, acelaşi fapt invocat de recurentă nu se încadrează cu evidenţă nici în prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ., nerezultând din cele expuse că judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie, că ar exista împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă, ori că ar exista alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

O altă critică face referire la redarea în cuprinsul încheierii atacate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. cu modificările aduse acestui text prin art. I pct. 2 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în condiţiile în care litigiul în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare a fost promovat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Înalta Curte reţine că în considerentele încheierii se arată că cererea de recuzare a fost respinsă întrucât cei doi membri ai completului care au fost recuzaţi nu şi-au spus părerea în cauză, întrucât această părere trebuie să vizeze soluţia asupra recursului la o încheiere de recuzare, că nu s-a demonstrat că există un interes al rudelor sau afinilor acestora în soluţionarea cauzei şi nu există nici un element care să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor menţionaţi.

De asemenea au fost redate prevederile art. 41 şi art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ.. Faptul că ar fi fost redat art. 41 alin. (1) C. proc. civ. în forma rezultată în urma modificărilor aduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 310/2018 nu este de natură să atragă nelegalitatea încheierii atacate atâta timp cât în motivarea cererii de recuzare s-a invocat faptul că judecătorii recuzaţi ar fi soluţionat alte dosare referitoare la drepturile acesteia. Or, cu privire la condiţia nesoluţionării aceleiaşi cauze nu a intervenit nicio modificare a acestei norme de drept.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că în considerentele încheierii atacate nu se regăsesc motivele de recuzare ale celor doi magistraţi, motivele reţinute de instanţă fiind străine de natura cauzei.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere şi când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, anume atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, se observă că instanţa a arătat că recurenta a recuzat doi dintre membrii completului de judecată, pe motiv că au soluţionat dosare care vizau drepturile acesteia, susţinând că aceştia şi-au spus părerea cu privire la cauză. Instanţa a motivat că, deşi este adevărat că ambii judecători recuzaţi au soluţionat cauze care au vizat-o direct pe recurentă, nu se poate reţine că prin soluţionarea acelor dosare aceştia şi-au spus părerea cu privire la soluţia asupra recursului la o încheiere de recuzare.

Curtea de Apel Bacău a mai constatat că nu se poate reţine faptul că cei doi membri ai completului care au fost recuzaţi şi-au spus părerea în cauză, întrucât această părere trebuia să vizeze cererea de recuzare care face obiectul recursului şi că, de asemenea, nu s-a demonstrat că există un interes al rudelor sau afinilor acestora în soluţionarea cauzei şi nu există nici un element care să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor menţionaţi.

Prin urmare, se constată că instanţa a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., indicând motivele pentru care a respins cererea de recuzare, încheierea atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă.

O altă critică a recurentei este în sensul că prin încheierea recurată au fost "încălcate excepţiile autorităţii de lucru judecat" prin raportare la deciziile nr. 1012/22.06.2011, 1643/02.11.2011, 2055/04.06.2014, 21/CM/25.10.217, pronunţate în dosarele x/2010, y/2010, z/2013 şi 177/32/2017, şi la încheierile de şedinţă din 13.06.2016 şi 21.06.2016 pronunţate în dosarul civil nr. x/2016, recurenta făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi învederând că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă/prematur formulată, întrucât deciziile 1643 şi 1012 nu au fost executate integral, coroborate, existând drepturi care nu s-au prescris şi nu au fost acordate.

Înalta Curte reţine că aceste susţineri nu reprezintă un motiv de nelegalitate ce poate fi dedus judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât nemulţumirea recurentei în sensul că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă/prematur formulată nu vizează raţionamentul adoptat de Curtea de Apel Bacău.

Or, pentru a fi susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., critica recurentei ar fi trebuit să cuprindă argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul Curţii de Apel Bacău, în soluţionarea cererii de recuzare, obiect al recursului constituindu-l încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

De asemenea, nu reprezintă un motiv de nelegalitate ce poate fi dedus judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului nici critica potrivit căreia cererii de restituire a taxei judiciare de timbru îi este aplicabilă procedura contencioasă, iar încheierea atacată a fost pronunţată într-o cerere apreciată de instanţa de apel din prezentul dosar ca fiind necontencioasă, întrucât nici această nemulţumire a recurentei nu vizează raţionamentul adoptat de Curtea de Apel Bacău în analizarea cererii de recuzare. Recursul din cauza pendinte vizează încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, procedura aplicabilă cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nefăcând obiectul analizei Curţii de Apel Bacău în încheierea atacată cu recurs în prezentul dosar.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.