Negative jurisdiction conflict in an action for judicial substitute of a land sale deed; characterization of territorial jurisdiction and requirement to raise incompetence exception

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 17 februarie 2020, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenurile în suprafaţă totală de 95.500 mp, indicate şi individualizate, situate în extravilanul judeţul Constanţa.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 38 din 18 ianuarie 2021, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect autorizarea executării obligaţiei de face (art. 5802 C. proc. civ. de la 1865/art. 903 C. proc. civ.) în favoarea Judecătoriei Zalău.

A constatat că suprafaţa de teren ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare nr. x din 3 aprilie 2012 se află în localitatea Băneasa, judeţul Constanţa, însă în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 C. proc. civ.

A reţinut că acţiunea în pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de contract este o acţiune personală chiar dacă contractul ce se cere a fi perfectat este unul translativ de proprietate sau de alte drepturi reale, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte prin decizia nr. 8/2013 în recurs în interesul legii.

Cum din actele dosarului a rezultat că pârâta are domiciliul în Zalău, prin prisma art. 107 C. proc. civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 567 din 26 aprilie 2021, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Medgidia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată s-a reţinut că, competenţa teritorială prevăzută de art. 107 C. proc. civ. este una de ordine privată, cauza având ca obiect drepturi de care părţile pot să dispună.

În aceste condiţii, a constatat că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale putea fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinare.

Or, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Medgidia a fost invocată de instanţă din oficiu.

Ţinând cont de cele statuate prin decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a constatat că atâta timp cât excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată prin întâmpinare, necompetenţa instanţei iniţial sesizate se acoperă.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenurile, indicate şi individualizate, situate în extravilanul judeţul Constanţa.

Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune pentru a cărei soluţionare nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în speţă, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei prin întâmpinarea formulată.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Medgidia, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepţia necompetenţei teritoriale, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medigidia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.